Dosarele agenților sovietici care operau pe teritoriul României au fost preluate, în ianuarie 1990, de către Virgil Măgureanu, viitor director al SRI, pe atunci doar consilier al președintelui FSN Ion Iliescu. Faptul a fost recunoscut de însuși Măgureanu.

Acum o săptămână, pe 9 mai 2019, într-un articol găzduit de Evenimentul zilei, generalul Aurel I. Rogojan, fostul șef de cabinet al generalului Iulian Vlad, comandantul Securității, lăsa să se înțeleagă că aceste documente, înregistrate pe microfilme, ar fi fost predate de către Măgureanu puterii de la Moscova. În sprijinul supozițiilor și interpretărilor sale, Rogojan citează din declarațiile fostului prim-adjunct al directorului SRI de la începutul anilor ’90, generalul (ret) Mihai Stan, pe care acesta le-a dat în procurorilor în Dosarul nr.11/P/2014 privind cercetarea crimelor împotriva umanității puse în sarcina lui Ion Iliescu, fost președinte al României și a altor inculpați. Declarații date în 5 aprilie a.c. și cuprinse în rechizitoriul Secției Parchetelor Militare. „Bănuiesc faptul că, în acest moment microfilmele se află la Moscova, deoarece ştiu că ulterior Virgil Măgureanu a făcut o vizită la Moscova”, spunea procurorilor generalul Stan. Măgureanu, la rându-i, a făcut și el declarații procurorilor militari.

Acuzații extrem de grave

Generalul Rogojan îl acuză pe Măgureanu că ar mințit când a spus că microfilmele au fost predate la „structurile de linie ale organismului care se ocupa în continuare de securitatea națională”. În sprijinul afirmațiilor sale Rogojan citează din cartea-interviu „De la regimul comunist la regimul Iliescu. Virgil Măgureanu în dialog cu Alex Mihai Stoenescu”, publicată în 2008. „Cu certitudine afirmăm că la momentul respectiv «unitățile de linie» care gestionau în România problematica U.M. 0110 nu puteau aparține decât serviciilor de securitate ale Moscovei și Budapestei”, scrie fostul șef de cabinet al generalului Iulian Vlad în articolul din ziarul nostru. „Unitățile de linie” despre care a făcut vorbire, în fața procurorilor, Virgil Măgureanu. „Un singur personaj din pleiada șefilor serviciilor secrete postdecembriste și-a putut permite să-l mintă și să-l sfideze pe Ion Iliescu, jinduind în taină și trăgând sfori chiar să-i ia locul”, mai afirmă Rogojan în textul său. Mai mult, la final, aproape că îl acuză pe Măgureanu de înaltă trădare: „Cine a predat acel patrimoniu de cunoștințe secrete asupra trădătorilor neamului românesc, a predat și o parte din noi, din România”. Indignat de alegațiile din „puzzle”-ul alcătuit de generalul Rogojan, fostul său șef, Virgil Măgureanu, îi răspunde acestuia printr-un „Drept la replică”, intitulat „O dezinformare grosolană”, pe care îl publicăm, mai jos, integral.

„Afirmaţii fără nici o legătură cu adevărul”

„Cu ani în urmă, într-o carte interviu realizată cu Alex Mihai Stoenescu, între multe alte aspecte având ca punct de pornire evenimentele din neuitatul an ’89, s-a abordat, la un moment dat, şi problema unor documente aparţinând unităţii 0110 (anti KGB) din fosta Securitate. Documentele în cauză au fost preluate de către mine şi de către fostul prim adjunct Mihai Stan la începutul lui ’90 (aproximativ sfârşitul lui ianuarie) de la sediul unităţii amintite şi apoi predate imediat spre a fi arhivate către un centru de documentare al fostei Securităţi (predarea s-a făcut tot de către Mihai Stan). În ziarul Evenimentul zilei din 9 mai 2019 plecându-se de la nişte afirmaţii fără nici o legătură cu adevărul ale domnului Alex Mihai Stoenescu, se pretinde că eu aş fi predat aceste documente tocmai celor pe care unitatea 0110 îi combătea, adică faimosului KGB, la Moscova. Luată în sine, afirmaţia este de o gravitate ieşită din comun, însemnând nici mai mult nici mai puţin decât înaltă trădare.

 

„Fără ură și părtinire”

M-am informat către cine era în măsură să ştie şi documentele se află acolo unde le era locul, adică în arhivele SRI. Dincolo însă de această realitate care face nulă orice fel de acuzaţie, mă văd nevoit să spun că, în repetate rânduri şi fără nici un fel de contingenţă cu realitatea, domnul Stoenescu a născocit la adresa mea fapte şi atitudini care nu au nimic comun nici cu faptele mele reale nici cu afirmaţiile mele publice şi cu atât mai puţin cu convingerile mele. În elanul său detectivistic şi care în acest caz şi-ar fi putut găsi o interpretare mai aproape de realitate, domnul în cauză a părăsit total regula necesară unui istoric cu reputaţia pe care pretinde că o are, faimosul adagiu latin – sine ira et studio – (fără ură şi părtinire) fără de care orice interpretare a unor fapte istorice nu poate avea credibilitate. Căci într-adevar Alex Stoenescu este, la noi în România, unul dintre cei mai redutabili cunoscători ai istoriei recente dar ce folos dacă se mai lasă furat de tot felul de mistificari cărora încearcă zadarnic sa le dea acreditare. În ce mă priveşte dacă aş fi putut măcar bănui că intentia sa legată de cartea de dialoguri amintită (De la regimul comunist la regimul Iliescu, Ed. RAO 2008) era de fapt să facă, cum se afirmă (gratuit) în Evenimentul zilei , un «interogatoriu fatal» nu m-aş fi ostenit să dau curs invitaţiei.

 

„Cine este «generalul de pripas» Aurel Rogojan?”

În orice caz, dacă domnul Alex Stoenescu aspiră la înaltul titlu de «pescuitor în ape tulburi» cu astfel de texte cu miros pestilențial cum sunt cele la care tocmai m-am referit îl va obține în mod sigur. Cam același lucru îl pot spune însă adăugând, din păcate, și niște circumstanțe agravante și despre «generalul de pripas» pe numele lui adevărat Aurel Rogojan. Și chiar așa, pentru ce merite a fost înălțat la acel grad amețitor micuțul Aurel? Există multe mii de cadre care au contribuit în modul cel mai meritoriu la edificarea Serviciului Român de Informații trecând apoi la pensie sau în alte domenii fără a obține și chiar fără a pretinde măcar gradul de general. Cine este, de fapt, acest personaj obscur numit Aurel Rogojan? Singurul lucru care se poate spune despre el este ceea ce știe toată lumea, că a fost mulți ani la rând, șeful de cabinet al generalului Iulian Vlad al cărui nume, sonor de astă-dată, este legat și de conducerea în ultimii ani ai regimului Ceaușescu al Departamentului Securității Statului (DSS), dar și de circumstanțele tulburi ale lui decembrie 1989 când costurile în vieți omenești puteau fi mult mai mari dacă nu era la locul potrivit generalul Iulian Vlad. Astăzi, fostul lui șef de cabinet mă acuză de înaltă trădare după ce, trei decenii la rând, a mâncat pâinea noului SRI și n-a găsit prea multe cuvinte potrivite întru propășirea noului serviciu.

 

„Poate fi acuzat de mărturie mincinoasă”

Campania sistematică de calomniere și la adresa mea o putem pune în legătură cu faptul că cineva care îi dă și lui o coajă de pâine nu tocmai mucegăită îi cere să o facă systematic. Dar, în sfâșit, să spunem că vorbele fără rost, cleveteala măruntă și calomniile sunt adevărata vocație a lui în Rogojan. Dar în cazul în care, după cum vedem, semnează un articol în care acuză de înaltă trădare nu mă poate duce gândul decât la faptul că nu-și poate stăpâni aplecarea către proferarea de abjecție și că nu este destul de conștient că poate fi acuzat de mărturie mincinoasă”.

 

Virgil Magureanu,

14 mai 2019, București

 

Te-ar putea interesa și: