PSD a suferit un dezastru la europarlamentare. A fost duminică, 26 mai 2019. Luni, 27 mai 2019, partidul a mai primit o lovitură: Liviu Dragnea, liderul autoritar al partidului, a fost condamnat la 3 ani și jumătate cu executare.

Ambele fapte cu pretenții îndreptățite de a deveni istorice, au stîrnit în presă, în politică, în opinia publică, tradiționala reacție pătimașă, tipic românească, descrisă magistral de Caragiale.

Am fost un jurnalist preocupat cu înverșunare ca să fiu cald, obiectiv într-o României a patimii electorale permanente.

Sub semnul efortului de a fi mai departe calm, cum trebuie să fie un jurnalist, pentru că jurnalistul e cel care a văzut de toate prin profesia lui și nimic nu-l mai miră, nimic nu-l mai descumpănește, nici măcar o Înviere, pentru că una cea de acum 2000 de ani, a fost relatată de primii reporteri ai lumii, Luca și Matei, voi căuta să fac o analiză la rece, fără patimă, a marilor Întîmplări care au fost scrutinul europarlamentar și condamnarea lui Liviu Dragnea.

El fac parte dintr-un Plan despre care Viorica Dăncilă a fost instruită de ofițerul de caz: Formarea unui guvern de Uniune Națională prin care PSD să împartă puterea, altfel spus, ciolanul, cu partidele din Opoziție, cu PNL în primul rînd.

Singura formulă de contracarare a acestui Plan ar fi fost preluarea de către PSD a inițiativei strategice prin trecerea în Opoziție.

În aceste condiții normal ar fi fost ca Liviu Dragnea să anunțe duminică seara, retragerea PSD de la guvernare.

E lesne de înțeles ce descumpănire ar fi fost în rîndurile Regizorilor.

 Să mă explic.

Scrutinul europarlamentar are un specific aparte.

Rezultatul lui nu modifică cu nimic aritmetica parlamentară.

 Altfel spus, teoretic, partidul aflat la guvernare nu pleacă de la putere și dacă nu trece pragul de 5 la sută. Asta deoarece, structura parlamentului rămîne cea de la alegerile parlamentare. E drept, după un astfel de scrutin, în funcție de rezultate, Opoziția poate pretinde plecarea de la putere a partidului aflat la Guvernare. În alte țări, unde nu există schizofrenia noastră constituțională, care face practic imposibile anticipatele, partidul aflat la putere declanșează alegeri anticipate. Rezultatul acestora poate infirma sau confirma rămînerea la putere. Așa s-a întîmplat după scrutinul europarlamentar în Grecia. Partidul aflat la putere a pierdut scrutinul. Deși asta n-a însemnat o modificare a aritmeticii parlamentare, partidul aflat la putere a anunțat alegeri anticipate. La noi, unde aceste alegeri sînt practic imposibile (s-ar impune de urgență modificarea Constituției pentru a permite anticipatele, unul dintre instrumentele prin care democrațiile se salvează de la explozie), Opoziția are drept instrument de acțiune Moțiunea de cenzură. Firește, asta dacă nu cumva chiar partidul de la Putere decide să se retragă, așa cum făcea pe vremuri PNLul lui Ion C. Brătianu.

Deși europarlamentarele nu vizează aritmetica parlamentară, obținută prin alegerile parlamentare, totuși ele contează în măsura în care rezultatele se constituie într-un semnal dat de electorat în planul opțiunilor politice. Știm deja rezultatele de la europarlamentare.

Se constituie ele într-un semnal că PSD trebuie să plece de la Putere?

Indiscutabil, da.

Și argumentele forte nu țin de rezultatul în procente, nici de ierarhia partidelor, nici de raportarea la ce și-au propus partidele, ci de cîteva fapte semnificative pentru schimbarea de opțiune în cadrul electoratului.

Să le trecem în revistă.

PSD a obținut 23%. Prin raportare la scorul din decembrie 2016 – 45% – e o prăbușire. În doar doi ani de zile. Și-n doi ani de zile în care au luat măsuri economice menite a ridica nivelul de trai. Aceste măsuri n-au reușit să împiedice incredibila prăbușire. De regulă se vorbește în astfel de cazuri de erodarea la guvernare. În cazul PSD, o reducere la jumătate a capitalului electoral nu e rezultatul unei erodări. E rezultatul a ceva mult mai important, care s-a petrecut la nivelul electoratului. Să ne reamintim în ce condiții a obținut PSD scorul de 45%.

În cele ale unei participări de 39,26%. Prezența la vot duminică, 26 mai 2019 a fost de 49%. Cele 10 procente în plus au fost evident ale electoratului anti-PSD care a stat acasă în decembrie 2016. Acest electorat a văzut în europarlamentare momentul de a administra PSD lovitura pe care n-a dat-o în decembrie 2016. De ce a ieșit acum electoratul anti-PSD la vot acum și nu în decembrie 2016? În condițiile unei prezențe uriașe, PSD a rămas la votul adus de mobilizarea prin structurile din teritoriu. Chiar și în condițiile unei prezențe cu peste 10 la sută, ar fi fost normal să iasă la vot și adepți ai PSD, cîștigați de acest partid în cei doi ani de guvernare. Nu numai că aceștia nu au ieșit, dar mai mult o parte dintre cei care au votat PSD în decembrie 2016 au stat acasă. Ca număr de voturi, repet, ca număr, nu ca procentaj, PSD a pierdut peste un milion de voturi. Eșecul nu-și are cauza în prezența mare la vot. O astfel de prezență aduce și din partea cealaltă votanți. PSD nu numai că n-a adus. PSD a pierdut un milion și ceva de voturi. Ce s-a întîmplat în acești doi ani de guvernare? Răspunsul ni-l dă scorul obținut de ProRomânia: Aproape 7 %.

Pro România e un partid înființat de Victor Ponta avînd un program politic redus la un singur punct: Jos Dragnea!

Fostul premier din partea PSD și-a atacat fostul partid nu numai din punct de vedere al conducerii, dar și al întregului program politic.

Deși n-are structuri în teritoriu, deși nare program, deși și-a redus campania la intervențiile publice de chibiț anti-PSD ale lui Victor Ponta și ale Corinei Crețu, Pro România a obținut un scor de aproape 7%. Se înțelege că voturile au venit dinspre Stînga, dinspre electoratul PSD, și nu dinspre Dreapta. Asta înseamnă că PSD a pierdut în cei doi ani de guvernare o parte a electoratului care l-a votat în decembrie 2016. De regulă în astfel de cazuri, electoratul fidel stă acasă. Acest electorat a ieșit la vot pentru a vota anti-PSD. E unul dintre argumentele că europarlamentarele s-au transformat într-un Referendum Contra PSD. Principalul semnal dat de electorat a fost antiPSD-ismul. Un anti-PSD-sism întruchipat de un om: Liviu Dragnea, așa cum comunismul fusese întruchipat de Nicolae Ceaușescu.

Un alt argument trimite la victoria PNL. Victoria PNL își are explicația în aducerea drept cap de listă și mai ales de number one a lui Rareș Bogdan. Venirea lui Rareș Bogdan a depășit hotarele unei modificări de listă. Ea a fost percepută ca venirea unui nou lider al PNL lider care a schimbat radical campania dusă de partid. Pînă la venirea lui Rareș Bogdan vioara întîi în campanie era USR+PLUS. Radicalismul absolut, violent al Alianței 2020 împotriva PSD a dus la creșterea formațiunii în sondaje. Deși dădea și el din gură împotriva PSD, PNL nu era perceput ca luptător împotriva PSD de talia Alianței. Pe de o parte pentru că electoratul anti-PSD suspecta PNL de blat cu PSD, pe de alta pentru că nici Ludovic Orban, nici Raluca Turcan nu era luați în serios în zbieretele lor anti-PSD. Impresia de comedie jucată de cei doi era puternică, mai ales în condițiile în care dinspre USR veneau, prin folosirea băiatului lui Caramitru drept rebelul formațiunii, acuzații în vecinătatea insultei huliganice. Rareș Bogdan a venit în PNL, ca urmare a impunerii de către Klaus Iohannis, cu un uriaș avantaj față de obosiții purtători de cuvînt și lideri ai partidului:

Cel de purtător de cuvînt al celor care urăsc PSD.

Ca jurnalist Rareș Bogdan încălcase toate normele profesionale prin emisiunile sale în care erau insultați nu numai liderii PSD, dar și jurnaliștii care nu făceau spume la gură ca invitații săi, mai toți aduși din hrubele vieții noastre publice. Cu toate acestea emisiunea sa avea succes, un succes mult mai mare decît cele în care PSD era criticat cu argumente, dar minim civilizat. A fost semnalul că față de PSD se instalase mult mai mult decît anti-PSD. Se instalase ura față de PSD. Această ură a fost adusă de Rareș Bogdan în campania dusă de PNL. Cine urmărește intervențiile lui Rareș Bogdan în campanie rămîne surprins de absența argumentelor anti-PSD în favoarea înjurăturilor, insultelor anti-PSD. A fost semnalul că se crease o stare de spirit anti-PSD de forța urii stîrnite de regimul Ceaușescu în ultimi ani de existență, acea ură care duce la revolta spontană.

Clasarea PNL pe locul întîi are drept principală explicație asumarea de către principalul partid de Opoziție a radicalismului anti-PSD susținut de USR+ PLUS.

Un alt argument c-a fost vorba de un vot anti-PSD e dat de incredibilul succes al USR. Fără structuri în teritoriu, fără primare în marile orașe, fără acces la principalele televiziuni, USR a obținut un scor de 22%. Un scor obținut grație unui mers la urne a multor tineri, dintre care o parte însemnată n-au fost pînă acum la vot. Faptul că acești tineri au făcut efortul de a ieși din casă, de a sta la coadă fără a fi aduși de structurile din teritoriu, spune multe despre ura față de PSD. Ei au văzut în USR+PLUS întruchiparea anti-PSD-sismului absolut. Deocamdată nu putem vorbi de un electorat pro Alianță, ci de unul anti-PSD. Cea mai bună dovadă e dată de creșterea PNL în sondaje în clipa în care în campanie a venit Rareș Bogdan, pe post de PNL-ist mai anti-PSD chiar decît Dacian Cioloș.

Nu în ultimul rînd un alt argument că e vorba de un vot anti-PSD îl constituie eșecul ALDE. ALDE e principala victimă a anti-PSD-ismului ca stare de spirit a electoratului din 2019. În absența structurilor, ALDE n-a beneficiat ca USR de votul spontan.

Ce semnal dau alegerile europarlamentare?

Că din punct de vedere al stării electoratului PSD nu mai poate rămîne la Guvernare. Desigur, o Moțiune de cenzură are șanse puține de izbîndă.

 Din punct de vedere al aritmeticii parlamentare, PSD poate să rămînă la guvernare. Orice istoric al clipei, dar și orice istoric va spune însă imediat că nu se poate guverna împotriva Poporului. Pînă la alegerile din 2020 ar mai fi un an și ceva de guvernare. Un an în care un Guvern va trebui să ia măsuri, să fie cît de cît acceptat de electorat. În cazul Guvernului PSD nu e vorba numai de acceptare. E vorba de ostilitate. Cum să guvernezi un Popor ostil? Ceva din această ostilitate s-a mai micșorat prin condamnarea lui Liviu Dragnea. Din acest punct de vedere, condamnarea e o mare lovitură și pentru anti-PSDism. Partide întregi își pierd principalul punct din program. Strada rămâne fără cel de hărțuit. Presa anti-PSD rămîne fără cititori. Totuși nu e deajuns. Pentru a se reface, pentru a cîștiga alegerile care vor urma, PSD trebuie să treacă în Opoziție.