București în prima zi de stare de urgență, la ora 22.00. Șoseaua Ștefan cel Mare văzută de la etajul unui bloc de pe lângă celebra stradă Lizeanu. Jos, în stradă, ”viața e pustiu”.
Câțiva rătăciți aleargă pe trotuare către casele lor. Apartamentele din blocurile de peste drum sunt luminate ca-n noaptea de revelion.
Pe stradă, însă, câteva minute mai târziu, nici țipenie de om. În schimb, mașinile au un trafic normal pentru această oră și vremea câinească, cu lapoviță și vânt umed și rece.
Tramvaiele 1 și 16 trec cu doar cu câțiva pasageri în ele, la fel și autobuzele 330 și 335. Mai multe sunt mașinile de poliție din ale căror megafoane se aud, strident, precum creta pe tablă, mesaje cum că să stea lumea acasă, să se protejeze.
Pe colțul dintre Ștefan cel Mare și strada Viitorului, este un butic nonstop. Pe celălalt colț e un Megaimage. Primul are storurile trase și celălalt e iluminat „a giorno” dar, de asemenea, închis. Și pe Calea Moșilor cum faci stânga, după rondul de la Bucur Obor, pe o parte și pe alta sunt două nonstopuri. Mă rog, au fost. Acum sunt închise. Dacă ai uitat să-ți iei țigări și ceva de băut, or te lași de fumat și băutură, or intri în sevraj până dimneața, la ora opt când deschid.
Oameni nu sunt pe stradă. Doar mașini. Iar la ieșirea de pe Colentina două echipaje de poliție au oprit niște autoturisme. Completează niște procese verbale. O polițistă tânără și foarte frumoasă își pune așa repede masca pe figură când o abordezi, că o ținea, elegant, sub bărbie, de parcă ți-e ciudă și mai rău de pandemia asta. Zice că n-au prea multe probleme până acum.
Mașinile de poliție contină să zumzăie din difuzoare. Aburul iese din aerisirile blocurilor precum în filmele americane în care se filmează în Bronx, Queens sau Manhattan, în New York.
Mâine va fi o nouă zi.