Reţetele tradiţionale sunt date uitării la oraş: cer prea mult timp, efort şi bani. Câştigă teren conservele de pe rafturile supermarketurilor.
În urmă cu câţiva ani, venirea toamnei era anunţată din bucătărie, cu miros înţepător de oţet şi legume fierte. Orice gospodină din Capitală petrecea atunci câteva zile bune printre grămezi de ceapă, ţelină şi morcovi, roşii, castraveţi şi vinete, conopidă, sfeclă roşie şi gogoşari. La finalul „operaţiunii“, rafturile din cămară se umpleau cu borcane cu murături, simple sau asortate. Astăzi, campania de conservat legume pentru iarnă a fost înlocuită cu o vizită de rutină la supermarket, pentru cumpărarea câtorva conserve şi borcane frumos etichetate.
Lumea Bucureştiului nu mai pune murături. Cei mai mulţi dau vina pe preţuri, susţinând că e mai economic să cumpere conservele gata făcute. Ce-i drept, bulionul de supermarket nu e chiar „ca la mama acasă“, iar uneori murăturilor asortate de la magazin „parcă le lipseşte ceva“. Dar chiar şi atunci când banii nu sunt o problemă, tot e nevoie de timp şi răbdare pentru a avea cămara plină. „Problema cea mai mare este căldura“, crede doamna Ioana, o comerciantă care vine tocmai de la Braşov ca să-şi vândă legumele în Piaţa Matache. „Normal că oamenilor de la oraş, de aici, de la Capitală, nu le vine să se apuce de copt ardei sau de fiert bulion în apartament, pe aşa căldură. Puţinii bucureşteni care mai fac asta or să se trezească în octombrie, la spartul târgului, când rămân numai ciurucuri şi marfă de proastă calitate“, mai spune femeia. Legumele se pălesc pe tarabe
Deşi, oficial, a început sezonul murăturilor, în Piaţa Matache cele mai multe tarabe sunt încărcate cu fructe - mai ales struguri, pepeni şi nectarine. Ici-colo, se mai văd grămăjoare de ardei, ţelină şi roşii, dar oferta legumelor bune de pus la borcan se lasă încă aşteptată. „E ceva vânzoleală pe la ardei, pe la vinete şi gogoşari, dar puţin, nu ca în alţi ani“, spune doamna Anişoara, între două chemări la dovlecei. Pe taraba ei mai stau îngrămădite roşii, ardei capia, gogoşari şi câteva legături de leuştean. „Mă chinuiesc de câteva zile cu astea trei cutii de roşii“, spune femeia cu năduf. Crede că, după Revoluţie, mai ales odată cu apariţia supermarketurilor, vânzările tot scad de la an la an.
„Nu poţi să ai pretenţii de la tinerii ăştia care au serviciu, sunt cu muncă, cu stres... Dar am văzut şi doamne în vârstă care strâmbă din nas şi spun că îşi vor cumpăra zacuscă de la supermarket“, se bagă în vorbă şi doamna Ioana, producătoarea braşoveancă. Spune că aceia care au păstrat, totuşi, acest obicei pun la borcane gogoşari şi varză roşie, iar la congelator - ardei capia. Clientul nostru, prietenul nostru
Spre deosebire de atmosfera impersonală, dar occidentală din supermarketuri - unde totul se rezumă la relaţia cu căruciorul de cumpărături şi cu vânzătoarea de la casa de marcat - în pieţe, oamenii se duc ca la spectacol sau la o reuniune regulată. Indiferent de vârstă, muşteriul are toate şansele să fie „înfiat“ de una dintre jupânesele ştirbe, dotate cu broboadă, care ţi se adresează invariabil cu „maică“. Se gesticulează frenetic, se vorbeşte colorat, iar unii clienţi sunt întâmpinaţi familiar, ca nişte vechi prieteni. „Ooo, ia uite cine a venit! Doamna Dumitrescu, n-aţi mai trecut de mult pe la noi!“, este dojenită cu blândeţe o pensionară cochetă, în Piaţa Amzei. Vânzătoarea prietenoasă îi recomandă rapid ardeiul gras, sănătos, de ţară, iar doamna Dumitrescu „se execută“ şi cere un kilogram.
„Nu se mai fac legume la borcan ca pe vremuri. Nu mai merită să umplu toată casa de miros şi să stau cu orele în picioare după o zi de muncă“, mărturiseşte o altă clientă din Amzei. O alta o contrazice imediat: „Cine e gospodar face măcar castraveciori şi gogoşari muraţi!“. REŢETĂ Bulion de regim Pentru că are probleme cu inima, doamna Mariela, o bucureşteancă în vârstă de 67 de ani, nu poate cumpăra murături de la magazin, pentru că sunt conservate cu sare. „Am o reţetă foarte bună de castraveciori: cu cimbru, tarhon, hrean, oţet şi zahăr. Eu sunt singură, iar Leti, căţeluşa mea, nu mănâncă aşa ceva, deci fac doar câteva borcănaşe“, povesteşte pensionara, luptându-se cu o sacoşă cu rotile. Cară cu ea zece kilograme de roşii, care vor fi transformate în suc. „Pentru că nu am maşină specială, storc roşiile bine şi pe urmă le trec printr-o bucată de plasă, să se mărunţească. Le pun puţin zahăr şi le fierb foarte bine. Iese o bunătate, fără niciun fel de conservanţi, fără aspirină!“, mai spune gospodina.
„GLOBALIZAREA DE PE RAFTURI“
Murăturile din marile magazine, mai ieftine decât ţigările
Sezonul murăturilor a venit, de câteva săptămâni bune, în supermarketuri, cu oferte şi preţuri promoţionale la toate produsele conservate. Pe rafturi, borcane colorate, pline de castraveciori, ardei copţi, zacuscă sau gogoşari, îşi aşteaptă cumpărătorii. „Am luat nişte ardei copţi (7,79 lei/ borcanul - n.r.), să mai fac câte o salată“, spune doamna Daniela, venită la cumpărături în Carrefour Orhideea.
„Probabil o să mai cumpăr la iarnă ceva murături, castraveţi... Mai mult eu şi soţul mâncăm, copiii nu se omoară... Adică mai gustă, din când în când, dar nu are rost să fac dacă tot pot cumpăra câte un borcan de la magazin“, mai spune ea.
Cei mai fideli clienţi ai raionului de conserve - unde un borcănaş cu murături asortate costă 3,89 lei, castraveţii în oţet - 2,99, iar zacusca - 3,7 lei - sunt însă cei care se dau în vânt după murături şi zacuşte, dar nu au timp sau abilităţi gastronomice. „Mama face şi îmi mai trimite, dar, de obicei, în septembrie coace vinetele. Din octombrie se apucă de zacuscă, bulion şi gogoşari. La noi în familie se mănâncă de toate, chiar dacă eu nu fac. Timpul nu îmi permite şi oricum nu am răbdare de aşa ceva. Şi zău, nici nu are rost când le poţi lua gata făcute“, spune o altă doamnă. Ea crede că e puţin probabil ca femeile din Bucureşti să mai pună murături în condiţiile în care oferta din magazine este foarte mare, iar timpul destinat treburilor casnice s-a scurtat sistematic, în favoarea orelor petrecute la serviciu. „Mai sunt şi unii care se vaită că produsele de la supermarketuri sunt mai scumpe decât cele făcute acasă, dar, să fim serioşi, un borcan cu murături costă cât un pachet de ţigări. Cred că oricine îşi permite din când în când“, conchide femeia.