„Am văzut ţeava revolverului ridicându-se domol şi îndreptându-se spre preşedintele Roosevelt, care se afla în picioare, la câţiva paşi înaintea noastră.
Instinctiv, am apucat mâna omului şi am împins-o cu putere într-o parte, chiar în clipa în care mi-au răsunat în urechi detunături puternice şi când flacăra a ţâşnit lângă obrazul meu...
Cu puţin înainte simţisem o mână aspră, care încerca să dea la o parte umărul meu stâng, un trup care se strângea spre mine şi revolverul de nichel, în mâna omului”, povestea Lilian Franklin Cross.
În câteva cuvinte evocase drama care era cât pe aci să răpească viaţa preşedintelui ales Roosevelt, dar făcuse totuşi o victimă, pe primarul din Chicago, Anton A. Cermack.
La 13 februarie 1933, ziarele din Miami anunţau că prezidentul, aflat pe yachtul lui Vincent Astor, „Nurrna Hali”, va debarca la Miami.
Preşedintele a fost de acord să apară în public şi să vorbească în Bayfront Park.
Acolo, Giuseppe Zangara a tras spre președinte de șase ori. Nu l-a nimerit pe el, ci pe alte cinci persoane. Dintre acestea primarul orașului Chicago, Anton Cermak, a fost împușcat în stomac și a murit la câteva zile
„Zangara n-a declarat adevărul. A spus că era singur; e fals! Era întovărăşit de un om care ţinea în mână un mic aparat fotografic, sau o cutia neagră, ce semăna cu un aparat.
Tot timpul cei doi inşi au încercat să ne dea într-o parte, pe amica mea şi pe mine, spre a ne lua locul; au făcut chiar aceasta cu brutalitate şi a fost nevoie ca un domn să intervină în favoarea noastră.
Când preşedintele sosi, cei doi oameni îşi şoptiră ceva, apoi am uitat cu totul prezenţa lor, toată atenţiunea mea fiind concentrată asupra preşedintelui.
M-am urcat pe bancă, spre a vedea mai bine şi strigam prietenei mele:
— Suie-te şi tu! Vino să vezi ce faţă blândă şi zâmbitoare are preşedintele.
Apoi am auzit cele două detunături; am văzut revolverul lângă mine şi un gând mi-a fulgerat prin minte: Doamne! O să ucidă pe preşedinte!
Am apucat cu toată puterea pumnul păros şi l-am dat într-o parte, tocmai în clipa în care simţeam că omul apasă din nou pe trăgaci. În străduinţa mea de a întoarce ţeava revolverului, mi-am pierdut echilibrul şi era să cad.
Am avut apoi un fel de amețeală şi am asistat la o învălmăşeală groaznică, oamenii năvălind asupra criminalului, care mai ţinea revolverul în mână”.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric