Pe 29 mai 2013, Evenimentul zilei titra “Firea inventează primarul cu răspundere limitată”.
Încercam astfel să atragem atenția asupra pericolelor unui proiect ce oferea noi portițe de fentare a legii pentru o categorie de oameni deja privilegiați - primarii, dar și președinții de CJ-uri.
Inițiată de Gabriela Firea, care probabil se va fi săturat să-și vadă soțul, edilul de Voluntari, venind seara acasă cu fruntea înnourată de griji, legea prevede că primarul își poate delega dreptul de semnătură – și, odată cu el, și răspunderea juridică – unor subalterni din primărie, de preferință, dar nu obligatoriu, specialiști în domeniu. Anchetatoare neobosită a lui Traian Băsescu, Firea nu a văzut nicio incompatibilitate în faptul că ea, ca senator, dădea o lege de care profita direct soțul ei, ca primar. Mulțumită ei, toți mazării, duicii și nicușorconstantineștii din România nu vor mai răspunde de autorizații sau PUZ-uri date aiurea, și nici de contractele încheiate cu propriile firme. Pe toate acestea le vor semna, în schimb, directori de direcții, viceprimari sau alți funcționari cărora le e mai drag locul de muncă decât cinstea.
În contextul în care PSD își va continua eforturile privind descentralizarea, demersul este de o ticăloșie imensă, pentru că exonerează de răspundere niște oameni pe mâna cărora ar urma să intre, la propriu, județele. Noroc că deocamdată descentralizarea adună praf prin sertarele lui Dragnea.
Cred, dar n-am pătruns chiar toate chichițele legii, că primarii și șefii de CJ vor mai putea, totuși, să taie panglici pe proprie răspundere. Legea nu prevede dacă, odată cu răspunderea, se delegă și șpăgile, dar am o presimțire că în privința asta nu se schimbă nimic.
Dacă din partea PSD nu ne mai miră asemenea manevre, vestea proastă e că, în acest caz, Opoziția a strălucit, integral, prin absență. La fel și societatea civilă. Așa se face că proiectul și-a continuat nestingherit drumul prin Parlament. La Cameră, a trecut prin adoptare tacită. La Senat, după cum arată stenograma ședinței de plen din 11 februarie, s-a mers direct la vot, fără ca nimeni să protesteze. În fond, Opoziția cunoaște foarte bine importanța primarului de comună ca aspirator de voturi în campaniile de orice fel, de la cele locale până la europarlamentare. Dacă tot nu le pot da fonduri, dacă tot își fac cruce zilnic de teamă ca aleșii lor să nu se apuce să susțină pe față PSD-ul, măcar niște imunitate în plus să le ofere. Tăcerea care vine din această direcție transmite ideea că, în ciuda discursurilor de la vârf, toate partidele, de la stânga la dreapta, au aceeași unitate celulară de bază: primarul cu iuțeală de mână.
Cât despre societatea civilă, ea și-a pierdut, cu puține excepții, capacitatea de a reacționa preventiv. Acțiunea ei se reduce la a boci isteric după ce s-a produs dezastrul. Dacă încerci să le atragi atenția asupra a ceva ce urmează să se întâmple, simți la mulți dintre ei o blazare, o lipsă de interes, ca și cum ai da cu pumnii într-un burete; n-au chef să facă efortul de a lua la cunoștință despre ce e vorba; nu comentează pe necitite și nu au timp să citească acum; și-n general, dacă nu e deja breakingnews sunt prea ocupați ca să-și redirecționeze o parte din atenție către asta.
Deși, la prima vedere, legea constituie un vaccin pentru baronii de toate culorile, în speranța de a-i imuniza contra ANI, dar și a DNA, vestea bună e că s-ar putea să nu fie de ajuns. Ne-o arată cazul baronului Duicu de la Mehedinți, denunțat de secretarul primăriei Orșova. Uneori, funcționarii persecutați se satură de umilință, se satură de presiuni, se satură să-și riște ei pielea de dragul unor șefi corupți. Uneori, până și oaia mușcă.
Recomandările noastre
