NOSTALGIE. Un tânăr din Bucureşti a adunat un arsenal de materiale care au marcat epoca ceauşistă şi le comercializează pe internet.

Cristi Leonte a strâns urmele comunismului acasă, în cutii şi prin dulapuri, iar acum le scoate la vânzare, pe internet. A devenit prietenul celor care încă mai vor să se mândrească cu o insignă de „pionier de frunte” sau „fruntaş la recolatarea plantelor medicinale”.

În plus, cei care vor să-şi îmbogăţească garderoba cu un tricou imprimat cu fotografia „celui mai iubit fiu al poporului” sau vor să se facă cunoscuţi ca „fruntaşi în întrecerea socialistă” pot apela la tovarăşul Cristi: „Ideea mi-a venit prima dată în 2005. Aveam un amic care şi-a cumpărat un tricou cu Che Guevara şi era foarte încântat. L-am întrebat, dacă aş face un tricou cu Ceauşescu, l-ar purta? Mi-a zis că nu pentru că nu ar fi la fel de cool. Însă eu nu am renuţat la idee”.

Site-ul pionier

O carte, un articol de ziar şi o vizită la bunicii prietenei lui au fost de ajuns să-l convingă să se apuce de o mică afacere din vânzarea articolelor perioadei comuniste. „Am citit cartea lui Vasile Ernu, «Născut în URSS», un articol despre comunism şi au mai fost şi filmele făcute după evenimentele din acea perioadă. La bunicii prietenei mele am găsit tot felul de lucruri, păstrate foarte bine. Aveau într-o cameră reviste, ziare, carnete, o grămadă de lucruri.”

Apoi, n-a stat prea mult pe gânduri şi a cumpărat un domeniu pe internet, iar site-ul şi l-a construit singur, aproape în totalitate. „M-am gândit că sunt foarte multe ţări care au trecut prin regimul comunist şi au au shop-uri cu astfel de obiecte, care se bucură de succes. Ruşii, de exemplu, vindeau cu nonşalanţă şi înainte şi acum, iar la ei nu prea am putea spune că au scăpat vreodată de comunism”, spune zâmbind Cristi.

Ceauşescu din cauciuc

Pentru presa care face imprimeurile pe tricouri s-a asociat cu un prieten la investiţie. Cristi spune că imprimeurile sunt de foarte bună calitate şi îi sfătuieşte pe cei care vor un „Ceauşescu durabil” să cumpere cu încredere suvenirurile sale. „Se destramă tricoul şi imprimeul rămâne intact”, e convins Cristi. Cel mai vândut produs e tricoul cu inscripţia „Fruntaş în întrecerea socialistă”.

Despre site spune că mai mult e pasiune decât afacere, iar meseria de bază rămâne cea de agent de vânzări al componentelor de hardware: „Am cam zece comenzi pe săptămână, iar banii pe care îi iau îmi ajung să beau câte o bere seara, în oraş. Pentru comenzile din Bucureşti, transportul e gratuit, ne înţelegem şi ne întâlnim undeva şi le dau personal produsele. Am avut şi din străinătate comenzi, însă ar fi costat foarte mult transportul şi am renunţat”. S-a gândit să reproducă o parte din produse, însă nu a avut prea mult succes: „Am vrut să refac insignele, la o fabrică de profil, le-am trimis un mesaj, dar nam primit niciun răspuns şi m-am lăsat păgubaş”.

Istoria se cântă în cluburi

Dacă ar fi să-şi deschidă un butic în care să adune astfel de obiecte de la oameni, crede că i-ar fi destul de greu: „În ’90, lumea a început să arunce toate lucrurile legate de comunism. Acum am văzut că sunt tot felul de cluburi care vor să recupereze din istoria aceea, organizează evinemente cu muzica de atunci, la care invitaţii vin îmbrăcaţi cu haine din acea perioadă”.

Cristi e de părere că românii nu prea au reuşit să se detaşeze de comunism şi că, până la urmă, pe lângă regimul politic, erau şi oameni care încercau să ducă o viaţă normală. Fără să fie nici pe departe un nostalgic al vremurilor de dinainte de ’89, Cristi Leonte crede că, la magazinele cu suveniruri, pe lângă statuetele cu Vlad Ţepeş şi „căluşarii înveliţi în plastic”, ar trebui să fie introduse şi câteva lucruri legate de perioada comunistă.

COPILĂRIE

Amintiri din Epoca de Aur

„Dacă aş socoti toţi anii în care am muncit la CAP, ar trebui să iau şi eu pensie”, le spune în glumă Cristi prietenilor săi. În vacanţele de vară, pentru că bunicul său a fost brigadier la CAP, îl lua la munca agricolă. Comunismul l-a trăit la ţară, până în clasa a şaptea, când s-a mutat la oraş.

„Eu nu am fost crescut cu cheia de gât, totuşi am prins la oraş cam opt luni de comunism. M-am mutat împreună cu familia, chiar în ’89, la îndemnul directoarei de şcoală. Era ultimul an în care putea să le dea drumul la oraş elevilor mai buni”, explică Cristi cum a ajuns de la Mihăeşti de Olt, la Roşiorii de Vede.

Când a ajuns la oraş, îşi aminteşte că trebuia să se trezească de dimineaţă şi să stea la coadă la carne cu mama lui: „Mă impresionau munţii de conserve, iar mie mi se părea, pe vremea aceea, că vitrinele sunt pline”.

A participat şi la spectacole omagiale. „De 1 Mai, ne-au dus pe stadion şi a trebuit să facem cuvântul «pace». Îmi amintesc că am fost tare fascinat că am participat la acea manifestare.”