COMENTARIUL CITITORULUI.

Neputinta clasei politice de a vorbi raspicat despre trecut are la origini teama de a pomeni fapte rusinoase, murdare, oribile, ale propriilor inaintasi (mame, tati, bunici si alte rude).

Trecutul  comunist al incercatului nostru neam nu va fi niciodata recunoscut, asumat, analizat fara patima, atata timp cat urmasii celor care ne-au imbogatit istoria cu fapte reprobabile se afla cocotati pe cele mai inalte scaune ale tarii. Cum sa construiesti un prezent curat, de care, maine, nimanui sa nu-i fie rusine, cand, in loc sa construiesti, carpesti trecutul, il aperi cat poti de prezent si-i acoperi bubele?

Din "Memorialul durerii" si din cateva carti (intre autori - Ion Ioanid, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Paul Goma) aflam grozavii de neimaginat prin care au trecut romanii, pentru „vina” de a fi curati, cinstiti, patrioti, dar nu pe placul  conducatorilor comunisti ( mai mici sau mai mari).

Cand vine vorba de trecut, autoritatile tac. Si nu numai. In loc sa vorbeasca cinstit despre iadul comunist, care a inghitit natiunea cu tot ce avea ea mai bun, considera blasfemie pomenirea trecutului.

Ne arunca praf in ochi cu asa zisele lui parti bune. Si-au gasit politicienii o expresie pe care o folosesc foarte des, cu voce blanda, teatrala, cand aduc in discutie trecutul: "asa cum a fost el, cu partile lui bune si rele". Iar prezentul, tot din trecut decurge: cu partile lui bune si rele; si nu suntem in stare sa-l schimbam.

Metodele inventate pentru a ne tine talpa pe grumaz dau roade si azi; desigur, adaptate la vremuri noi. Forta si intemnitarea nu mai pot fi folosite. Dar minciuna, ipocrizia, rafinamentul cu care vor sa credem ce spun ei, sunt la fel de diavolesti!

Au comis atrocitati cu zambetul pe buze, in numele poporului! Trebuia sa se stie ca "Ana, Luca si cu Dej au bagat spaima-n burghezi". Cu acelasi zambet se spun azi, vorbe labartate despre binele pe care-l vor pentru popor, in timp ce se prind in hora pentru interesele lor.

Niciodata, insa, adevarul n-a putut fi dosit. Romanii au stiut totul, intotdeauna! Si atunci cand intelectualitatea era decimata, oamenii erau scosi din casele lor pentru ca, peste noapte, pofteau la ele potentatii zilei, activistii cu sapca si servieta umblau cu "lamurirea" pana cand taranii erau lasati fara pamant, fara vite, fara mijloace de trai; si acum, cand cu mare mestesug, se pune botnita intelectualilor, casele nu se restituie celor in drept, ci alearga dupa ele neispraviti imbogatiti sau ajunsi la putere, taranii umbla cu petitii pentru pamantul lor, furat cu dibacie da mai marii satelor.

Romanii nu pot uita infometarea, indobitocirea la care am fost supusi. Umilintele pe care le induram, prin dispretul fatis al politicienilor, trebuie sa se sfarseasca!

Macar cand ni se iveste prilejul, fiecare dintre noi trebuie sa-si spuna parerea. Ar fi, pentru clasa politica, un semnal ca natiunea nu este amortita. Adevarata  ei forta se manifesta prin vot!