Gică Popescu, un camuflaj excelent pentru mafioții din politică

Aventura lui Crin Antonescu pe tărâmul statului de drept s-a terminat subit în fața populismului dulce. După ce ne-a tot explicat cum a ținut piept în USL potlogăriilor puse la cale de șmecherii din PSD care vor să grațieze infractori, liderul PNL a sfârșit ieri în corul celor care cer grațierea lui Gică Popescu.

La câteva minute după ce președintele Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea, a pledat pentru grațierea lui Gică Popescu a intrat în cadru și Crin Antonescu cu aceeași pretenție.

Victor Ponta s-a dedublat iar și ne-a spus că, în calitate de cetățean, susține grațierea. În calitate de prim-ministru nu s-a putut pronunța. Mircea Geoană s-a exprimat și el: Gică, dragostea mea, te vreau în libertate!

În paralel, pe un post TV unde își face veacul Paula Iacob, pleda pentru grațiere și Grigore Cartianu, în toate calitățile lui: ziarist, scriitor, realizator TV, luptător pentru statul de drept și ombudsman. Sub privirile pline de emoție ale bunicuței infractorilor, Cartianu înșira cu lacrimi în ochi o droaie de motive pentru care șeful statului ar trebui să emită un decret de grațiere.

Locul din România în care se trăiește cel mai bine. Orașul din care toți vor să plece

Horoscopul lui Dom’ Profesor,  22 noiembrie 2024. Alte obiecte anacronice      

Este fascinant să-i vezi pe Zgonea, Antonescu, Ponta, Geoană și Cartianu cum se adună sub fusta doamnei Paula Iacob, într-o nouă apologie a infractorului de tip ”Free Gigi”. Cu siguranță se va alătura acestui grup pestriț toată fauna care ne face capul mare de luni de zile cu grațierea lui Becali.

Cei citați până acum și toate persoanele publice care se vor încolona pentru această nouă acțiune populistă comit o mare greșeală.

Unii dintre ei sunt șmecheri și vor căuta să profite de cazul Gică Popescu pentru a promova legile scrise de pușcăriabili. Alții au simțit că e rost de voturi adunate rapid. Cei mai mulți sunt pur și simplu naivi utili, categorie în care îl plasez pe colegul Cartianu, incapabili să priceapă că drumul spre Iad e pavat numai cu bune intenții.    Vă propun un exercițiu de imaginație, pentru a înțelege de ce este greșită discuția despre grațierea lui Gică Popescu. Imaginați-vă că Fiscul din SUA, Internal Revenue Service, descoperă probleme serioase în contabilitatea campioanei Nadia Comăneci și a soțului ei Bart Conner, fost campion olimpic și proprietar al  ”Bart Conner Gymnastics Academy”.

Imaginați-vă că aceste nereguli produc o condamnare. Crede un singur om cu un dram de minte că cineva ar aduce în discuție, la TV, performanțele sportive ale campioanei? Că ar exista măcar un minut vreo discuție publică despre rolul ei sau al sotului ei pentru performanța sportiva de excepție din SUA? Că i-ar cere cineva lui Obama să-i grațieze?

Daca Internal Revenue Service descopera evaziune fiscala la ”Bart Conner Gymnastics Academy”, cei vinovați executa sentința dispusă de instanță. Probabil ca nici nu i-ar trece cuiva prin cap să amestece meritele sportive cu problemele fiscale.

Asta e normalitate.

Europa este plină de exemple de mari sportivi care au încălcat legea într-o formă sau alta și au suportat consecințe din cele mai dure fără să stârnească cineva valuri de isterie națională inutilă.

Dacă vrem să trăim la nivelul țărilor civilizate, trebuie să învățăm să gândim civilizat.   Gică Popescu a fost judecat pe parcursul unui proces în care s-a putut apăra foarte bine, cu avocați din cei mai scumpi. A fost judecat pentru fapte comise într-un tip de afacere pe care îl cunoștea foarte bine. La final a primit o pedeapsă la jumătate față de pedepsele altora, tocmai pentru că instanța a ținut cont de diferențele dintre el și restul lotului infracțional. Acum are de executat pedeapsa stabilită de judecători și este important ca publicul să vadă că, până la capăt, nimeni nu este mai presus de lege.

Nici politicienii importați care au comis infracțiuni, nici medicii pricepuți care au încălcat legea și nici sportivii iubiți pentru performanțele lor. În fața legii suntem toți egali și plătim până la capăt toți, dacă o încălcăm. Asta înseamnă mentalitate civilizată.

Pe drumul României către civilizație, condamnările unor persoane publice sau foarte influente sunt puncte de reper vitale, care marchează pentru toți românii, ca niște borne kilometrice, scurtarea distanței până la destinație. Grațierea lui Gică Popescu ar arăta publicului că, totuși, nu suntem toți egali în fața legii și că, pentru motive frumos împachetate, se mai pot face excepții.

Dacă Traian Băsescu face o excepție pentru un mare sportiv, de ce nu ar face o excepție și pentru un politician filantrop care a finanțat fundații umanitare?

Grațierea lui Gică Popescu ar însemna un act extrem de nociv pentru România.

Președintele nu este singurul care poate dispune grațierea. Parlamentul are posibilitatea unei grațieri colective. Judecând după reacțiile rapide ale promotorilor tentativei de grațiere colectivă din ”marțea neagră”, e vizibil faptul că șmecherii care caută soluții pentru politicienii corupți văd o oportunitate nesperată în cazul Gică Popescu. Dacă folosesc eficient naivi utili ca Grigore Cartianu, pot produce o masă critică numai bună pentru a justifica promovarea unei grațieri colective.

Cazul lui Gică Popescu e un camuflaj ideal pentru mafioții care pândesc de luni de zile momentul prielnic pentru niște legi care să-i scape de pușcărie sau să-i scoată de acolo pe cei deja  condamnați.