Înalt, slab, peste 40 de ani, îmbr?cat jum?tate de munc?, jum?tate de ora?, ?i, pe deasupra, cu o vest? reflectorizant?…
Muncitorul care sap? având b??ul acela de chibrit, de-i spune "sprijinitoare", deasupra capului, nu are nume: este doar o ma?in?rie uzat?, pus? s? dea p?mântul la o parte acolo unde utilajele nu pot ajunge. Din când în când iese la suprafa??, î?i aprinde o ?igar?. "Poate ultima", are puterea s? glumeasc?, de?i zâmbetu- i înghea?? când se uit? în jos, în groapa pe care tocmai a p?r?sit-o. "Ai mai v?zut matale drac mort?", îmi r?spunde la întrebarea dac? se simte în siguran?? în acel loc, în care al?ii nu ar intra pentru to?i banii din lume. În care munce?te, practic, cu moartea deasupra capului. Nu, nu am v?zut, dar eu, de câte ori se va întâmpla s? se anun?e o ?tire, c? un mal s-a surpat peste ni?te muncitori, pân? când se va spune locul exact, am s? gândesc: "Vai de mine, dar eu i-am v?zut pe oamenii aceia când s?pau!"