În urmă cu exact 20 de ani, în 1997, o altă ordonanță de urgență a pus pe jar lumea dosarelor penale. Acum scandalul pare uitat de publicul larg, dar juriștii sigur și-l amintesc. Este o lecție despre efectele unei OUG în domeniul penalului, mult mai rapide decât efectele din orice alt domeniu de Drept.

În acea perioadă (imediat după instaurarea regimului Convenția Democratică din România - Emil Constantinescu) se vorbea pentru prima dată de lupta împotriva corupției și a crimei organizate. Oamenii de afaceri erau cercetați, cei mai mulți dintre ei, pentru infracțiunea de ”bancrută frauduloasă”, pedepsită cu închisoarea de la 3 la 12 ani, potrivit articolului 208, din Legea 31/1990, prima lege post-revoluționară care reglementa organizarea pe principii capitaliste a societăților comerciale.

Bancruta – infracțiunea este acum contopită în alte denumiri și încadrări juridice – însemna, pentru profani, jefuirea propriei firme. Juridic, articolul de lege suna așa: ”Se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 12 ani persoanele vinovate de bancrută frauduloasă, constând în una dintre următoarele fapte:

a) falsificarea, sustragerea sau distrugerea evidenţelor societăţii sau ascunderea unei părţi din activul societăţii; înfăţişarea de datorii inexistente sau prezentarea în registrele societăţii, în alt act ori în bilanţul contabil a unor sume nedatorate, fiecare dintre aceste fapte fiind săvârşite în vederea diminuării aparente a valorii activelor;

b) înstrăinarea, în frauda creditorilor, în caz de faliment al unei societăţi, a unei părţi însemnate din active."

Era nevoie de acest scurt istoric pentru a înțelege că era o infracțiune des utilizată în acuzele procurorilor și, datorită ei, se umpluseră închisorile de celebrii ”miliardari de carton” ai vremii. Așa îi numeam, în acei ani, La Evenimentul Zilei, pe cei cu averi strălucitoare la suprafață, dar bazate pe infracțiunile specifice ”capitalismului sălbatic”.

În 1997, guvernul de atunci a adoptat o ordonanță de urgență care ar fi trebuit să modernizeze Legea 31.

În OUG 32/1997, adoptată la 27 iunie 1997, printre sute de articole schimbate, se scotea complet articolul 208. Dezincrimina bancruta frauduloasș!

OUG a fost în vigoare imediat după publicarea în Monitorul Oficial și imediat a fost invocată în zeci de procese penale. Mulți ”miliardari de carton” au părăsit închisorile, invocând ”legea cea mai favorabilă”, unul dintre principiile dreptului penal.

Guvernanții și-au dat seama de greșeală (dacă o fi fost greșeală, pentru că nimeni nu a cercetat cum a apărut dezincriminarea unei fapte penale într-o lege care ținea de dreptul comercial), dar era prea târziu!

În Parlament, articolul 208 a fost reintrodus, dar se aplica doar faptelor comise după votul final – din decembrie 1997 - și acestea au fost mult mai puține.

Și acum personajele principale ale OUG 32/1997 care a făcut scăpați destui oameni de afaceri. OUG este semnată de premierul de atunci, Victor Ciorbea, și contrasemnată de Ulm Spineanu, ministrul Reformei, Mircea Ciumara, ministrul Finanțelor, Valeriu Stoica, ministrul Justiției, George Cojocaru, președintele Camerei de Comerț și Călin Popescu-Tăriceanu, ministrul Industriei și Comerțului.