Armenia s-a întors pe călcâie spre Occident, dând cu tifla Rusiei lui Putin

Armenia s-a întors pe călcâie spre Occident, dând cu tifla Rusiei lui Putin

În timp ce Parlamentul de la Erevan este populat cu 95% susținători declarați ai Rusiei și ai relației de parteneriat cu Moscova, ultimele evoluții din regiune – uciderea unei întregi familii, cu sânge rece, de către un soldat rus din baza de la Gyumri, vânzarea de arme ruse către Azerbaidjan, lipsa de sprijin în atacul din acest an al azerilor, care au eliberat o părticică din teritoriile ocupate, ucigând soldați armeni – au dus la o schimbare majoră de orientare a opțiunilor și percepțiilor populației armene.

Un sondaj efectuat pe un eșantion reprezentativ de 900 de persoane, în perioada iunie-septembrie, de către Centrul Analitic al Cooperării Regionale și Globalizare (ACGRC), finanțat de National Endowment for Democracy (NED), arată că cetățenii armeni s-au întors pe călcâie spre Occident sfidând Rusia lui Putin.

Astfel, cele mai spectaculoase rezultate arată că Rusia este un obstacol în relațiile Armeniei cu UE pentru 40.22% din respondenți, față de 29.67% care susțin contrariul, Rusia are un impact negativ în procesul de negociere și soluționare al conflictului din Nagorno Karabakh (NK) pentru 56,33% din repondenți față de 40,11% care apreciază acțiunea Moscovei, în timp ce Organizația Tratatului de Securitate Colectivă a Rusiei asigură securitatea Armeniei doar pentru 15,78% față de 41,33% care sunt sceptici și consideră contrariul, iar 42,44% văd doar o relație parțială de responsabilitate a Moscovei pe această dimensiune, în timp ce pentru NagornoKarabakh, apartenența Armeniei la CSTO nu asigură nici măcar descurajarea oponentului azer pentru 38,33% din populație față de 23,44% care cred opusul.

Mai grav este că 63,44% din populația Armeniei consideră că Rusia și CSTO nu vor sprijini Armenia într-un eventual război cu vecinul azer față de 31,22% care au încă o speranță în partenerul și aliatul strategic rus, în timp ce impactul apartenenței Armeniei la Uniunea euro-asiatică este negativ pentru 50,67%, o majoritate care apare pentru prima dată în sondaje vorbind despre problemele economice ale Armeniei din ultima vreme.

Ne puteți urmări și pe Google News

În același timp, cetățenii armeni consideră că gestul de a refuza semnarea Acordului de Asociere cu UE în ultimul moment, la summitul de la Vilnius în septembrie 2013, a avut un impact negativ pentru 78,67% din armeni față de 20,56 % care apreciază gestul conducerii azere a Președintelui Serj Sarksian pe această speță. În același timp, Armenia își vede viitorul în UE într-o proporție de 58,89% față de 38.22% care cred contrariul, unul din cele mai importante procente euro-optimiste dintre statele partenere/associate și chiar dintre membrii UE.

La fel de interesantă e poziționarea în raport cu NATO a armenilor: 61,67% văd aderarea Armeniei în viitor față de 35,89% care resping acest drum, în timp ce apropierea de NATO și UE sunt văzute ca ajutând în mare măsură soluționarea conflictului din Nagorno Karabakh. Este pentru prima dată când un asemenea sondaj de opinie conține întrebările fatidice despre UE și NATO în Armenia. Am avut ocazia să stau de vorbă zilele trecute cu Președintele Centrului armean care a realizat sondajul, Stepan Grygorian, un mai vechi prieten, și am rămas surprins de rezultatele apărute. Am întrebat dacă autoritățile au avut vreo reacție și am aflat astfel că Erevanul oficial, deși nu neagă rezultatele sau seriozitatea Centrului și al demersului susținut de National Endowement for Democracy, a încercat să explice situația și rezultatele prin momentul nepotrivit al realizării sondajului sau prin emoția acumulată de anumite evenimente ce au avut loc în Armenia, de unde rezultatele surprinzătoare obținute.

Având în vedere poziția explicită, cunoscută, a membrilor Parlamentului de la Erevan, impactul cel mai important al sondajului este că dezvăluie inadecvarea reprezentanților politici la percepția și sentimentele populației armene, care a luat-o decis spre Occident, lăsând conducerea Armeniei conectată la resursele și dirijarea politică de la Moscova, departe de așteptările și aspirațiile populației armene.