În satul Viscri te uimesc atmosfera liniştită, curăţenia germană şi casele săseşti, cu coş de nuiele la poartă.
Şi femeile care, sub un pom sau pe un scăunel, împletesc de zor la şosete de lână, care se vor vinde apoi în Germania sau în alte colţuri ale lumii. „În 1999, o familie din Germania a luat o pereche de şosete de la o femeie săracă, dându-i în schimb nişte alimente. A doua zi, femeia a venit cu altă pereche. Apoi, treaba s-a extins şi au început şi alte femei să facă şosete. Acum avem o asociaţie, care se numeşte „Viscri începe“, care plăteşte şi taxe la stat şi din care fac parte 95 de femei. 80 sunt de bază. Dar am avut în asociaţie şi 140 de femei“, ne lămureşte Camelia Bălică, o femeie de 43 de ani, om de bază al firmei din Germania şi un fel de şef local peste întreaga afacere. Afacere de durată
Printre cele 95 de femei sunt şi fete de 14 ani, şi bătrâne de peste 80. La început, şosetele se făceau din lâna puloverelor vechi, care erau desfăcute. Afacerea s-a extins, şi în fiecare lună vin comenzile de pături, pulovere, veste, mănuşi, papuci, căciuli, fulare, cordeluţe, cam tot ce se poate face din lână. Nemţii au făcut chiar şi o torcătorie în sat, iar lâna nu mai este acum a femeilor care „croşetează“ toată ziua, ci le este dată tot de nemţi. „Comanda vine din Germania. Eu primesc modelul şi trebuie să-i dau de cap, cum trebuie făcut. Apoi împart comenzile în sat, odată cu modelul, împart lâna, iar când vin produsele verificăm calitatea, ţin socoteala, plătesc femeile, trimit marfa în Germania. E foarte multă muncă“, spune doamna Camelia. Obiectele trebuie să fie curate, să aibă o culoare naturală, iar firul să nu fie înnodat. Înainte de toate, trebuie să fie din lână naturală, „lucrată pe ace subţiri, ca să fie rezistente, de calitate, că nu ne interesează cantitatea“, explică femeia. „Deocheaţii“ pamperşi din lână Pamperşii din lână sunt cea mai ciudată comandă primită de la nemţi. „Mai deocheată ca pampersul n-am primit încă. Că în România nu foloseşte nimeni, numa’ nemţii“, zice femeia. Ei se pun peste un scutec de bumbac, ca să nu se irite copilul, iar avantajul lor este că nu trebuie spălaţi. „Nu se spală, că nu miroase. Se pune numa’ la uscat. Şi nici nu curge din el. Şi după vreo şase luni, când se spală, se dă cu seu de oaie, ca să ţină iară apa“, explică ea. Plata se face în funcţie de mărime şi de dificultatea modelului. Preţul mediu este de 10 lei/perechea, iar lunar se comandă şi se fac şi 2.000-3.000 de perechi de şosete. Într-o zi, se poate lucra o pereche, chiar o pereche şi jumă tate de şosete. „Banii îi foloseş te fiecare să-şi mai plătească o lumină sau ceva. Nu sunt foarte mulţi bani, pentru că, de exemplu, acum avem comandă de patru perechi la fiecare membră a asociaţiei. În general se fac cam până într-o sută de lei pe lună, dar cel puţin mai are omul o ocupaţ ie“, spune femeia.
OM DE SEAMĂ
Satul unde prinţul Charles are casă
În satul Viscri, pe lângă o veche biserică fortificată săsească, una dintre cele şase înscrise în patrimoniul mondial UNESCO, se află şi casa Prinţului Charles, îndrăgostit de aceste locuri. Casa, cu nimic diferită de celelalte din sat, se află la numărul 163 şi este acum ferecată cu obloane din lemn masiv. „A fost acum cam o lună. E linişte, nu-i poluare, îi place foarte mult. Umblă pe jos, merge prin pădure la plimbare, stă de vorbă cu oamenii. Vine mereu singur“, spune doamna Camelia. Doar SPP-ul umple satul, cu o săptămână înainte de venirea prinţului. „Spionează satul, păzesc casa sau pe el, când merge prin sat, dar discret, nu dau peste oameni. Dar n-ai cum să nu-i cunoşti, că au căşti la ureche şi oricum se vede că nu-s dintre noi“, conchide ea. În schimb, Prinţul Charles, prin fundaţia Mihai Eminescu Trust, a renovat biserica săsească şi câteva case din sat, cuprinse şi ele în patrimoniul UNESCO.