Mâine nu vor fi, ca altădată, mitinguri și marșuri, nu e nici zi liberă. Până în 1989, inclusiv, era zi națională, celebrând ziua, de fapt noaptea, în care comunismul își făcea intrarea pe scena politicii românești. România se salva dintr-un dezastru militar iminent, dar intra într-unul politic.
Vom marca împlinirea a 77 de ani de la 23 august 1944 cu un document inedit din arhiva CIA, nepublicat, după știința noastră, până acum la noi.
Pe 23 august 1945, la un an de la evenimentul pe care comuniștii îl numeau cu mândrie ”insurecția armată”, guvernul Petru Groza plănuia o manifestație publică uriașă, de tip sovietic, pentru a sărbători evenimentul.
”Trofeul” ar fi fost prezența tânărului rege român în tribuna oficială, ca un semn că puterea nou-instalată reprezenta toate forțele din țară.
Pe 21 august 1945, Regele Mihai I anunță că nu participă la eveniment, deși rolul jucat de el în actul de la 23 august 1944 fusese decisiv. Tot pe 21 august, Regele anunța că intră în celebra grevă, adică refuzul de a mai colabora cu Guvernul Petru Groza.
Momentul în care Regele vrea să repare greșeala permiterii accesului comuniștilor la Putere
După 23 august 1944, el a încercat pe diverse căi să comunice americanilor și englezilor că țara intră pe linia stalinizării, dar nu a avut niciun mesaj ferm de susținere.
Când, după 6 martie 1945, guvernele străine au refuzat să recunoască executivul de la București, pe motivul că partidele ne-comuniste nu erau reprezentate, Mihai I a interpretat asta ca pe o încurajare. A pornit singur lupta cu Groza. I-a cerut demisia și, contrar obiceiului românesc, premierul nu a ascultat ordinul suveranului.
A început o luptă de uzură care avea să țină până pe 7 ianuarie 1946. Pe 7 ianuarie, un liberal și un țărănist sunt cooptați, de formă, în guvern și protestul Regelui încetează, dar nu era deloc învingător. El era amăgit, din nou, cu promisiunea că se vor organiza alegeri libere.
Ce s-a întâmplat după?
Politica de stalinizare a continuat ”neabătut” iar, după ce și ultimul protest oficial, greva regală, s-a stins, pe 19 noiembrie 1946, la alegerile care au șters orice urmă de democrație în România, comuniștii s-au instalat mai solid la putere.
Acele alegeri, însă, au fost recunoscute de toate puterile Aliate și, pe 1 decembrie 1946, Regele dă primul semn că va ceda definitiv, participând la sesiunea parlamentară inaugurală.
Armistițiul fals monarhie-comunism avea să țină doar până la 30 decembrie 1947, când Mihai I a abdicat.
Astăzi știm mai multe. În ciuda semnalelor primite din țară, americanii, așteptați de bunicii noștri cu ochii lipiți de cer, nu aveau de gând să aibă nici măcar o reacție.
Document OSS din arhiva CIA
Un document din 25 noiembrie 1946, deținut de CIA, ca administrator al fondului arhivistic al defunctei agenții OSS, are două fragmente interesante, în care analiștii serviciului fac recomandări conducerii Statelor Unite privind modul de acțiune în România:
”România nu vrea acum înapoi vasele de pe Dunăre. Delegatul SUA la București ne-a informat că reprezentantul român în Comisia de Armistițiu nu dorește la acest moment restituirea vaselor de pe Dunăre pentru că a) nu sunt la acest moment remorchere disponibile pentru a le tracta și b) anotimpul este destul de avansat și nu e recomandabilă o restituire înainte de primăvară. Oficiali din Comisie au mărturisit în particular delegatului că ”motivul real” pentru care nu vor acum vasele este certitudinea că forțele de ocupație sovietice ”vor pune stăpânire imediat pe ele”.”
Al doilea paragraf dedicat situației din România este și mai relevant pentru tema discuției noastre:
”România – recomandăm schimbarea de atitudine a SUA. Berry, reprezentantul SUA, comentând despre ”desconsiderarea totală a promisiunii de a manifesta o decență elementară” a Guvernului Groza la alegerile din 19 noiembrie, recomandă ca SUA să își modifice atitudinea față de Guvern. El propune ca SUA a) să informeze oficial Guvernul României că alegerile nu au fost ”libere și neîngrădite; b) să continue ”afacerile normale” cu guvernul; c) să inițieze discuții tri-partite pe problema României ”cât mai repede posibil și la același nivel la care s-a luat decizia la Moscova” și d) să se abțină de a îi mai da sfaturi oficiale Regelui Mihai, în condițiile în care SUA ”nu sunt în poziția de a sprijini aceste sfaturi altfel decât moral”.”
Dispariția până și a încurajărilor (deșarte) a grăbit evoluția lucrurilor!
Foto deschidere: Colorizare de Florin Roștariu