Pentru a da o aparență de legitimitate democratică regimului său controversat, președintele Vladimir Putin a ordonat, de la începutul războiului cu Ucraina, ca televiziunea de Stat să difuzeze ample fragmente din ședințele Consiliului de Securitate al Federației Ruse – care în ultima vreme au loc aproape zilnic. În prezent acest aspect se întoarce împotriva domniei sale.
Într-adevăr, s-a remarcat că, din 11 martie încoace, la aceste ședințe în care se discută multe aspecte militare nu mai participă generalul de armată Serghei Șoigu (66 ani) – ceea ce este inexplicabil, având în vedere că dânsul este ministrul Apărării. Inițial regimul a lansat zvonul că generalul ”are probleme cardiace”, dar publicul a făcut legătura cu alt incident: fiica sa cea mică, Ksenia (31 de ani), a postat pe rețelele de socializare o fotografie cu nepotul generalului, în culorile albastru și galben ale steagului ucrainean. Din acel moment generalul nu a mai fost văzut în public, iar în zilele următoare cea mai mare parte a rețelelor de socializare au fost închise.
Pentru a pune capăt speculațiilor privind o fisură în anturajul apropiat al președintelui Putin, la 24 martie posturile oficiale de televiziune au difuzat secvențe din ședința Consiliului de Securitate în care apare și Serghei Șoigu. Presa rusă s-a repezit asupra subiectului: o analiză detaliată a secvențelor a arătat că acestea au fost falsificate digital, fiind introdusă o imagine mai veche a generalului. În realitate, Serghei Șoigu nu a participat la ședință. Dar unde este dânsul?
Dar unde sunt și ceilalți membri ai anturajului apropiat al președintelui rus, kaghebiștii Nikolai Patrușev (71 ani, secretar al Consiliului de Securitate al Rusiei), Alexandr Bortnikov (71 ani, directorul FSB) și Serghei Narîșkin (68 ani, directorul serviciului de informații externe, SVR)? Că, deși nepoțeii lor n-au apărut drapați în culori ucrainene, n-au mai fost zăriți în public!
Încă din 12 martie, influentul cotidian britanic The Times a lansat interpretarea că președintele Putin ”este furios pe FSB, copie palidă a KGB-ului de odinioară”, acuzat de a fi furnizat informații greșite privind situația reală din Ucraina. Aceste comentarii au apărut în contextul arestării generalilor Serghei Beseda, șeful secției de informații externe a FSB, și Anatoli Boliuk, adjunctul său – suspectați de deturnarea a 5 miliarde $, bani destinați subminării Guvernului Ucrainei. A urmat epurarea a 6 generali cu funcții înalte în Ministerul Apărării și arestarea generalului Roman Gavrilov, adjunctul șefului Gărzii Naționale Ruse, care este acuzat de scurgere de informații clasificate către Occident. La rândul său, Vladimir Putin s-a străduit să acrediteze versiunea trădării, printr-un fulminant discurs din 16 martie: „Desigur, ei [occidentalii] vor încerca să mizeze pe faimoasa coloană a cincea, pe trădători – pe cei care își câștigă banii aici, dar trăiesc în altă parte. Care trăiesc nu în sens geografic, ci în mintea lor, cu ideile lor servile”.
S-a format astfel, în mass media, ideea că ”Putin pedepsește Serviciile și Armata pentru eșecul din Ucraina”. Așa o fi?
Să ne aplecăm asupra agendei reale a reuniunii Consiliului de Securitate din 11 martie, data de la care au început disparițiile și arestările. După ce generalul Șoigu a declarat, în fața camerelor TV, că „Totul decurge conform planului, vă raportăm aici în fiecare zi în această săptămână”, presa a fost scoasă din sală și au început dezbaterile asupra celor două puncte de actualitate: China refuză să furnizeze Rusiei componente pentru industria aviatică (vezi Interfax din 10.03.2022) și Rusia a pierdut accesul la aproape jumătate din rezerva sa strategică de 640 miliarde $, constituită parțial în străinătate de Banca Centrală de la Moscova. După care s-a luat decizia neașteptată ca aceste două vești – falimentul politicii externe și al finanțării – să fie anunțate oficial, public, prin canalul de televiziune Rossia 1.
Abia după aceea au început să dispară dinozaurii kaghebiști prin care Putin controla Armata și Serviciile, adică exact cei patru vechi ofițeri KGB, promoția anilor 1970, prin care președintele și-a impus planurile militarilor de profesie din FSB, SVR și Ministerului Apărării – motiv pentru care tuspatru ”siloviki” se regăsesc pe lista sancțiunilor internaționale.
Credeți oare că Armata s-a simțit ”pedepsită” prin dispariția lui Șoigu, autorul reformei militare șuie din 2016, care a adus organismul militar rus la halul de astăzi? Sau prin retragerea lui Patrușev, ofițerul KGB are a patronat ”modernizarea” dotărilor Armatei, prin revopsirea zestrei sovietice, în schimbul a câteva sute de miliarde de dolari? Sau prin intrarea în conul de umbră a lui Narîșkin, generalul căruia-i tremurau genunchii la ședința din 27 februarie, în care Putin l-a luat la refec pentru dezinformarea care l-a făcut să bage Armata în viesparul ucrainean?
Credeți oare că Serviciile s-au simțit ”pedepsite” prin dispariția generalului Bortnikov, cunoscut pentru admirația sa pentru Marea Teroare declanșată în anii 1930 de Stalin? Concepțiile sale, pe care comentatori avizați le apreciază a fi ”nihiliste în ce privește aspectul juridic”, au dus la ordonarea unor misiuni controversate care s-au sfârșit prost. Și apoi, nici ofițerilor FSB nu le prea place să poarte poloniu sau substanțe toxice de luptă prin buzunare.
În mod foarte semnificativ, cei 4 ”Mari Dispăruți” constituiau stâlpii puterii lui Putin în mediul militar. Cine oare le-a luat locul? Unde se află în prezent dânșii?
Păi... profesioniștii. Fiindcă acești dinozauri, promovați la apelul bocancilor doar fiindcă de zeci de ani sunt în anturajul personal al lui Putin, mai mult încurcau decât conduceau efectiv Armata și Serviciile. Dacă instituțiile militare rusești mai rezistă, după eșecul sever din Ucraina, aceasta se datorează adjuncților lor: profesioniștii care, în ultimele zile, au amânat pe termen nelimitat executarea ordinului nesăbuit de luare cu asalt a Kievului, retrăgând cu zeci de kilometri trupele din Estul și Nord-Estul capitalei ucrainene, pe poziții care nu le mai expun riscului de încercuire. Schimbarea este din ce în ce mai vizibilă: la 25 martie, oficialii militari ruși anunțau că analizează posibilitatea limitării operațiunilor militare doar la regiunile separatiste Lugansk şi Doneţk. De altfel, reducerea amplorii ofensivei militare în Ucraina devine stringent necesară, întrucât Imperiul a început să scârțâie. În Nagorno-Karabah, ostilitățile au fost reluate pe 24 martie: trupele azere au intrat în ofensivă după ce „pacificatorii” Kremlinului, prezenți încă din 2020 în zonă, au fost trimiși la război în Ucraina.
Dar unde se află, în prezent, pâlcul dinozaurilor dispăruți? Păi tot în mâinile profesioniștilor: cekiști ”cu inimi înflăcărate și cu mintea rece”, pricepuți să afle cum au fost cheltuite 300 de miliarde $ pe revopsirea tehnicii gorbacioviste. Ca să nu dea ochii cu ei, ca să nu trebuiască să dea cu subsemnatul, Anatoli Ciubais, ”consilierul special” al lui Putin, cel care l-a descoperit pe Putin în anii 1990 și i-a lansat cariera politică, cel care știe mai totul despre trecutul și afacerile președintelui, a demisionat și a fugit într-o țară NATO, în Turcia. Pentru mine, ca profesionist, este admirabil modul în care Serviciile rusești au manipulat paranoia președintelui Putin pentru a-i destrăma anturajul, pentru a surpa stâlpii pe care stătea puterea sa.
Niciodată, în istoria sa modernă, Rusia nu a cunoscut o defectare la acest nivel. Efectul este imediat, amplu și profund. La noi, domnul Cozmin Gușă, fin cunoscător al afacerilor rusești, care de două decenii comentează laudativ faptele și zisele președintelui Putin, s-a Schimbat la Față de Bunavestire, iar azi îl apreciază a fi „un despot nefrecventabil, bun de condamnat”. Astfel, dânsul comenta vineri că, indiferent de modul în care se va finaliza războiul din Ucraina, Vladimir Putin va fi îndepărtat de la butoanele puterii. În opinia sa, sistemul rusesc, construit azi în jurul puterii lui Putin, va căuta soluții să rezolve criza în care se află, cea mai previzibilă și comodă fiind extragerea liderului rus din mecanismul exercitării puterii, eventual într-un rol decorativ, așa cum s-a întâmplat și cu ultimii doi președinți, Gorbaciov și Elțîn.
Abia în final, Cozmin Gușă dă, încriptat, motivul întoarcerii de alianțe: „Creștinul Putin n-a ținut cont exact de preceptul biblic "Și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va elibera!", a fost lăsat de către consilierii săi, cu obediența caracteristică autocrațiilor, să persiste în greșeală, si-acum plătesc rușii, plătim toți.” „Veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va elibera" este deviza CIA. Recitind în clar textul, rezultă că Putin nu a ținut cont că CIA a penetrat cercul său de consilieri (Ciubais), care a manipulat modul său autocrat de a exercita puterea pentru a-l face să comită greșeli succesive, pe care le plătesc acum rușii. Deci acesta ar fi rezumatul declarațiilor pe care pâlcul dinozaurilor dispăruți le-a făcut profesioniștilor ”cu inimi înflăcărate și cu mintea rece”.
Practic, domnul Putin este încă la butoane, dar degetele cu care apăsa butoanele i-au fost retezate, iar asupra sa planează acuzația, tipic rusească, de ”lipsă de vigilență”. Momentul final, când va fi îndepărtat de pe micile ecrane, va veni deîndată ce vor începe să se întoarcă la casele lor zecile de mii de militari ruși care au luptat în Ucraina. Atunci, rusul de rând va afla adevărul: mormanele de sicrie, mormanele de minciuni, rușinea abătută asupra Rusiei și a armatei sale...
Iar atunci, pentru a se evita surparea Imperiului, dl. Putin va fi forțat să joace, în adaptare rusească, acea faimoasă scenă ”capul lui Moțoc vrem!”. Cu dânsul în rolul lui Boier Moțoc.