În atenția MApN: Istoria și geopolitica sunt profi tabile!

În atenția MApN: Istoria și geopolitica sunt profi tabile!

Conform DEX-ului, geopolitica este o știință politică ce studiază impactul așezării și poziționării geografice a unui stat asupra politicii sale externe și interne, precum și impactul factorului spațial asupra politicii internaționale în ansamblu.

Primul care foloseşte termenul geopolitică este politologul suedez Rudolf Kjellen. În 1899, acesta găsea că geopolitica este una dintre cele cinci discipline fundamentale de înțelegere a statului, celelalte fiind demo-politica, socio-politica, crato-politica și economia politică.

Părintele geopoliticii este însă Friedrich Ratzel, antropo-geograful german care a explicat că Primul Război Mondial a fost pierdut de Germania întrucât oamenii de stat germani nu ştiau geografie şi istorie. Dacă ar fi ştiut, ar fi observat că o alianţă între Germania şi Rusia, între o putere maritimă şi o putere continentală deci, ar fi dus la câştigarea războiului şi ar fi asigurat hegemonia asupra Europei.

Am făcut această introducere nu pentru că sunt pasionat de acest subiect și am studii în domeniu, ci pentru a aminti că avem și noi o școală românească de geopolitică. Și că avem nevoie de o generație de geopoliticieni.

Ne puteți urmări și pe Google News

Că este nevoie ca această știință să fie luată în serios, mai ales de politicieni. Că nu mai suntem pe vremea protocronismul sau a comunismului autarhic. Că nu mai învârtim singuri mămăliga în ceaun aici pe malurile Dâmboviței cum zice mintosul Mister Cornel Dinu.

Că tot ce se întâmplă pe planetă ne influențează, ne privește și trebuie să înțelegem „semnele timpului”. Sunt câțiva geopoliticieni care își fac datoria. Enumăr câțiva, cu scuze că nu pot să-i enumăr pe toți: Mihail E. Ionescu, Ilie Bădescu, Dan Dungaciu, Iulian Chifu, Mircea Stoian, Cozmin Gușă, Alexandru Grumaz, Călin Cotoi, Corneliu Vlad, Vasile Simileanu și alții.

Destui de puțini după gustul meu! Prima școală de geopolitică – nu vorbim aici de studii disparate care există din perioada interbelică – a luat ființă pe 20 noiembrie 1968, când Secretariatului Comitetului Central al Partidului Comunist Român prin hotărârea nr. 2033 se stabilea: „În vederea dezvoltării cercetării ştiinţifice în domeniul teoriei şi istoriei militare să se înfiinţeze la Ministerul Apără- rii Naţionale un Centru de Cercetări de Teorie şi Istorie Militară”. 

Da, exact acum 50 de ani! A fost, fără îndoială, un efect al „crizei cehoslovace” din august 1968, liderii de la Bucureşti trăgând concluzii adecvate din invazia aliaţilor din Pactul de la Varşovia asupra unui membru al alianţei. Nu voi menționa din lipsă de spații toate personalitățile – unele uriașe, care au trecut prin acest institut, ci doar că a avut următoarele denumiri: Direcţia Studii şi Cercetări Operativ

Strategice, Prognoză şi Istorie Militară; Institutul de Istorie şi Teorie Militară respectiv Institutul de Studii Operativ-Strategice şi Istorie Militară. Astăzi, numele consacrat este de Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară și este condus de eminentul profesor Mihail E. Ionescu și istoricul (aproape clasic în viață) Petre Otu.

Trebuie să mă justific de ce fac acest laudation, poate prea agresiv. Din simplul motiv că eminenta pensionare a profesorilor Ionescu și Otu a produs valuri prin Ministerul Apărării Naționale. Unele minți cazone au propus desființarea acestui institute-bijuterie – care repet are 50 de ani de existență – iar alți politruci așteaptă să se înscăuneze pe funcții de generali. Să facă praf cinci decenii de studiu. Să închidă Revista de Istorie Militară!

Ori așa ceva nu pot permite! Ai la dispoziție cercetători precum Şerban Cioculescu, Carmen Rîjnoveanu, Şerban Pavelescu, Gheorghe Vartic, Alexandru Madgearu sau Daniela Şişcanu și în loc să-i promovezi, vrei să-i lași pe drumuri sau să-i încorsetezi sub papucul vreunui pezevenchi?

Acum când avem nevoie de geopoliticieni? E drept că după 1989 au apărut facultăți remarcabile de științe politice gen SNSPA, dar nu omorâți Institutul! Și ca să fie clar vă promit că o să mai scriu despre acest subiect până când mințile luminate din MApN - și sunt destule, Slavă Domnului - vor înțelege valoarea Institutului!