Calatoria in Transilvania avea sa aiba un impact urias asupra vietii mele: am cunoscut-o pe Atena, care isi cauta mama.
Soarta, misterioasa, implacabila soarta, ne-a asezat fata in fata intr-un neinsemnat hol al unui hotel inca si mai neinsemnat. Am fost martor la prima ei conversatie cu Deidre –sau Edda, cum ii place sa i se spuna. Am asistat, ca un spectator, la lupta inutila pe care inima mea a purtat-o pentru a nu se lasa sedusa de o femeie care nu era din lumea mea.
Am aplaudat cand ratiunea a pierdut batalia, si n-am putut decat sa ma predau si sa accept ca eram indragostit. Aceasta pasiune m-a facut sa vad ritualuri, fenomene si transe cum nu mi-am inchipuit niciodata ca exista. Spunandu-mi ca eram orbit de iubire, m-am indoit de toate; indoiala, in loc sa ma paralizeze, m-a impins spre oceane a caror existenta o ignoram. Aceasta forta mi-a permis, in cele mai grele momente, sa infrunt cinismul celorlalti prieteni jurnalisti si sa scriu despre Atena si lucrarea ei.
Si cum aceasta iubire inca este vie, desi Atena este moarta, forta continua sa existe, dar nu mai vreau decat sa uit tot ce am vazut si invatat. Puteam naviga in aceasta lume numai cu Atena de mana. Acestea erau gradinile, apele, muntii ei.
Acum, cand a plecat, am nevoie sa se intoarca toate la starea dinainte. Vreau sa fiu iar preocupat de problemele de trafic, de politica Marii Britanii, de felul in care sunt administrate impozitele. Vreau sa cred din nou ca lumea magiei e doar un truc reusit. Ca oamenii sunt doar superstitiosi. Ca lucrurile pe care stiinta nu le poate explica nu au dreptul sa existe.
Fragmente din cel mai recent roman al lui Paulo Coelho