Bucureştenii ştiau, în ani 1930, că Marele Voievod Mihai era un călăreţ pasionat.
În fiecare zi pornea, însoţit de colonelul Pălăngeanu, cu maşina la Şosea, unde erau aşteptaţi de servitorii palatului, cu caii.
Iapa Marelui Voievod, Ramona, îşi aştepta stăpânul, care în primul rând îi dădea câteva bucăţele de zahăr, pentru a-i stimula supunerea.
Apoi încălecă, şi însoţit de aghiotantul său, pornea pe Aleea călăreţilor, străbătea câmpiile şi gropile din spatele vilei Minovici, trecea linia ferată spre ferma Băneasa şi, cum se interesa foarte mult de aviaţie, dădea o raita şi pe la aeroportul civil, unde asistă la aterizarea sau decolarea vreunui avion.
Se întreţinea amical cu cei prezenţi, după care se înapoia pe acelaşi drum. Foarte adesea se întâlnea la Șosea cu bunica sa, Regina Maria, alături de care călărea câtva timp, sau dacă Regina Maria era în automobil, o însoţea o bucată de drum.
Marele Voievod avea o motocicletă cu ataş, cu care voia să-şi plimbe colegii prin curtea interioară a Palatului, unde se aflau garajele.
Dar intervenea un fapt foarte ciudat: Marele Voievod Mihai, care era un excelent automobilist, conducând cu o virtuozitate rară orice tip sau marcă de maşină, n-avea voie să conducă încă motocicleta.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul istoric