Zeitenwende

Zeitenwende

Am ales un cuvânt care să caracterizeze o perioadă din istoria contemporană a Germanie. Un substantiv  feminin care se traduce prin ”punct de cotitura în istorie” conform dicționarul PONS Online.

La scurt timp după ce Rusia și-a lansat războiul total împotriva Ucrainei, cancelarul german Olaf Scholz a vorbit despre Zeitenwende[1]. Atacul Rusiei asupra unui vecin, asupra ordinii mondiale și asupra modului în care trăim, un război pe pământ european, dorința președintelui Putin de a distruge ordinea de securitate europeană justifică pentru Cancelarul Olaf Scholz o nouă strategie de securitate a Germaniei.

Cât privește strategia UE ea a fost prezentată în premieră la Praga, în fața studenților, cu prilejul sărbătoririi a 700 de ani de la înființarea Universității Charles. Momentul Sorbona a fost depășit pentru europeni! Cancelarul a vorbit despre planurile sale de reformă pentru guvernarea UE – despre „temele” pe care trebuie să le facă UE înainte de orice posibilă extindere.

Este posibil ca comentariile sale să fi fost urmărite îndeaproape înaintea Consiliului European special din octombrie de la Praga, care se va concentra în mare măsură pe problema extinderii. La începutul acestei veri, Scholz a anunțat propuneri de consolidare a UE în domenii precum politica de apărare, suveranitatea tehnologică și reziliența democratică, dar nu a furnizat încă detalii suplimentare. Chiar dacă războiul din Ucraina se încheie cu o pace sau devine un conflict înghețat, membrii Uniunii Europene și NATO vor trebui să se pregătească pentru o confruntare pe termen lung cu Rusia.

Revoluție în afacerile de securitate ale Germaniei

Într-un discurs special adresat Bundestag-ului, cancelarul Olaf Scholz a anunțat măsuri care sunt numite „o revoluție” în afacerile de securitate ale Germanie. Scholz a început prin a numi invazia Ucrainei din 24 februarie o ”Zeitenwende” în istoria continentului. Ceea ce a anunțat Scholz constituie o schimbare dramatică în postura și cheltuielile de apărare ale țării sale.

Germania, care nu a cheltuit 2% din PIB pentru apărare din 1990, s-a angajat acum să „investească mai mult de 2%” în apărare „an după an”. În ultimii 20 de ani, Berlinul a cheltuit, de obicei, aproximativ 1,3 la sută, deci aceasta este o schimbare dramatică în filozofia de apărare, noile fonduri alocate  îndeplinind ținta de 2% stabilită la reuniunile NATO. Guvernul a transferat către fondul special deja o parte din costurile existente pentru proiectele de apărare aflate în derulare.

În consecință, dacă inflația rămâne la 7,5%, fondul special va cumpăra echipamente militare doar în valoare estimată la 60 de miliarde de euro. Cea mai mare parte a investiției germane – 40,9 miliarde de euro – va merge către forțele aeriene odată cu achiziția a 35 de avioane de luptă F-35 fabricate în SUA, 15 avioane Eurofighter și 60 de elicoptere de transport Chinook. Aproape 20 de miliarde de euro vor fi alocate marinei, în principal pentru noi corvete, fregate și un submarin modelul 212.

Peste 16 miliarde de euro vor întări rezervele armatei transportoare Marder și Fuchs. Scholz a declarat presei locale: „Germania va avea în curând cea mai mare armată convențională din Europa în cadrul NATO”. De la sfârșitul Războiului Rece, Germania a redus semnificativ armata de la aproximativ 500.000 în 1990 la doar 200.000 în prezent. Mai puțin de 30% dintre navele germane sunt „pe deplin operaționale”, potrivit unui raport publicat în decembrie 2021 despre starea armatei. Multe dintre avioanele de vânătoare ale țării sunt inapte să zboare.

Membrii mai în vârstă ai Bundestagului ezită în mod special în a crește cheltuielile militare. Acest lucru se datorează faptului că Verzii și SPD au antimilitarismul în ADN. Cu toate acestea, Verzii s-au adaptat rapid la noua situație. Nu același lucru se poate spune despre toți membrii SPD. Unora dintre membri vechii gărzi a partidului le este greu să scape de trecutul lor în strânsă legătură cu Rusia.

Este bine-cunoscută neinvitarea președintelui german Frank-Walter Steinmeier la Kiev din cauza pozițiilor sale anterioare (când era ministru de externe) față de Rusia, fostul cancelar Gerhard Schröder face în mod constant titluri în jurnale din cauza relației sale personale cu Putin, iar liderul regional SPD, Manuela Schwesig, este sub lupă pentru rolul său în proiectul Nord Stream 2. Și totuși un sondaj recent a constatat că 67% dintre germani aprobă fondul special de 100 de miliarde de euro pentru armată. Să fie oare o eliberare de constrângerile tratatelor de după cel de-al Doilea Război Mondial? Da în mod sigur și este realizată după era Merkel cea care a  avut o relație specială cu Putin.

Era Merkel și relația ei cu Putin

Cei doi se aflau la capete opuse ea un cetățean al Germaniei de Est care tânjea să guste libertatea, el un fost agent KGB staționat la Dresda (în fostul RDG) care a suferit când regimul sovietic s-a prăbușit. Curioasă apropiere care s-a derulat de-a lungul unor crize, de la războiul din Siria până la anexarea teritoriilor Ucrainei de către Rusia culminând cu otrăvirea criticului Kremlinului Alexei Navalni. În august 2021 a fost ultima vizita a fostului Cancelar la Moscova.

„Vizita de adio” a Angelei Merkel la Kremlin a marcat sfârșitul uneia dintre cele mai vechi și mai complexe relații politice ale Europei, o luptă tensionată de 15 ani între ”bătrânul om de stat” european (pupila lui Kohl) și antagonistul șef al blocului occidental, fostul ofițer KGB, Vladimir Putin. Deși profund tensionată, relația lor nu s-a rupt niciodată. Se pare că Cancelarul german a fost neîncrezător față de fostul ofițer de la prima sa apariție în 2001 în fața Bundestagului, unde i-a ”delectat” pe deputați nemți într-o limbă germană fluentă, în timp ce a cerut unitate împotriva terorismului internațional.

Cei doi nu au părut niciodată destul de confortabili în conversație, fie în germană sau în rusă. Și totuși stilurile lor politice conflictuale și neîncrederea viscerală unul față de celălalt au făcut ca summit-urile lor să fie convingătoare. Prudența timpurie a lui Merkel față de Putin a fost justificată de evenimentele din ultimii 15 ani, de la anexarea Crimeei de către Rusia până la atacul de otrăvire asupra dizidentului Alexei Navalni și la asasinatele din Europa și, în final, la ”operațiunea specială” din Ucraina care nu este altceva decât o invazie. A demonstrat această relație că Putin este un om ”suferind”? Poate atunci când a vrut să pozeze într-un ”bărbat adevărat” și l-a adus pe labradorul Koni, câinele lui, la întâlnirea cu Merkel, cea care nu suferea câinii.

Merkel spunea ziariștilor după întâlnire despre Putin: ”Îi este frică de propria sa slăbiciune”. Din 2005 când a preluat poziția de Cancelar Merkel s-a întâlnit de peste 30 de ori cu Putin și de 20 de ori cu Medvedev (2009-2012). De ce am adus aminte de Merkel? Pentru că evoluția economiei Germaniei în era Merkel a fost în conjuncție cu economia Rusiei. Într-un interviu dat BBC, de când și-a părăsit mandatul, ea și-a apărat bilanțul guvernării și a spus că nu are „de ce să-și ceară scuze” pentru relațiile ei cu Rusia. La anexarea Crimeei de către Rusia în 2014 a susținut sancțiunile.

Ea a apărat sancțiunile impuse Rusiei și rolul Germaniei în menținerea procesului de pace de la Minsk, care urma să pună capăt luptelor din estul Ucrainei în 2014-15. Ea și-a apărat, de asemenea, opoziția la aderarea Ucrainei la NATO la Summitul de la București din 2008. Procesul de pace, a susținut ea, a permis Ucrainei timp să se dezvolte ca națiune și să își întărească armata. „Nu trebuie să mă învinuiesc pentru că nu m-am străduit suficient”, a spus ea pentru BBC. „Nu văd că trebuie să spun – a fost greșit – și de aceea nu am de ce să-mi cer scuze”. „Aceasta nu era Ucraina pe care o cunoaștem astăzi”, a spus ea. „Țara nu era stabilă, era plină de corupție”.

Președintele ucrainean Volodimir Zelenski, a cărui țară a rămas în afara alianței NATO, în ciuda ajutorului amplu de apărare din partea Occidentului de la invazie, a descris decizia Germaniei din 2008 drept un „calcul greșit”. Merkel s-a opus aderării la NATO a Ucrainei în 2008 ”pentru că a vrut să prevină escaladarea cu Rusia și pentru că Ucraina însăși nu era pregătită” a afirmat ea. Merkel a spus că Europa și Rusia sunt țări vecine care nu se pot ignora reciproc. „Trebuie să găsim o modalitate de a coexista în ciuda tuturor diferențelor noastre”, a spus ea.

Merkel a fost acuzată că a lăsat Germania vulnerabilă prin continuarea relațiilor de afaceri cu Rusia. Și așa este! Conducta Nord Stream 2 pentru a transporta gazul natural rusesc direct în Germania a fost construită în timp ce ea era cancelar și a fost suspendată doar de succesorul ei, cancelarul Olaf Scholz, cu puțin timp înainte ca Rusia să invadeze Ucraina pe 24 februarie. Germania se luptă acum să își reducă dependența de energia rusă fără a-și deteriora propria economie.

Era Scholz- un pas înainte?

Pentru 2022, guvernul german a înființat un fond special de 100 de miliarde de euro pentru investiții imediate în capacitatea militară. Scholz a anunțat, de asemenea, că Germania va face noi desfășurări pe flancul estic al NATO. Discursurile istorice ale cancelarului și al altora din Bundestag au urmat unor evenimente semnificative în Germania. Guvernul a anunțat acum ceva timp în urmă că va trimite arme antitanc și alte arme (inclusiv sisteme Gepard) în Ucraina, renunțând la o politică de lungă durată de blocare a livrării armelor în zonele de conflict.

Șocul războiului Rusiei împotriva Ucrainei pare să fi schimbat vremurile geopolitice pentru Germania. Până la această decizie lecțiile Primului Război Mondial au modelat politica de apărare a Germanie. Să nu uităm că până în 1914 și 1939, acumulările militare au precedat agresiunea țării și apoi înfrângerea devastatoare. Guvernele germane succesive au recunoscut că NATO a făcut Germania mai sigură iar cetățenii au înțeles angajamentul față de Alianță ca fiind o chestiune de Bündnistreue (loialitate față de parteneri) mai degrabă decât de securitate strategică.

Drept urmare, cheltuielile militare au fost întotdeauna o problemă politică controversată, iar capacitățile militare ale țării sunt complet inadecvate și neoperative. Odată cu vizita lui Scholz la Moscova, cetățeanul german a avut din nou momentul „München”. După cum a declarat ministrul de externe Annalena Baerbock în cadrul sesiunii speciale a Bundestag-ului: „Am încercat diplomația până în ultimul moment. Kremlinul ne-a împins, ne-a mințit… Putin a vrut acest război”. Acesta a fost momentul Munich pentru situația de acum.

Reinventarea Germaniei!

Prin urmare, Zeitenwende forțează Germania să se reinventeze ca actor european de securitate. Această schimbare este deosebit de clară atunci când se recunoaște că actualul conflict cu Rusia are loc într-un mediu geopolitic din ce în ce mai dominat de competiția marilor puteri și de rivalitatea sistemică dintre China și Statele Unite. Apariția blocurilor opuse reprezintă o provocare existențială pentru Germania, deoarece economia sa orientată spre export este dependentă de globalizarea funcțională.

Germania nu mai este o putere civilă! Dependența de energie, față de Rusia, a Germanie a făcut ca oamenii Kremlinul s-o instrumentalizeze  ca mijloc de război hibrid. Jucători precum Rusia și China înțeleg că pot folosi relațiile de interdependență ca o armă pentru a-și atinge obiectivele geopolitice – mai ales atunci când aceste relații sunt asimetrice. Odată cu rejectarea Rusiei Canada devine un partener comercial care are o reputația confortabilă ce l-a adus pe cancelarul german Olaf Scholz și pe adjunctul său, ministrul Economiei și Climei, Robert Habeck, la discuții despre energie, minerale și hidrogen în țara din America de Nord. „Țara are resurse minerale bogate asemănătoare cu cele ale Rusiei, cu diferența că este o democrație de încredere”, a spus Scholz la Montreal.

Politicienii lui Scholz au fost însoțiți de liderii de afaceri germani dornici să semneze contracte pentru o viitoare cooperarea. Curios este că de obicei, politicienii germani călătoreau în SUA și, după aceea, pentru că erau deja în vecinătate, poate că treceau și prin Canada. Trudeau, care de obicei este foarte empatic, a rămas relativ rezervat în întâlnirea sa cu Scholz. Cu aproximativ un an înainte ca SUA să ”coboare în luni de campanii electorale complicate”, nefiind încă  clar cine va locui la Casa Albă din 2025, fiind chiar posibilă revenirea lui Donald Trump, ”prietenul” germanilor, Scholz caută noi resurse pentru propria economia răvășită de criza gazelor naturale.

Poate Germania, acum că Scholz a fost în Canada, va debloca CETA-Acordul economic complex dintre Canada și UE care a intrat în acțiune în 2017 și multe elemente ale lui nu se aplică. La nivel politic în Germania acordul este neimplementabil deoarece ”pune comerțul internațional înaintea intereselor oamenilor, a protecției mediului și a proceselor democratice” conform unei declarații a parlamentarul Karl Bär din tabăra Verzilor pentru Der Spiegel.

Ortodoxia politicii externe germane

Un cancelar care fusese considerat ca având un profil modest pentru această funcție chiar cu un an în urmă, o figură discretă și care a promis continuitate cu domnia lungă a Angelei Merkel, a renunțat brusc la zeci de ani de ortodoxie a politicii externe germane! Berlinul nu consideră ca politica lui Ronald Reagan cu sovieticii a fost factorul decisiv în obținerea victoriei ci Ostpolitik, politica de apropiere susținută de cancelarul Willy Brandt (social-democrații-SPD) în anii 1970. Vedem lucrul acesta din solicitările politicienilor germani, cu doar câteva zile înainte de invazia Ucrainei de către Putin, solicitări care cereau o „nouă Ostpolitik” pentru a dezamorsa criza.

De aceea, pașii pe care Berlinul i-a luat în ultimele luni— de a abandona efectiv gazoductul Nord Stream 2, de a înarma Ucraina și de a lua în serios propria apărare — nu constituie doar o abatere de la politica germană de lungă durată, ci o repudierea acesteia. Faptul că Scholz este un social-democrat face schimbarea cu atât mai extraordinară. Va rămâne Germania angajată în politica de înarmare și de sprijin a alianței transatlantice pe termen lung? Nu de mult în 2020 germani se întrebau dacă să sprijine politica americană în Asia sau politica de apropiere față de China? Au reveni la sprijinul SUA după plecare lui Trump de la Casa Albă.

Ruptura guvernului Germaniei față de vechile mentalități nu ar fi fost posibilă fără tânăra generație de liberali și ”verzi” din actualul guvern care sunt fără supunere față de politicile Rusiei din epoca Merkel. Scholz a văzut cu ochii lui cum fosta fracțiune din SPD a lui Schroder sau apologeții lui Rusie (”Russlandversteher” cred că am scris bine!) a intrat în derizoriu. Scholz a moștenit Nord Stream-2 (considerat la început un parteneriat civil) dar și acordurile de la Minsk, negociate de Merkel și ministrul ei de externe de atunci, Frank-Walter Steinmeier, în 2014 și 2015.

Pentru mulți politicieni de la Berlin, acordurile, intermediate în capitala Belarusului de Germania și Franța, au rămas baza unei păci de durată între Rusia și Ucraina. Deși Putin a semnat acordurile, în baza cărora zonele Donbas susținute de ruși ar fi rămas o parte a Ucrainei cu un anumit grad de autonomie, nici el, nici ucrainenii nu au arătat prea mult interes să le implementeze. Pentru Berlin acel dialog de la Minsk oricât de încordat, era întotdeauna mai bun decât confruntarea armată.

Zeitenwende și securitatea energetică

Dar Scholz face Zeitenwende și privind la securitatea energetică unde a stabilit nevoia de investiții mai mari și mai rapide în energie regenerabilă. De asemenea, guvernul va constitui urgent rezerve de cărbune și gaz și va construi două terminale de gaz natural lichefiat (GNL). Scholz a susținut că această abordare ar putea pune capăt dependenței Germaniei de combustibilii fosili ruși, întrerupând astfel finanțarea războiului președintelui Vladimir Putin.

Dar proiectul GNL se construiește acum, iar Germania rămâne la cheremul Gazprom și a lui Putin privind aprovizionarea cu gaz. În plus, nu au existat evoluții semnificative în sectorul energiei regenerabile din Germania de la începutul războiului. Cu toate acestea, Germania nu își poate transforma sectorul energetic în doar șase luni. Țara resimte efectele dependenței sale enorme de gazul rusesc și lucrează accelerat la soluții pentru a-și restabili securitatea energetică. În acest scop, guvernul este dispus să lase în funcțiune ultimele trei centrale nucleare ale Germaniei.

Ministerul german de externe formulează acum prima strategie de securitate națională a Germaniei. Aceasta ar putea fi strategia pe termen lung de care țara are nevoie pentru a deveni un partener de încredere al altor țări UE și NATO. Dacă mesajele din discursul său ajung în Strategia de Securitate Națională și continuă să schimbe comportamentul guvernului, discursul lui Scholz poate introduce într-adevăr o nouă eră în politica de securitate germană.

Post Scriptum:

Franța a insistat de mult pentru o Europă mai capabilă din punct de vedere militar, mai puțin dependentă – și pentru o finanțare mai mare a apărării de către UE – dar nu a reușit să aducă parteneri la ”bordul navei europene”. Puterea Germaniei în UE (atunci când ea însăși nu blochează o politică) este să promoveze abordări incluzive care să aducă parteneri. Dacă Germania se alătură acum forței Franței, dar într-o manieră care poate aduce Polonia și alți membri ai UE, la ”bordul navei europene”, parteneri care au fost sceptici față de eforturile Parisului, am putea vedea o Zeitenwende pentru Europa și o cooperare transatlantică de securitate ieșind din asta.


[1] Pentru informații suplimentare consultați Collins Easy Learning German Grammar; din ce am învățat eu vă rog amintiți-vă că, în limba germană, atât ortografia cuvântului, cât și articolul care precede cuvântul spot schimba, în funcție de cazul nominativ, acuzativ, genitiv sau dativ sensul acestuia. Dacă greșesc vă rog să mă corectați. Nu am făcut germana am învățat de la copii.