Codin Maticiuc. Confesiunile unui playboy de meserie

Codin Maticiuc. Confesiunile unui playboy de meserie

Toată viaţa sa de adult şi-a trăit-o mai mult prin cluburi de fiţe. Pe banii părinţilor săi, că el nu a ajuns, până la 37 de ani să se întreţină de unul singur. Are, în schimb, un „know how”, şi acel „je ne sais quoi”, care le face pe femei să-i cadă la picioare.

Nu-i nici pe departe un Făt Frumos, înalt, suplu şi cu pacheţele de muşchi pe abdomen. E mai degrabă, scund şi îndesat, dar asta nu l-a împiedicat să aibe unele din cele mai frumoase femei din România. Nu-i scriitor, dar a scris un best-seller şi nici actor, dar a apărut – ce-i drept în roluri secundare – în mai multe filme artistice. Ocupaţia sa favorită e viaţa mondenă nocturnă, segment în care poate fi considerat specialist. Recunoaşte, însă, franc, că fără banii părinţilor săi nu ştie ce s-ar fi ales de capul său.

La 37 de ani, încă n-a depăşit faza în care consumă mai mult decât produce. Dar, spre deosebire de alţi playboys autohtoni, el, cel puţin, are atu-ul că are o educaţie solidă. Poartă un nume de botez asociat cel mai des cu al unui tâlhar celebru, acum un veac. Numai că spre deosebire de personajul omonim el se gândeşte şi la cei bătuţi de soartă. Are în grijă un orfelinat particular. Codin Maticiuc e o figură pitorească şi are cuvintele la el acasă. Şi mai are ceva. O poreclă care nu-i place deloc.

Ne puteți urmări și pe Google News

FOTO:  Codin Maticiuc și „Codine” a lui Panait Istrati

Crai de Şoseaua Nordului

Este ora unu, după-amiaza şi Codin Maticiuc abia s-a dat jos din aşternutul primitor al apartamentului său luxos de pe Şoseaua Nordului, din Bucureşti. E desculţ, îmbrăcat cu o pereche de budigăi la modă şi o cămaşă savant mototolită, dar din gură nu-i lipseşte un ciot de trabuc. Micul său dejun... pe masă e o cutie cu ţigări de foi cu o marcă celebră. „Astea le-am primit. Sunt proaste. Io fumez cubaneze fără brand”, parcă se scuză în timp ce mângâie o pisică maidaneză şchioapă de un picior din spate.

Codin Maticiuc este un bărbat educat, elegant, stilat şi manierat. Cum se împacă aceste calităţi cu titulaturile de: playboy, crai de Dorobanţi, gigolo sau fecior de bani gata? Se tolăneşte pe canapea, cu un picior sub şezut: „Elegant n-am fost niciodată. Io m-am îmbrăcat întodeauna comod. Dar, dacă vorbim de celelalte apelative, astea nu le exclud pe toate! Am fost toată viaţa «băiat de bani gata» şi am cheltuit mai mult decât am produs. Dar «crai de Dorobanţi» nu sunt. N-am prea fost... Adevărul geografic e că sunt, să zic aşa: «crai de Nordului»...”. Cât priveşte epitetul de „playboy” spune că regetă dispariţia respectivei reviste pentru care a şi scris câţiva ani.

Are nume de bandit şi de pământ e de lângă Focşani

Codin e un nume rar. Legenda spune că este numele unui bandit care a speriat Brăila, acum un secol. Îi place asocierea? Se stânjeneşte, întrucâtva: „Îmi place că e un nume românesc rar! Codin este rădăcina numelui Constantin. Am şi un volum, «Codine»”, al lui Panait Istrati, cu autograful scriitorului”. Se repede şi scoate, mândru, cartea din bibliotecă. Spune că etimologia numelui său a aflat-o abia după 25 de ani: „Am ratat multe cadouri de Sf. Constantin. După aia a trebuit doar să dau de băut şi la cadouri nu m-am mai aşteptat”. Maticiuc este, însă, un nume de ucrainean sadea. Râde: „Pe undeva, în geneaologia familiei, e limpede că provenim din Ucraina, dar rudele tatălui meu sunt de pe lângă Focşani”.

Viaţa de noapte e „safe”, dar şi-a pierdut boema

Şi-a câştigat notorietatea ca un client fidel al cluburilor în vogă din Bucureşti. Are 37 de ani şi a cunoscut şi finalul boemei parfumate a anilor ’90 din Capitală. Pe atunci erau la mare căutare discotecile ca Vox Maris şi Why Not, streaptease cluburile, cabaretele şi cârciumile cu lăutari ca Şarpele Roşu sau Nicoreşti. Azi, la modă sunt cluburi precum: Loft, Nuba, Boa sau Bamboo şi altele. Cum vede schimbarea? Se simte în siguranţă. E pe teritoriul său: „Am asistat la toată schimbarea. Din ’97, până în 2004, am trecut prin geneza cluburilor pe modelul actual. Fiecare perioadă a avut frumuseţa şi urâţenia ei. Viaţa de noapte a devenit din ce în ce mai «safe», da’ şi-a pierdut boema”. Decretează, imperial: „Legendele nopţii s-au creat atunci când reguli erau mai puţine!”.

FOTO: Pe Maticiuc, urâtele îl deprimă

Despre curve, literatură şi droguri

A scris o carte. Un bestseller numit „Consumatorul de suflete”. În volum povesteşte despre depravare, viaţa de noapte şi experienţele sale. Unele pasaje sunt la limita pornografiei literare. „Erau neapărat necesare? Îl umflă râsul: „100% da! Creau o atmosferă promiscuă întâlnită de mine atât în viaţă, cât şi în literatura care m-a influenţat: Pascal Bruckner, Frederic Beigbeder, Henry Miller şi, de ce nu, Bukovski!”.

A spus că a făcut sex cu două minore în acelaşi timp. Literatură sau realitate? Aici, o dă cotită: „Fiecare capitol din carte are un procent mai mic sau mai mare de adevăr. Punctual, întâmplarea nu a existat, dar acţiunea în sine, da!”. În roman vorbea şi de consumul de droguri. Se consumă droguri în cluburile celebre din România? Trage aer în piept şi expiră puternic: „Fără limite!”. Ce fel de droguri? E dezarmant de sincer: „Toate drogurile de pe pământ!”. Cu ce preţ se vând? Codin se codeşte: „Nu ştiu... Un gram de cocaină cred că e între 100 şi 200 de euro. Ştiu că pastilele sunt ieftine”. El a tras pe nas şi a fumat alte chestii decât cele găsite la tutungerie? Neagă vehement: „Niciodată! Nici măcar marijuana sau canabis. Nu ştiu să trag în piept. Io doar pufăi la trabucuri”.

„Prieteniile se fac la băutură!”

Ce preţ pune pe aspectul său fizic? Dar pe haine şi accesorii? Ca să impresionezi o femeie de genul celor avute de el contează şi înfăţişarea. Se întinde, comod: „Trebuie să ai grijă de aspectul fizic într-o limită a decenţei, fără exagerări”. Codin are brăţări cu capete de mort. Continuă, netulburat de remarcă: „Accesoriile trebuie să fie direct proporţionale cu banii pe care îi produci legal”. Poartă la mână un Rolex primit de la un prieten care i l-a dat înainte să moară: „Nu ştiu cât costă. A fost al lui Ilie Năstase care l-a primit după un turneu la Wimbledon”. Dar cu ce îşi omoară timpul când nu e la club? Cum se pupă agitata viaţă mondenă cu afacerile lui? Se laudă că are o firmă de tricouri în care colaborează cu Carla’s Dream, Bendeac, Delia şi alţii. Se amuză: „Relaţiile se fac, din punctul meu de vedere în viaţa de noapte. Prieteniile la băutură...”.

„Nu mi-au plăcut nici şcoala, nici munca!”

E licenţiat în „Drept”, la Universitatea Româno-Americană, dar nici prin cap nu-i trece să profeseze în domeniu. Ar fi şi culmea, ţinând cont de banii săi. Da’ de unde până unde averea familiei sale? Întrebarea nu-i convine. „Tata a fost diplomat. A fost ambasador în Birmania şi ataşat comercial în Libia şi Iran. Acolo a învăţat comerţ şi, la doi ani după Revoluţie, şi-a dat demisia şi a intrat în sectorul privat. Şi-a făcut o firmă de import-export chimicale. Ştia cu ce se mănâncă negoţul ăsta şi m-a obligat şi pe mine să-l învăţ. În vacanţe eram surveyor pe vapoare, în portul Constanţa. Şpaga pe care o dă dea comandantul o luau colegii mei şi de-aia mă iubeau”, recunoaşte, nonşalant, Codin Maticiuc. Dar dacă nu ar fi avut startul dat în viaţă de banii părinţilor, unde se vedea acum? Dacă se năştea sărac? Se scarpină în cap: „Era groasă! Nu mi-au plăcut nici şcoala, nici munca! Ar fitrebuit să muncesc mai mult, da’ fără drag şi rezultate”. Zice că acum munceşte din pasiune. Că produce filme, e scenarist, actor şi blogger.

O poreclă care îl deranjează foarte tare

Cât costă să fii şmecher într-un club? Ce aroganţe a „performat” prin cluburi? Că se ştie cât costă o şampanie pe acolo. O dă pe bune: „N-aş vrea să spun că n-am făcut şi nu fac... Da’ nu-s băutor de şampanie. Pe masa mea n-o să vezi decât votcă Grey Goose şi vinuri albe sau rose”. Votcă? Râde: „Am băut de toate, numa’ «Săniuţă», nu!”. Vrea, nu vrea, îi place sau nu, de numele său din buletin se agaţă porecla de „Poponeţ”. De unde până unde acest cognomen? Se enervează şi spune că întrebarea asta i-au pus-o toţi reporterii de viaţă mondenă. Niciodată n-a răspuns exact. Oftează: „Mia pus-o un patron de ziar. A vrut să mă ia la mişto. I-a ieşit!”.

A intrat în lumea cinematografiei cu trei filme: „Mintemă frumos în Centrul Vechi”, „De ce pe mine?” şi „Două lozuri”. Care-i miza? Îşi ia un aer intelectual: „Cred că «Selfie» e peste «De ce pe mine?»... E unul din cele mai vândute filme din România, în 2016”.

Femeile din viaţa sa şi însurătoarea

Presa tabloidă i-a asociat numele, sau porecla, cu femei frumoase precum: Anna Lesko, Corina Zugravu, AnaMaria Ferencz, Maria Dinulescu, Raluca Lăzăruţ, Raluca Miron, Gina Pistol şi chiar cu Eba, la nunta căreia a fost cavalerul de onoare al lui Syda, prietenul său. Ce e şi ce nu e adevărat? Codin Maticiuc e mândru de lista enumerată: „Singurul lucru pe care l-aş menţiona e că, în ceea ce o priveşte pe Elena Băsescu e vorba de o simplă prietenie. Cu celelalte a fost altceva”. Gentleman fiind, nu mai comentează...

Are şi el 37 de ani. S-a gândit la însurătoare? Cu stare civilă, popă, pirostrii, naşi, periniţa şi tot tacâmul? Codin se foieşte pe canapea: „Nu! Sunt împotriva ideii de că- sătorie! Dar, în acelaşi timp, merg şi pe principiul «Never say never»!”.

Playboy-ul are şi un orfelinat

El şi familia sa se ocupă de un orfelinat pe care îl subvenţionează. De ce? Cât îl costă, de cât timp, unde e şi de câţi copii are grijă? Codin Maticiuc se îmbujorează. „Familia îl subvenţionează”, recunoaşte, timid. Spune că, în viziunea sa, trebuie să şi întorci câte ceva din ceea ce ţi s-a dat. Lui i s-a dat mult. Intră în detalii: „Numai construcţia, de pe strada Săbăreni, din Bucureşti a costat două milioane! Pe lună, întreţinerea, cu tot cu salariile personalului, hrana şi educaţia copiilor e pe la 25.000 de euro. Ne ajută şi Primăria Sectorului 6 cu care avem un parteneriat”. În orfelinatul îngrijit de familia Maticiuc locuiesc 36 de copii cu vârste între trei şi 18 ani: „Dar mai avem şi unii care sunt deja adulţi şi pe care îi susţinem în continuare”. Pe lângă aceş- tia, Codin mai dă de mâncare şi la 25 de copii din familii nevoia- şe, care vin zilnic la masă şi îşi fac şi temele sub supraveghere.