Un artist nu poate să trăiască într-un turn de fi ldeș. El are o cultură, o educație. Un astfel de artist este Mircea Deaca, ale cărui lucrări le puteți admira la Galeria Romană, din Capitală.

Mircea Deaca a avut independen- a si personalitatea sa, a încercat sa se distaneze de o mostenire de notorietate pe care o avea din partea tatalui, intelectual cunoscut. A studiat la Universitatea din Bucuresti, liceniat în Litere, Româna-Franceza, în 1983. Este artist și critic cinematografic și literar, cetățean francez, doctor în științele Comunicării la Sorbonne Nouvelle. Vine în ara des, iar, de curând, Galeria Romana i-a achizi ionat câteva dintre creaii. Prilej pentru cei care vor sa simta ce putere are un tablou atunci când stau în apropierea lui.

„Unui artist nu i se cere să fie conform, ci diferit”

- Ce cuvinte descriu ceea ce faceți?

- Nu merg spre un post-modernism afisat violent, i-as spune mai curând post-post-modernism. Mai afectiv.

- V-ați adaptat ușor Franței?

- Am terminat româna-franceza, asa ca nu aveam probleme lingvistice. Condiia de artist în Frana e alta. Esti tolerat, apreciat si chiar invidiat de cei din business. Ei spun ca tu, ca artist, esti un om fericit, în masura în care dispui de tot timpul tau. Ei sunt foarte mândri ca Frana, ca na- ie, este un reper cultural. Acest reper se exprima si prin primirea unor artisti în Frana.

- A contat că erați român?

- Nu. Nu conta nicio viziune în ceea ce priveste lumea artei sau cea academica, ceva în genul acesta vizavi de imaginea românilor care cersesc. Nu am avut parte de asa ceva. Când te integrezi în Occident, te integrezi într-o întreprindere. Trebuie sa fii conform. Unui artist însa nu i se cere sa fie conform, ci diferit. Poi fi excentric, poi face orice.

Experiența din țară l-a ajutat

- Ce v-a ajutat să treceți peste obstacolele inerente unui trai departe de casă?

- M-am bazat foarte mult, în Fran- a, pe experiena româneasca: „Ce-as putea pierde?”. O condiie de existen- a ca-n România înainte de Revoluie e greu de atins. Puteam sa ma întorc oricând, nu ma speria România. Ceea ce este un reper mental extrem de util. Ma amuza ideea ca, daca se întâmpla ceva la Paris, ma întorc în România si ma fac profesor de româna la 2 Mai si stau si la mare.

- E cultura pe cale de dispariție la noi?

- Sunt o persoana avizata într-un fel. Ca sa va dau un exemplu, în ziua în care s-a discutat dispari- ia TVR Cultural eu eram la CNA. Nu am putut salva postul, desi am votat ca el sa fie pastrat. Am spus atunci ca este o responsabilitate naionala ca TVR Cultural sa existe. Ca anumite emisiuni nu au rating mi s-a parut un fals argument. Eu gasesc ca este o catastrofa. Nu ar trebui sa ina cont de preferin- e, ar trebui sa construiasca o strategie prin care sa-i educe pe oameni. Într-o discuie pe care am avut-o atunci cu televiziunile, ei spuneau ca telespectatorii sunt liberi sa schimbe canalul. Contraargumentul meu era ca oamenii consuma ce le dai. TVR Cultural trebuia ameliorat. Poate ca nu era un stil adecvat, în masura în care o emisiune culturala avea o ora sau doua, pentru ca, om din interior, practician al culturii fiind, ma plictiseam si dadeam pe alt canal. Dar cred ca trebuia ca emisiunile sa fie mai scurte, mai dinamice. Dieta de cultură Acum ești liber să vorbești, dar efectele nu mai există Pictor românofrancez: „E o catastrofă că nu a fost salvat TVR Cultural!” ACUM la toate centrele