O telegramă trimisă de Departamentul american de Stat în februarie 2008 cere ambasadei SUA la Berlin să vorbească cu guvernul ţării gazdă pentru a afla detalii despre un echipament necesar programului balistic iranian, pe care o firmă germană intenţiona, în 2007, să îl trimită în Iran printr-un intermediar din Croaţia, România sau Rusia.
Beneficiarul echipamentului - o cameră climatică de testare - este Shahid Bakeri Industrial Group, dezvoltatorul iranian de rachete. Numele firmei germane care dorea să trimită materialul este ascuns în telegrama publicată pe site-ul WikiLeaks. Potrivit telegramei americane, firma germană dorea să evite restricţiile impuse de Berlin pentru livrările de echipamente necesare programului militar al Iranului. Depeşa sugerează existenţa unui intermediar din România care ar putea să livreze materialul ascunzând că beneficiarul final este Iranul, dar nu precizează care anume ar fi acest intermediar şi nici nu stabileşte în mod definitiv care este traseul echipamentului. Documentul menţionează ulterior că un alt intermediar, din Croaţia, a făcut o ofertă pentru camera de teste şi că aceasta ar fi urmat să fie livrată prin Croaţia, către Emiratele Unite Arabe şi mai apoi Iran. În mai 2008, la câteva luni după solicitarea americană, o altă telegramă, trimisă de ambasada SUA la Berlin către Departamentul american de Stat, menţionează întrebările adresate de partea germană americanilor. Autorităţile germane vor să afle dacă în cazul echipamentului procurat de Iran "via România şi Croaţia", compania germană ştia că beneficiarul final este cel iranian. Telegrama trimisă de ambasada SUA menţionează alte câteva comunicări care ar putea oferi detalii despre transferul de echipament, acestea nu sunt însă publicate pe site-ul WikiLeaks.