Apărarea europeană trebuie să treacă la ofensivă! avertizează Doug Wise fost director adjunct (DIA) și Generalul Sir Richard Barrons(JFC).

“Capacitatea de apărare a Europei se află la cel mai scăzut nivel de la încheierea Războiului rece încoace. Perioada în care Europa și aliații săi, în special SUA au dominat lumea se apropie de final. Noi puteri se impun la scară mondială, în special Rusia și China, acum în relații mai bune”, relevă Doug Wise, fost Director adjunct al Agenţiei de Informaţii a Departamentului Apărării(DIA) al SUA și Generalul Sir Richard Barrons, fost Comandant al Joint Forces Command(JFC) al Marii Britanii(Statul Major Interarme)  în The Cipher Brief, o importantă platformă media, care își propune să creeze punți între industriile de apărare și factorii de decizie occidentali.

Alianţa strategică între China şi Rusia s-a realizat prin aşa-numita organizaţie Shanghai Five, redenumită ulterior (Organizaţia de Cooperare de la Shanghai). În prezent membrii acestei organizaţii sunt în număr de şase: Rusia, China, Kazahstan, Kyrgyzstan, Tadjikistan şi Uzbekistan. Alte patru ţări au statut de observtori: India, Pakistanul, Mongolia şi Iranul.

“Principalele sarcini ale Organizaţiei pentru Cooperare de la Shanghai (OSC) rămân asigurarea securităţii regionale, combaterea terorismului, extremismului şi traficului cu droguri”, a declarat Vladimir Putin în 2001.

OSC a devenit un bloc energetico-financiar din centrul Asiei care reuneşte interesele sino-ruse. Este o organizaţie internaţională, întrucât are reprezntare juridică pe baza dreptului internaţional privind dezvoltarea cooperării pe diferite domenii.

Din punct de vedere politico-militar şi economic, analiştii consideră că OSC este cea mai mare contrapondere faţă de interesele globale americane.

Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a declarat în mai 2006 că SCO reprezintă o contrapondere la NATO şi UE luate la un loc.

Aparent surprins de amploarea pe care a căpătat-o SCO, liderul de la Kremlin a menţionat într-o declaraţie acordată cotidianului „Financial Times”, că „nu ar dori ca această organizaţie să se transforme într-un boc politico-militar” .

 

Capacitatea de apărare a Europei trebuie îmbunătățită urgent. Investițiile Chinei și Rusiei în noile tehnologii militare de vârf ridică ștacheta.

 

Noile rachete de croazieră hipersonice și armele folosite în războaiele cibernetice, precum și mijloacele de atac convenționale moderne împiedică NATO să poată penetra largi zone aflate în imediata vecinătate a Europei, precum și să atace și oprescă armele sofisticate ale adversarului, mai scriu cei doi analiști.

Europa este mult în urma inamicilor potențiali în ceea ce privește rachetele balistice, apărarea spațială și integrarea vehiculelor fără pilot în rândul forțele terestre, aeriene și maritime. Totodată, armatele europene nu au capacitatea de a străpunge sistemele moderne de apărare aeriană, cum ar fi S400 rusesc.

Majoritatea armatelor europene sunt construite în jurul unor formațiuni mari de forțe blindate cu ajutorul unui model structural care reflectă ultimii 75 ani de doctrină și tactică. Acest lucru nu are sens, având în vedere faptul că diviziile de blindate pot fi ușor descoperite și atacate de drone fără pilot înzestrate cu rachete de mare precizie și putere de distrugere.

Nimic nu s-a întâmplat de pe o zi pe alta. Evoluția tehnologiei a necesitat câteva decenii.

Acest lucru se întâmplă și astăzi, dar mult mai rapid: cel mai modern portavion, spre exemplu, este acum foarte expus riscului de a fi lovit de rachete balistice și de croazieră trase de la o distanță de peste 1.000 de km., care zboară cu viteze de 10.000 de km. pe oră, se pot manevra și proteja în timpul zborului și ajung cu o precizie de 2 metri cu o sarcină utilă de aproximativ 800 de kilograme de explozivi.

În mod similar, cele mai moderne avioane de luptă și rachete trebuie să se confrunte cu sistemele moderne de apărare aeriană care au o rază 1.000 de km. și pot atinge o țintă care se deplasează până la aproape 18.000 de km. pe oră.

Problema statelor occidentale rezultă din modul de planificare al înzestrării armatelor. Echipamente și software noi pot fi generate într-un ciclu care seamănă mai mult cu orizontul de doi ani al Google decât un ciclu convențional de achiziții militare de peste 10 ani pentru articolele importante.

Pe când în statele autoritare, lideri precum Vladimir Putin și Xi Jinping pot hotărâ de pe o zi pe alta achiziționarea sau dezvoltarea unor arme sau sisteme de armament, fără să-și facă griji de acordul parlamentelor și respectarea legilor și regulamentelor pe care le pot schimba urgent.

Ei doi reputați analiști mai subliniază: “puterea mitralierei și a artileriei a fost demonstrată pe deplin în războiul civil din SUA. La debutul Primului Război Mondial în 1914 au avut loc adevărate măceluri provocate de aceste arme înainte ca armatele europene să înceapă să sape tranșee pentru protecție, în loc să atace în picioare, fără a se adăposti, în formații, ca și cum ar fi fost încă Waterloo în 1815. Astăzi ar trebui să facem mai bine de atât”.