Sunt în Grecia, în insule. Vacanță „exotică”, de turist român. Mi-e ușor să iau pulsul politic și economic fiindcă vin în același loc de șapte ani.
Am legat amiciții cu oameni de pe aici, știu mercurialul pieței și al supermarketurilor de la an la an, dar și prețurile din tavernele înșirate pe chei, unde bon fiscal înseamnă, de regulă, o bucățică de hârtie scrisă de ospătar. Politica pe care noi o consemnăm la București de pe agențiile de presă sau site-urile de limbă engleză aici, în Grecia, este respirată de oamenii de rând, deveniți tot mai preocupați, an de an, de ce se întâmplă în capitală, la Atena. Simt că politica le omoară turismul și mulți cred că singura lor răzbunare e să păcălească și ei statul.
Grecii sunt supărați, foarte supărați. Știu că și-au ales mai mereu prost conducătorii, că au ajuns în pragul falimentului mai ales din cauza politicienilor care n-au știut sau n-au vrut să dezvolte o economie sustenabilă. De vreo 4-5 ani suportă măsuri de austeritate din ce în ce mai draconice, iar acum declară că le e scârbă de politică. Mulți îl regretă pe fostul premier Antonis Samaras. Spun că, în mandatul său, Grecia o luase din loc, urca. Au venit însă comuniștii cu haină socialistă, radicalii și extremiștii, avându-l pe tânărul carismatic Alexis Tsipras în frunte, și i-au fascinat cu promisiunile naționaliste că o vor duce mai bine și că vor obliga Europa să asculte poporul grec, împovărat de taxe. Acum, Syriza s-a spart, vrea să se transforme în partid, iar Tsipras a fost ejectat fiindcă a cedat în fața occidentului, în special a Germaniei Angelei Merkel.
FOTO: Alexis Tsipras
Televiziunile au anunțat că facțiunea din Syriza care l-a lăsat baltă pe Tsipras va fonda partidul „Unitatea Populară”, condus de Panagiotis Lafazanis, un fost ministru al Mediului și Energiei și lider al Platformei de Stânga din Syriza. Ca și la alegerile precedente, sloganul acestei formațiuni este legat de anularea acordurilor cu creditorii europeni. Era și normal să se despartă de Tsipras, care și-a schimbat discursul în ultima vreme și pare convins că fără ajutor de la Bruxelles și FMI țara sa nu va putea să iasă la liman. Și președintele Eurogrup Jeroen Dijsselbloem a spus răspicat că „este crucial ca Grecia să-și mențină angajamentele față de zona euro”.
Ce spun, însă, grecii din insule despre demisia premierului Tsipras și alegerile parlamentare anticipate din 20 septembrie? Sunt câteva curente care circulă în rândul populației din localitățile mici.
1. Grecii nu vor să mai meargă la vot pentru că au fost dezamăgiți de ceea ce s-a întâmplat după referendum, când au spus NU măsurilor de austeritate. Pare o opinie generală. Aceștia cred că Tsipras a greșit când a acceptat un nou împrumut european de 86 de miliarde de euro, cu o nouă serie de măsuri de austeritate și că din această cauză și-a meritat trădarea unor membri din propriul partid. Nu mai înghit nici Syriza, considerată o încercare în care își puseseră speranțe.
2. Există multe voci, mai ales din mediul privat, care afirmă că marile probleme sunt ale Statului. Ideea de bază, simplistă și nefundamentată, este: „Statul n-are bani, nu noi, așa că nu trebuie să mai fim dispuși să votăm politicieni mincinoși”. Sunt cei care apreciază Dreapta, acceptă evaziunea fiscală ca o răzbunare împotriva Statului și îl regretă pe fostul premier Samaras. Ei consideră gestul lui Tsipras de a demisiona drept o acțiune electorală, menită să-i mai aducă un nou mandat.
3. O altă parte a populației continuă să-i dea gir lui Alexis Tsipras, impresionată de discursul său în care s-a adresat poporului, cerând timp și susținere ca să-și ducă la îndeplinire proiectul de salvare a Greciei. Cei care continuă să meargă pe mâna lui Tsipras apreciază că, datorită lui, statul elen a primit prima tranșă din noul pachet de asistență financiară şi a reuşit să plătească la timp Băncii Centrale Europene o rată de 3,4 miliarde de euro și consideră că numai el va putea să convingă creditorii, așa cum deja se pare că a convins FMI, să șteargă o parte din datoriile Greciei.
Recomandările noastre
