Ce se întâmplă după căderea guvernului Dăncilă? Este întrebarea pe care și-o pune fiecare persoană interesată cât de cât de zbaterea lumii politice. Întrebarea însă nu vizează formarea unui nou guvern, ipotezele principale fiind analizate în editorialul anterior, ci soarta alegerilor prezidențiale.
Cel mai probabil o dată cu căderea guvernului Dăncilă se va prăbuși și PSD. Sub povara propriei neputințe și a lipsei de resurse umane. Pentru prima dată în ultimii 30 de ani, nu vom mai avea un tur doi al alegerilor prezidențiale în care să avem o confruntare între Stânga, reprezentată de un politician de la PSD și Dreapta.
Ceea ce înseamnă enorm pentru istoria României. Vorbim de dispariția unui mare partid de stânga. Care lua 26-27 la sută din voturi când era în cea mai proastă situație.
Este Viorica Dăncilă singura vinovată de acest dezastru?
Aș tinde să spun că nu, că lucrurile s-au degradat încă din vremea când Victor Ponta era premier și președintele PSD. De pe vremea în care reuniunile de la K1, K2 și T14, șprițurile și partidele de tenis cu șeful și prim-adjunctul SRI, George Maior și Florian Coldea erau un soi de ceremonie tip five o’clock, fiind invitată din când în când și Laura Codruța Kovesi. La care se adaugă și modul în care a folosit ANI pentru înlăturarea liderilor incomozi din preajma sa, lăsând o mulțime de răni sângerânde. De fapt sunt mult mai multe lucruri, rezumând aș putea spune că este întreg ansamblul a ceea ce am descris în Operațiunea “Noi suntem Statul”.
Acel moment a însemnat sfârșitul PSD, pierderea alegerilor prezidențiale din 2014 fiind o consecință a predării partidului către grupările oculte de care aminteam. Este la fel de adevărat că nici Liviu Dragnea nu a fost capabil să smulgă partidul din plasa Binomului Coldea-Kovesi, a folosit aceeași tactică ca și Victor Ponta, numai că nu a avut inspirația și capacitatea de supraviețuire a acestuia. În consecință s-a sfârșit prost pentru el!
Venirea Vioricăi Dăncilă a fost precum un cui în roata unei mașini care nu mai are volan. A fost ca genericul de final al unui film prost. Nimeni nu-i mai dă atenție, sala este aproape goală.
Va mai putea Viorica Dăncilă să candideze în asemena condiții, se întreabă membrii staffului de campanie, ușor deprimați. Sincer, nici nu mai contează, pentru că tot pe locul 3 sau 4 va ieși.
PSD nu este capabil de o mișcare curajoasă, de promovarea unui candidat-surpriză! De ce? Pentru simplul motiv că nu-l are!
Așa că voturile se vor risipi spre Mircea Diaconu, Alexandru Cumpănașu sau mai știu eu care alt concurent, dând șanse altor candidați să profite de haosul pe care-l va genera moțiunea de cenzură.
Dan Barna, liderul USR, se profilează ca fiind un alt eșec răsunător. Deși face eforturi mediatice substanțiale nu reușește să convingă. Nu este vorba despre mine sau colegii mei, care am identificat din start acest partid ca fiind unul de tip “progresist”, o stângă neo-marxistă, cu valențe corporatiste, fără răspunsuri reale la probelemele României.
Este vorba despre faptul că Dan Barna nu convinge, scade în sondaje și se confruntă cu revolte în partid, generate de deciziile interne care scot la iveală scandaluri din lupta pentru putere.
Așa cum Victor Ponta a dat lovitura de grație fostului său partid, așa și Dan Barna ar putea fi doborât de Nicușor Dan, candidatul la Primăria Bucureștiului care nu are de gând să cedeze doar pentru că liderul USR a bătut palma cu Dacian Cioloș într-un mod netransparent.
Numai că, la fel ca în cazul Vioricăi Dăncilă, Dan Barna are o problemă de construcție a profilului de viitor președinte. Singurul lucru pe care-l reușește este să (nu) explice de ce este Fericit în România, o fericire de tip Woodstock, sau mai pe înțelesul tinerei generații, după modelul Untold.
Theodor Paleologu, candidatul PMP pe care-l simpatizez și personal îl susțin, a definit extrem de corect situația disperată a lui Dan Barna. El a explicat de ce liderul USR pare dintr-un cu totul alt film: “Pentru că alegerile prezidențiale sunt foarte diferite ca logică de alegerile parlamentare sau europarlamentare. Se votează un om. Un om, o viziune, de aia este Dan Barna atât de jos față de propriul lui partid și zic față de propriul lui partid, nu față de ansamblul USR-PLUS. Pentru că e vorba de un om și de viziunea lui și de experiența lui, de capacitatea lui de a convinge, de a articula un proiect de societate, asta contează în primul rând.”
Iar aici Dan Barna nu are...
O opinie pe care am regăsit-o și la unul din cei mai lucizi și inteligenți politicieni de dreapta pe care l-am cunoscut, fostul ministru al Educației, Daniel Funeriu. La un moment dat, ironic, acesta remarca: “Dan Barna m-a convins că e președintele schimbării. Își schimbă de pe o zi pe alta opțiunile: ieri erau OK copiii securiști, azi nu mai sunt. Ieri era love China&Rusia, azi nu. Ieri nu trebuia intrat la guvernare, azi da. Constat că din trei teme mari dl .Barna a avut trei poziționări greșite. Iar eu trei poziționări juste. Concluzie: Barna președinte.”
Am folosit cele două exemple pentru că vin din partea unor oameni care sunt capabili să judece lucrurile trecând peste orgolii politice de moment, astfel că nu se poate spune că este doar părerea mea. Sau rezultatele unor sondaje în care votanții USR-PLUS preferă să nu creadă.
Numai că realitatea bate telenovela, astfel, așa cum spuneam încă din titlu, cred că Viorica Dăncilă și Dan Barna vor fi marii învinși ai alegerilor prezidențiale.