Am auzit de ele și am văzut aceste locuri în multe filme sau le-am citit poveștile lor în diverse cărți de aventură. Ei bine, niciunul dintre aceste zece locuri nu există în realitate. Sunt doar pure ficțiuni.
Camelot
Basmele Arturiene își desfășurau poveștile pe tot cuprinsul Marii Britanii - unele se bazau vag pe locuri reale, în timp ce altele erau complet fictive. Camelotul a apărut pentru prima dată în aceste povești în secolul al XII-lea, iar în operele franceze s-a regăsit în curând amplasat la castelul principal și la curtea regelui Arthur însuși. În timp ce unele locuri au pretins a fi casa Camelotului, nu au apărut dovezi care să arate că acest castel a existat vreodată.
Regatul lui Prester John
În secolul al XII-lea, a apărut o poveste conform căreia exista un regat creștin undeva în Asia și că cel care îl conducea, Prester John, lupta împotriva musulmanilor și păgânilor în încercarea de a-i ajuta pe creștinii din Europa. Este posibil ca această idee să fi apărut din rapoartele confuze despre diverse războaie din Orient și din faptul că o populație creștină numeroasă - nestorienii - trăia în toată Asia.
Hy-Brasil
Oamenii din Evul Mediu au raportat existența a diverse insule care „ar fi existat” în Oceanul Atlantic - deși cartografii le includeau adesea, aceste insule fantomă nu au existat niciodată. Cea mai cunoscută dintre acestea este Hy-Brasil, despre care se spunea că ar fi situată la vest de Irlanda. Legendele spuneau că era învăluită în ceață, cu excepția unei zile la fiecare șapte ani. Oamenii au căutat această insulă (mai mulți susținând că au găsit-o) până în secolul al XIX-lea.
Cockaigne
Câteva povești comice diferite din Evul Mediu se foloseau de „Țara lui Cockaigne”, un loc utopic în care oamenii puteau să stea fără să muncească, să facă mult sex și să mănânce ce vor! Această parodie a Raiului va fi cunoscută în cele din urmă în limba engleză sub numele de „Cuckoo-land” (Pământul Nebunilor).
Thule
Autorii antici au scris despre o insulă numită Thule, despre care se spunea că se află la nord-vest de Europa. Odată cu descoperirea Islandei în secolul al IX-lea, unii scriitori au echivalat-o cu Thule, dar alții au continuat să creadă că exista și o altă insulă, undeva la nord de Marea Britanie.
Kvenland
Din secolul al IX-lea până în secolul al XIII-lea există diverse referiri la un loc numit Kvenland, situat undeva în Scandinavia. Un călător norvegian pe nume Ohthere, care a vizitat Anglia în jurul anului 890 d.Hr. a relatat următoarele:
„Kvenii fac uneori prădăciuni asupra nordicilor de peste munte, iar uneori nordicii asupra lor; există meres (apă dulce) foarte mari printre munți, iar Kvenii își duc corăbiile pe uscat în meres și de acolo fac prădăciuni asupra nordicilor; au corăbii foarte mici și foarte ușoare.”
Istoricii au venit cu multe teorii cu privire la locul unde ar fi putut fi Kvenland, un candidat probabil fiind undeva în ceea ce este acum nordul Finlandei.
Suddene, Westernesse și Reynes
Autorul romanului de dragoste King Horn a creat trei ținuturi fictive pentru opera sa - Suddene, Westernesse și Reynes - care au fost vag plasate în jurul Insulelor Britanice.
Porțile lui Alexandru
Au apărut legende medievale care povestesc cum Alexandru cel Mare a construit un mare zid sau o poartă în regiunea Caucazului pentru a-i împiedica pe dușmanii biblici, Gog și Magog, și pe alți barbari să invadeze lumea civilizată. Se credea chiar că, dacă aceste rase ar fi străpuns poarta, ar fi fost semnalul Apocalipsei. Unii istorici cred că legenda s-ar putea să se fi bazat pe fortăreața și zidurile din Derbent, care a fost construită în secolul al VI-lea.
Dundeya
Călătoriile lui Sir John Mandeville, scrise în secolul al XIV-lea, au fost o sursă foarte populară de informații despre lume. Cu toate acestea, ea includea povești ciudate despre ceea ce se putea găsi în ținuturile din Asia. De exemplu, Mandeville a scris despre o insulă mare numită Dundeya, despre care spunea că se află la sud de Sri Lanka. Această insulă domnea peste alte 54 de insule mari, care găzduiau popoare diverse:
„Într-una dintre ele, există o rasă de statură mare, ca niște uriași, urâți și oribil de privit; au un singur ochi, în mijlocul frunții. Se hrănesc cu carne crudă și pește crud. Într-o altă parte, există oameni urâți, fără cap, care au ochi în fiecare umăr; gura lor este rotundă, ca o potcoavă, în mijlocul pieptului. Într-o altă parte sunt oameni fără cap, ai căror ochi și guri sunt pe spate...”
Insula Sfântului Brendan
La fel ca Hy-Brasil, Insula Sfântului Brendan era una dintre multele insule-fantomă pe care le putem găsi pe hărțile medievale. Ea se baza pe povestea din secolul al IX-lea a Călătoriei Sfântului Brendan Navigatorul - povestește cum în secolul al VI-lea Sfântul Brendan și alți 16 bărbați au călătorit pe mare în căutarea Grădinii Edenului. În cele din urmă, au dat peste o insulă „binecuvântată”, plină de vegetație, unde au rămas câteva zile. În Evul Mediu târziu, cartografii plasau această insulă în Atlantic, uneori în largul coastei de nord-vest a Africii, potrivit Medievalists.Net.