Zeci de mii de oameni vin în rezervaţia din Scorţoasa să vadă bulele de gaz care au străbătut peste 3.000 de metri din adâncul pământului până la suprafaţă.
Vaaaaai, îmi doresc de o viaţă să ajung acolo. Dacă se aude cum clipocesc, să mă suni să ascult şi eu“, spune o prietenă, auzind că plecăm la Vulcanii Noroioşi. Fascinaţia faţă de vulcani îi cuprinde pe toţi, femei, bărbaţi, copii, tineri sau vârstnici. Cu toţii vin cu aşteptări mari la Rezervaţia naturală „Vulcanii Noroioşi“ din Scorţoasa, comuna pe raza căreia şi-au stabilit reşedinţa permanentă, şi pleacă de acolo încântaţi. Săptămânal, circa 400 de vizitatori merg la Vulcanii Noroioşi, mai ales în timpul weekendului. Potrivit custodelui rezervaţiei, Nicolae Roşu, lunile de vârf ale anului sunt iulie şi august. Recordul s-a înregistrat pe 1 Mai, când au fost tăiate 1.700 de bilete de intrare. De la 1 mai 2006, circa 50.000 de turişti au venit la vulcani. Potrivit acestuia, numărul vizitatorilor a crescut odată cu refacerea drumului de acces, derulat cu finanţarea Consiliului Judeţean Buzău.
„Vulcanii Noroioşi din zona Berca sunt unicat în felul lor. Nicăieri în lume nu există zone cu atâţia vulcani noroioşi fosili sau activi şi cu atât de multe forme tipice“, spune Ana Dica, autorul ghidului „Vulcanii Noroioşi din zona Buzăului“.
Spre pustiul din pădure Traseul porneşte de la ieşirea spre Braşov din municipiul Buzău, pe DN 10. După 20 de kilometri, pe raza localităţii Sătuc, un marcaj explicit indică un viraj la stânga. După ce stai la coadă pentru a trece podul în reparaţii de peste pârâul Sărăţel, mai sunt de parcurs circa 18 kilometri până la parcarea din faţa rezervaţiei Pâclele Mici.
Cu imaginea din manualul de geografie sau din videoclipul Iris în cap, drumul către Vulcanii Noroioşi pare cu totul anapoda. Te aştepţi să vezi „peisajul selenar“ după orice deal doldora de verdeaţă şi pe lângă care şerpuieşte domol şoseaua.
Odată ajuns în parcare, conurile încep să prindă contur. Nu e de stat la coadă la bilete, dar nici penurie de vizitatori nu este. „Mai mulţi vin la sfârşit de săptămână. Mai vin şi copiii care, acum, că s-a terminat şcoala, sunt pe la bunici în vacanţă“, spune Nicolae Găvăneanu, cel care are în sarcină să taie biletele la intrare.
„Să staţi aici să vă terminaţi ţigările. De la poartă încolo nu se fumează“, spune bărbatul, în timp ce prezintă de pe mica sa tarabă oferta de vederi, suveniruri din ceramică în formă de vulcan şi ghidul oficial al zonei. „Cerberul“ rezervaţiei e precaut. Nu demult, explică el, un incendiu a rărit vegetaţia din preajma vulcanilor.
Mari şi leneşi sau mici şi nervoşi Liziera abundent colorată face un contrast puternic faţă de cele circa 16 hectare de sol arid. Odată trecut de brâul de verdeaţă, mergi parcă pe un deşert fără nisip, un teren argilos, rezultat din „lava“ vulcanilor. Te apropii de ceea ce oamenii din popor numesc „ferbători“, „bolboroase“, „ochi de gloduri“, „pâcle“ sau „sărături“. Mai născocesc ei şi poveşti în culori la fel de sumbre ca şi peisajul, cu măgari sau vaci înghiţite de conurile de relief, care nici nu sunt prea mari.
Cel mai mare con din rezervaţie are doar circa un metru şi jumătate. Înăuntru fierb trei guri de vulcan. Turiştii fac poze cu telefonul mobil şi se entuziasmează când o bulă se umflă cât un balon şi îi stropeşte. Deşi conştienţi că e împotriva regulilor, nu îşi pot înghiţi curiozitatea şi încearcă cu mâna mâlul care bolboroseşte.
Văd că, cu cât sunt conurile mai mari, cu atât noroiului e mai vâscos şi mai „leneş“. Apoi se amuză când observă că cele câteva zeci de conuri „satelite“, mici şi nervoase, sunt mult mai lichide şi fierb nevoie-mare. Impropriu spus „fierb“, pentru că noroiul vulcanilor de la Buzău este rece. Iar câte o emanaţie de gaz natural parcurge mai bine de 3.000 de metri adâncime pentru a bolborosi o bulă zdravănă, cu o „tuşă“ de petrol, pentru ca apoi să se scurgă pe versantul lin.
INTRĂ AICI PENTRU A VOTA ISTORIC
Descoperiţi de un francez
Vulcanii Noroioşi de la Buzău au fost remarcaţi pentru prima dată de francezul H. Cognard în anul 1867, cu ocazia unor prospecţiuni petroliere. Pe raza comunei învecinate cu Scorţoasa, Berca, în arealul vulcanilor, se întinde cea mai veche zonă de extracţie a petrolului din ţară. O menţiune despre exploatarea păcurii datează chiar din anul 1517. Rezervaţia naturală Vulcanii Noroioşi, declarată în 1924, a fost inclusă în registrul naţional şi european în anul 1995. Zona face parte dintr-un proiect de realizare a unui geoparc, derulat de Consiliul Judeţean Buzău şi Muzeul de Istorie Naturală „Grigore Antipa“, sub genericul „Ţinutul Buzăului“. Acesta a primit finanţare prin Fondul Cultural Naţional.
„România este un muzeu geologic“
VOX POPULI
„Nu sunt suficient mediatizaţi“
Maria Haşu: „Am venit de la Constanţa, eram tare curioşi să-i vedem. Sunt minunaţi.“
Ellie: „Noi suntem din Israel. Am venit în România pentru că părinţii mei sunt originari din România, din Galaţi. Am citit despre vulcani pe internet şi am venit să-i vedem“.
Maria Boaru: „Sunt din zonă şi nu e prima dată când vin aici. Data trecută parcă erau mai mulţi, mai mari, ploua, iar sătenii mi-au spus că tocmai a căzut un măgar în vulcan“.
Simina Mareş Popescu: „Cred că nu sunt suficient mediatizaţi. Nu toată lumea are calculator sau internet pentru a afla despre ei“.
SPECIALITATEA CASEI
La pensiunea „Casa Matei“, aflată la circa 8 kilometri de rezervaţie, „Vulcanii Noroioşi“ sunt serviţi aburind. Bucătarul- şef a avut ideea năstruşnică de a inventa o reţetă care să copieze în farfurie imaginea vulcanului de pe platoul de la Pâcle. „Cartofi poşaţi sunt platoul, peste care am pus un mix grill de piept de pui, muşchi de vită, cotlet de porc şi o ciupercă, cu scobitura în sus, pentru crater. Lava este un sos de smântână şi soia, iar pe marginea farfuriei sunt presărate salată verde şi varză roşie, pentru a imita verdeaţa din jurul vulcanilor originali“, explică Cristian Ştefănescu, bucătarul-şef. Ingrediente: 80 g piept de pui, 80 g cotlet de porc, 80 g muşchi de vită, o ciupercă mai mare, 150 g cartofi natur, o salată verde; pentru sos: 150 ml supă de legume, 30 g unt, 20 g făină, 50-70 g smântână, 20 g sos de soia, un vârf de linguriţă de muştar, sare, piper.
DATE TEHNICE
DESCRIERE: - Formaţiuni de dimensiuni mici (maximum 3 metri înălţime), cu formă de crater, create de erupţiile de gaze venite de la peste 3.000 de metri adâncime.
SUPRAFAŢĂ: - Rezervaţia naturală Vulcanii Noroioşi de la Pâclele Mici este situată în zona centrală a depresiunii Berca, la o altitudine de 341 de metri şi ocupă o suprafaţă de 62,5 hectare, din care numai 16,5 hectare este ocupată de vulcanii activi.
Deşi sunt mai puţin accesibile şi sunt neamenajate turistic, cratere mai sunt grupate şi în zonele apropiate - Pâclele Mari, Beciu şi „La Fierbători“.
LOCALIZARE: - Subcarpaţii de Curbură, în comuna Scorţoasa, judeţul Buzău
ACCES: Cu maşina: - 150 de kilometri de la Bucureşti (2 ore şi jumătate de mers cu maşina) - 30 de kilometri de Buzău (o jumătate de oră de mers cu maşina)
TAXE DE INTRARE: - 1 leu - elevi - 2 lei - studenţi - 4 lei - adulţi - 900 de lei - taxa de filmare (pentru videoclipuri) - 500 de lei - taxa foto (pentru şedinţe profesionale)
CAZARE: - Pensiunea „Vulcanii Noroioşi“ (imediat lângă intrarea în rezervaţie): garsonieră cu 3 locuri, 80 de lei pe noapte - Pensiunea „Casa Matei“ (8 kilometri distanţă de rezervaţie): o cameră 2 locuri, la parter - 200 lei, la etaj 1 - 170 lei, la mansardă, 115 lei; apartament, 300 de lei pe noapte
SEMNAL GSM: Bun
INTRĂ AICI PENTRU A VOTA Despre campanie...
Cele 7 minuni naturale ale României Cheile Nerei, comoara ascunsă din Munţii Banatului