În vremurile noastre, reorganizarea unui serviciu - nu neapărat reformă - ar putea fi consecința mutațiilor din domeniul tehnologic sau legată de combaterea unor fenomene apărute în ultimele decenii: eco-mafia, cyber-terorismul ș.a.
În general, reforma unui serviciu secret, mai ales a unuia de informații și acțiuni externe, este consecința unor evenimente majore la nivel național sau mondial: schimbarea regimului intern, evoluții în climatul de securitate internațional și la nivel geopolitic sau militar, redimensionarea unor sfere de influență, deconspirarea unor acțiuni de anvergură ale serviciului cu implicații pe segmentul politicii externe a statului sau, cum a fost ,.cazul Pacepa’’ - trecerea în tabăra adversă a unui membru al conducerii structurii de informații.
În rândurile următoare mă voi ocupa de reforma în curs a unuia dintre cele mai importante servicii europene care, cu siguranță, va influența abordarea problematicii de informații pe continentul nostru și nu numai. Este vorba despre DGSE - Direcția Generală de Securitate Externă a Franței sau, în alți termeni - serviciul francez de informații externe. Referindu-se la DGSE, Gina Haspel - fost director al Agenției Centrale de Informații (CIA) a Statelor Unite în perioada 2018-2021 preciza, la începutul acestei veri, într-un interviu acordat unei publicații franceze: ,,este unul dintre cele mai bune servicii de informații din lume, între primele trei din rândul partenerilor noștri. Expertiza lor în domeniul antiterorismului și în Africa nu are echivalent, ca de altfel și în Rusia. Stă foarte bine la capitolul acțiuni și asumare a riscului și nu este paralizat de birocrație’’. Gina Haspel nu este chiar oricine în lumea informațiilor. A fost unul dintre puținii directori ai CIA proveniți din personalul acestei instituții, cu mai bine de 30 de ani de serviciu în spate. După o serie de misiuni și acțiuni cu grad ridicat de risc în străinătate, a condus serviciul antiterorist al Agenției, după 11 septembrie 2001 și ,,nucleul dur’’al acesteia: National Clandestin Service, în perioada Obama. Nu poate fi acuzată că ar fi exagerat în caracterizarea serviciului francez dar se simte o oarecare solidaritate profesională.
Și totuși, DGSE - ,,Cutia’’ sau ,,Piscina’’ cum i se spune în jargonul parizian - se reformează. Gurile rele, pe la colțurile palatelor puterii din Paris, afirmă că n-ar fi semnalat din timp invadarea Ucrainei de către Rusia, așa cum au făcut CIA și MI-6, sau că ofițerii de informații francezi ar fi fost surprinși de loviturile de stat din Mali și Burkina Faso. Sau că nu ar fi făcut tot ce era posibil pentru a evita renunțarea de către Australia, în 2021, la o comandă de submarine franceze în valoare totală de...65 miliarde dolari. Comanda a fost ,, transferată’’ Statelor Unite și Marii Britanii. Ce a făcut serviciul în aceste cazuri știe doar el dar reforma era de mult timp pe agenda actorilor politici francezi. S-au găsit însă destui care să critice cel mai important serviciu din Hexagon amintind de bugetul său anual de aproape 900 de milioane de euro sau de cei peste 7000 de angajați. Mai mult, nici președintele Emmanuel Macron nu a scăpat de critici întrucât a aprobat schimbarea de domiciliu a DGSE din bulevardul Mortier - o cazarmă din secolul XIX, puțin funcțională - la marginea pădurii Vincennes din estul Parisului. Unii l-ar fi dorit pe malul Senei, așa cum a făcut guvernul britanic cu MI-6, pe Tamisa. Costurile schimbării: peste un miliard euro.
Francois Mitterrand s-a implicat personal în reformarea serviciului său extern
Ultima reformă a DGSE - oficial este la Ministerul Apărării dar lucrează direct cu președintele țării - a avut loc în 1989 și de atunci s-au schimbat multe în lume. Aș putea spune că reforma de acum este chiar ,,la termen’’ și ca orice reformă în domeniu se face punând aceiași oameni - de unde alții dacă e nevoie de 10-15 ani să formezi un ofițer de informații - într-un alt tip de organizație. În 1989, după două mari eșecuri ale spionajului francez - atacul sinucigaș, din 1983, asupra contingentelor francez și american din Beirut și l’affaire Rainbow Warrior din Noua Zeelanda - președintele de atunci, Francois Mitterrand, s-a implicat personal în reformarea serviciului său extern. A impus o altă viziune asupra strategiei pe termen mediu și lung în conexiune cu politica externă a țării, mai ales în domenii precum căutarea informațiilor, acțiunile de influență, contracararea terorismului - fenomen care, și atunci și ulterior, a lovit Franța în mod particular. Nu în ultimul rând, serviciul a dobândit o altă structură administrativă și s-a bucurat de resurse financiare mai generoase. Reforma lui Mitterrand a fost ajustată în mai multe rânduri însă, în esență, structura nu s-a schimbat.
La mijlocul lunii iulie ac., ministrul apărării, Sebastièn Lecornu, anunța reforma serviciului făcând cunoscută publicului noua schemă de organizare. Adică atât cât trebuie să știe publicul. Marea surpriză - de fapt schimbarea care arăta că este vorba în mod real de o reformă - era dispariția celei mai importante direcții a DGSE: direcția de informații. Era vorba de ,,regina’’ informațiilor externe franceze. Comentatorii spun că era supra-ierarhizată chiar depășită. Locul său este luat de așa-numitele ,,centre de misiune’’. Documentul elaborat de ministru nu precizează care sunt acestea însă aceiași comentatori arată că ar fi vorba de structuri autonome dispuse orizontal, coordonate direct de șeful instituției - fiecare având o tematică precisă de rezolvat: antiterorism, combaterea criminalității organizate, neproliferare nucleară, teatre de război. În noua formulă, un ,,centru’’ de acest tip s-ar ocupa de conflictul din Ucraina. Rămân în organigramă patru direcții într-o formă sensibil schimbată față de structura anterioară: secretariatul general (secretariat, analiză-sinteză, strategie, exploatarea informațiilor, pregătire misiuni), direcția administrativă (personal, logistică, formare profesională, protecția informațiilor, arhivă), cercetare și operațiuni (acțiuni și misiuni externe) și direcția tehnică și de inovație care se ocupă de latura tehnică a operațiunilor. Noua structură va intra în funcțiune la începutul lunii noiembrie ac.
Elementul de noutate pe care îl aduce reforma în discuție este combinația de autonomie orizontală în domeniul culegerii de informații și acțiuni externe și ierarhizarea verticală pe segmentele adiacente ale logisticii, administrației, pregătirii tehnice a misiunilor. Pentru unii analiști din Hexagon și nu numai, partea cu ,,centrele de misiune’’ seamănă foarte bine cu modul de organizare al CIA iar partea a doua rămâne în sistemul clasic european. Speculațiile de presă merg însă mai departe atribuind lui Bernard Emié - diplomat de carieră, director al DGSE din 2017 - paternitatea reformei având ca model agenția de la Langley, Virginia. Directorul acesteia, William Joseph Burns, diplomat și el, și șeful DGSE - ,,patronul’’ cum este numit de subordonați - se cunosc și sunt prieteni din anii ’90 când erau amândoi ambasadori ai țărilor lor în Iordania. De regulă, în domeniul serviciilor de informații, speculațiile și supozițiile sunt luate drept realitate iar percepția publică devine mai importantă decât faptul real în sine.
Cele mai multe servicii externe s-au restructurat conform situației create de încetarea Războiului Rece
Dacă în anii ’90 ai secolului trecut cele mai multe servicii externe s-au restructurat conform situației create de încetarea Războiului Rece, în ultima vreme apar semnele unor noi schimbări în sistemul geopolitic mondial care, cu siguranță, vor conduce la alte reforme sau reorganizări în structurile informative. Evenimente sau fracțiuni ale realității care înconjoară existența noastră - un exemplu ar fi războiul din Ucraina - ne împiedică să înțelegem o anumită perspectivă: că, de fapt, trăim într-un conflict permanent care se poartă cu ajutorul serviciilor secrete, diplomației și mijloacelor de comunicare. S-ar putea numi conflict post-modern sau hibrid - asta în lipsa altor termeni - întrucât componenta economică este mai importantă decât armele iar actorii din teatrele de luptă s-au dezbrăcat de ani buni de hainele militare. Din când în când, duc câte un război asimetric de genul celui împotriva terorismului.
Dimensiunea cyber, războiul informatic și operațiunile de manipulare a opiniei publice fac să pară ridicole ,,afacerile’’ de spionaj de tipul agentei Olga Kolobova alias Maria Adela Kuhfeldt Rivera - trimisă de serviciile militare ruse să spioneze Comandamentul maritim aliat al NATO de la Napoli și dispărută recent în Rusia - sau ,,cazul Walter Riot’’, ofițerul de marină italian agent al unui diplomat militar moscovit, arestat în 2021 de serviciul de contraspionaj peninsular. În această logică, până și războiul din Ucraina pare din alte vremuri chiar dacă se folosesc arme moderne.
Astăzi, controlul piețelor și al burselor, energia, gestiunea datoriilor și a instrumentelor bancare, rapoartele reale ale agențiilor de rating, investițiile din fonduri suverane sunt adevăratele arme utilizate în războiul economic mondial cu efecte devastatoare. Sunt noi realități care conduc la noi provocări la adresa serviciilor secrete. Cu siguranță, în reformarea DGSE s-a ținut cont de mutațiile lumii de azi și efectele lor asupra securității naționale și a aliaților Franței.