Duminica a XXVII-a după Rusalii este dedicată Vindecării femeii gârbove. O senzațională omilie la această pericopă îi aparține Sfântului Nicolae Velimirovici (1880-1956).
Iată câteva fragmente: „Omul gârbovit nu privește la cer, ci la pământ. Așa era în vremea aceea femeia gârbovă. De optsprezece ani împliniți, capul ei era împreunat cu genunchii, încât putea privi doar praful pământului și viermii din praf, și respira praf și toate duhorile pământului. Dar Hristos s-a milostivit de ea, și i-a strigat: ‘Femeie, ești dezlegată de neputința ta. Și și-a pus mâinile asupra ei; și ea îndată s-a îndreptat, și Îl slăvea pe Dumnezeu’.
Tâlcuirea modernă: Europa o reprezintă pe femeia gârbovă (...) Veacul al XX-lea este veacul cel mai bolnav din viața omenirii Europene (ce se mai poate spune de secolul XXI? – n.r.), căci în acest veac capul omenirii s-a aplecat atât de jos, încât s-a împreunat cu genunchii, iar de aici nu mai poate vedea decât pământul și viermii pământului, și nu mai poate respira decât duhorile pământului (...) Din această perspectivă a lumii, cea a unei femei gârbove ce privește în pământ, s-a dezvoltat știința, arta, economia, politica și întreaga viață omenească, individuală și socială – îndeosebi viața omenească. Privind numai la pământ, s-a explicat totul prin pământ.
Văzând numai pământul, s-a luptat doar pentru pământ (...) Sute de aparate a născocit mintea femeii gârbove, ca să cerceteze pământul și cele din pământ. A cercetat toate plantele și rădăcinile, viermii mari și mici, și pe cei foarte mici, pe cei văzuți și pe cei nevăzuți. Femeia gârbovă și-a înarmat ochii cu microscoape și cu ochelari fini, ca să vadă cu de-amăruntul tot mușuroiul de viermi. Pe toate le-a văzut, pe toate le-a aflat, și a vestit cerului şi pământului că nu există nimic afară de viermi, mari și mici, văzuți și nevăzuți, gânditori și negânditori, că omul este numai un vierme între viermi, iar deasupra viermilor, un supravierme. Atât a putut vedea femeia gârbovă, și nimic mai mult. Ca să vadă mai mult, ar fi trebuit să fie dreaptă, cu capul ridicat spre Cer și cu mintea deschisă către lumea de Sus.”