Nici măcar toți marinarii nu știu că Nava Școală Mircea nu este, cum este îndeobște cunoscută, „bric”. Doar împătimiții velelor cunosc acest amănunt „biografic”. De fapt, „lebăda Mării Negre” este o navă de tip „barc”. Mai exact un „barc cu artimon”. Predecesoarea sa, corabia cu două catarge Mircea, construită în 1882, în Anglia, și casată după al II-lea Război Mondial, a fost un bric autentic.

Actuala Navă Școală Mircea a fost botezată astfel după numele primei corăbii la bordul căreia s-au școlarizat primele promoții de ofițeri și maiștri de marină români. Întâiul Mircea, construit la șantierul Thames IronWorks din Londra, a fost în serviciul Marinei până în 1944.

Avea două catarge, armate în totalitate, atât cu vele triunghiulare, aurice –trapezoidale neregulate, cât și cu așa-numitele vele pătrate, de fapt trapezoidale regulate, întinse pe vergile catargelor. Numele vine din englezescul „brick” și a fost adaptat, neaoș românește, fără „k”-ul final. Spre exemplu, denumirea de goeletă – devenită celebră, la noi, în urma romanului ecranizat al lui Radu Tudoran: „Toate pânzele sus!” – provine din turcescul gullet. Chiar și francezii au îmrumutat fonetica și au botezat tipul acesta de corăbie – cu două catarge și fără „vele pătrate” – goelette. În fapt, terminologia britanică, unanim recunoscută în lume, denumește aceste corăbioare drept schoonere. Iar dacă li se mai adaugă una-două vele pătrate pe catragul din prova, li se spune gaff-schoonere.

Actuala corabie Mircea mai are patru surori

Revenind la întâia Navă Școală Mircea, aceasta era construită în totalitate din lemn, iar condițiile de viață de la bord erau extreme de dure, pentru vremurile de azi. Corabia a fost, însă, una foarte robustă, rezistând în timp la numeroase furtuni în care nave mult mai mari și mai moderne au ajuns pe fundul mării. A supraviețuit chiar și unui bombardament german, la Brăila, în timpul ultimului război mondial, pe când era transformat în navă-spital.

Întrucât, nava îmbătrânise, s-a pus problema înlocuirii ei, înainte de izbucnirea războiului. În urma unei subscripții publice s-a adunat o sumă destul de mică de bani, dar dat fiind numărul foarte mare al donatorilor, guvernul României de pe atunci a completat restul de bani și s-a lansat o comandă către șantierul german Blohm und Voss din Hamburg. În mai puțin de un an nava, de data asta cu corp și catarge din oțel, a fost lansată la apă și, în mai 1939, ce-a de-a doua navă școală Mircea a preluat ștafeta de la ilustrul său predecessor. Ea mai are patru surori: Eagle (SUA), Gorch Fock (Germania), Sagres (Portugalia) – toate aflate în serviciu și Gorch Fock I (Germania), ex Tavarisch (Ucraina/URSS), în prezent navă muzeu.

„Bric” – o denumire „in memoriam”

În memoria colectivă i s-a spus, în continuare, bric, deși clasa sa este de navă „barc”. Mai exact de „barc cu artimon”, întrucât cel de al treilea catarg, cel din pupa, nu este dotat și cu vergi pentru vele pătrate, doar arborele mare – cel central și trinchetul – catargul din prova având vergile necesare unei astfel de velaturi. Dar asta mai puțin conteză. „Bricul „Mircea împlinește, anul acesta, în mai, 77 de ani și este în prefectă stare de funcționare, după două reparații capitale, prima la Hamburg, în 1966, și ultima în 2002, în șantierul naval din Brăila. Există premizele ca, în 2017, Mircea să plece într-un voiaj în jurul lumii, periplul urmând să se finalizeze, un an mai târziu, în 2018, cu ocazia sărbătorii a 100 de ani de la Marea Unire.