La Galați apărea pe vremuri ziarul „Steaua Galațiului și a Brăilei”, sub direcția celebrului Al. Albu, care, când polemiza cu vreun gazetar, i se adresa astfel, în articole fulminante: „Mă găinarule, mă derbedeule te pui tu cu mine, mă?”.
Portretele, epigramele lui Albu erau atât de idioate încât un număr vechi din „Steaua Galațiului și a Brăilei” ajunsese să se vândă la Capșa cu 100 lei, ceea ce pe vremea aceea însemna foarte mult.
Văzând succesul de care se bucura, Albu schimbă la un moment dat numele ziarului din „Steaua Galațiului și a Brăilei” în „Steaua presei românești”.
Redacția ziarului se mări în același timp, căci directorul Albu, care până atunci scria singur întreaga gazetă, angajă un colaborator, un băiat foarte talentat, inteligent și cu mult umor care își inaugură cariera de prim redactor al „Stelei” cu o reușită glumă:
Își luă pseudonimul de Albuleț.
Așa că articolele din „Steaua” erau semnate când Albu, când Albuleț.
Un alt ziar îl acuză pe Albu că are un „negru” care-i scrie articolele semnate de el.
Albuleț trimise ziarului în chestiune o scrisoare „cu rugămintea de a fi publicată cu toată discreția că să nu afle redacția Stelei”.
În scrisoare, Albuleț protesta de acuzația ce i s-a adus d-lui Albu că altul îi scrie articolele.
„Nu este adevărat că îi scriu eu toate articolele semnate de el – spunea Albuleț. O săptămână inscălesc eu cu Al. Albu, o săptămână el!”.
Într-o zi, Albu își trimise redactorul să facă o cronică a unei expoziții de pictură.
Albuleț scrise în „Steaua” că pictorul gălățean are mult talent, „dar e regretabil că se lasă influențat de Tizian și Gali Curci”.
Venind la București, un grup de gazetari râseră de Albu:
- Bine măi, Albule, tu nu știi că Gali Curci a fost o cântăreață, nu un pictor?
Albu se întoarce furios la Galați și-i reproșează lui Albuleț:
- Gali Curci a fost o cântăreață… M-ai făcut de râs!
- Bine, dat soră-sa?
- Care soră-sa? întrebă Albu uluit.
- Sora lui Gali Curci a fost pictoriță. Eu despre ea am vorbit în cronica mea, nu despre cântăreață.
- Ei, atunci e bine… Boii ăia de la București nici atâta lucru nu știu…
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric