• Ai ceva să îmi spui? Mă scutești de anchetă? L-a întrebat polițistul, de îndată ce Tudor a fost adus în cătușe în camera de anchetă. Bărbatul privea atent și ușor nedumerit toată scena, de vreme ce nimeni nu se ostenise să-i ofere vreo explicație în legătură cu aducerea lui intempestivă la poliție.
Viața la Curte. Vecina mea de vizavi – partea a doua
-Unde mă aflu ?
-Pfai, ești strică-chef! A răbufnit polițistul, dezamăgit de reacția lui Tudor. Permiteți-mi să mă prezint, dragă domnule – sunt comisar Ștefan Panaite, iar dumneavoastră vă aflați la serviciul omoruri, pentru a fi chestionat, interogat, anchetat, tras de limbă, sau cum mama dracului vrei să îi spui la ce facem noi aici. Parchetul a deschis un dosar penal în care cercetează moartea violentă a prietenei tale. Cum s-ar zice, încercăm să dibuim criminalul.
-Despre ce prietenă vorbiți?
-Uite, fix asta detest eu la cei ca tine, diabolici și perverși – figurile de fecioară martiră care nu pricep, domne, cu ce au greșit. Am să fiu franc, tinere - eu cred, de fapt, știu că tu i-ai făcut felul gâsculiței roșcate și am de gând să te trimit la Jilava. Acum am fost suficient de explicit ?
-Cristal !
-Deci faci pe interesantul cu mine, domnule intelectual ratat cu zero șanse la femei. Ascultă la mine – când o să ieși din pușcărie, n-o să fii mai breaz decât un excrement expirat numai bun de tăvălit pe roata mașinii.
Polițistul, priceput în meseria lui, sau cel puțin așa spuneau colegii, își pierdea cu ușurință cumpătul în fața unor specimene introvertite și superioare ca Tudor. Deși era genul care aștepta în culise finalul nefericit al infractorilor, se întâmpla, deseori, să aplaude și să se extuziasmeze prematur, în mijlocul evenimentelor care cereau prudență și cumpătare.
La fel i se întâmplase și în cazul lui Tudor – de îndată ce văzuse înregistrarea în care bărbatul ieșea din scara de bloc a victimei, urmărind-o subtil, a fost convins că a pus laba pe criminal. Aproape că îl convinsese și pe procuror, însă, în final, se sucise, cerându-i probe suplimentare :
-Trebuie să fim siguri căjudecătorul îl arestează preventiv, îi spusese procurorul. Fă-mi rost de martori, verifică-i telefonul.
-Păi, șefu, nu avem doar filmările este și listingul convorbirilor telefonice. Perversul dracului a sunat-o de 30 de ori cu o seară înainte să o ciopârțească.
Dar procurorul voia și martori , iar chestia asta îl irita teribil pe comisar.
-M-am săturat de filfizonii ăștia în costum, care nu găsesc nici gaura în ac. Mai am patru ani până la pensie și am terminat cu iobăgeala la parchet.
Între noi fie vorba, polițistul mizase pe o mărturisire a lui Tudor și era hotărât să-l ducă pe nefericit pe culmile unei nenorociri iminente care să-l determine să vorbească.
-Deci, te mai întreb o dată, recunoști sau mă lași pe mine să leg puzzle-ul? Nu mi-e greu, să știi, am adunat toate piesele, dar vreau să-ți mai dau o șansă. Cică Bărbosu îți iartă păcatele dacă le mărturisești, așa-mi zicea bunica, fie-i țărâna ușoară, ca să mă facă să recunosc când greșeam. Avea boșoroaga un talent să descoase, din trei vorbe și cinci scatoalce spuneam și ce nu făcusem.
Tudor privea uluit toată scena, gândindu-se, cu groază, că va fi silit să recunoască o crimă la care doar visase, dar lașitatea îl tăiase elanul. Cum să-i spună polițistului că o urmărise în dimineața aceea blestemată pe Corina prin tot parcul, neîndrăznind să se apropie? Cine îl va crede ? femeia se urcase apoi într-o mașină cu geamuri fumurii, care o aștepta la ieșirea din parc și, de atunci, nu mai știuse nimic de ea.
Desigur, nu putea să nu recunoască faptul că moartea ei îl bucurase teribil, în definitiv fusese o curvă ca toate femeile, dar nu el era vinovatul. Își dădea seama acum că nu dăduse nicio atenție numărului de la mașină și avea zero amintiri despre model sau marcă. Furia îi ștersese cu buretele orice detaliu care l-ar fi putut salva. În zadar fora în minte după amănunte, totul dispăruse ca un vis pe care dimineața nu ți-l mai poți aminti.
Cufundat în gânduri, Tudor era victima perfectă pentru a fi exploatată de un copoi care vrea să smulgă mărturisiri.
-Te-am cam întors cu vorbele mele, nu-i așa ? apropo, știi de unde vine expresia să-i fie țărâna ușoară ?
-Omul e nebun, gândea Tudor, n-am nicio șansă cu el. Aș dori un avocat, dacă nu vă supărați.
-Ce avocat, prietene, te audiez ca martor, ești nebun? Te scot banii afară din casă de vrei să-i risipești pe toți terchea berchea cu butoni de aur și guler alb ?
-Dar adineaori mi-ați spus că mă trimiteți la Jilava.
-Și te-ai speriat ? Era doar pentru impresie artistică, rămâne între noi chestia asta. Relaxează-te, te audiez ca martor. Deci, ce ziceam, că mi-am pierdut șirul vorbelor.
-Vorbeați despre etimologia expresiei a-i fi țărâna ușoară.
,,Doamne, ce dobitoc am în față,, și-a spus comisarul. ,,Până mâine dimineață, sărmăluță îl fac,,.
-Așa, asta era. Când moare cineva îi urăm să-i fie țărâna ușoară și mintea mea de milițian, cum ziceți voi, nu pricepea de ce. Dacă omul e mort, ce importanță are cât cântărește pământul de deasupra ? Fumezi, că am uitat să te întreb ?
-Nu, mulțumesc.
-Ei, eu fumez și ăsta e păcatul meu pe care îl mărturisesc. Dacă vrei să te apuci, îți ofer o țigară.
-Mulțumesc, dar nu.
-Hai să-ți termin cu țărâna aia, că m-ai zăpăcit cu țigările. Deci, fii atent, expresia e de pe vremea dacilor, n-ai fi gândit asta, nu-i așa ? în timpurile alea oamenii credeau în tot soiul de zeități și toate obiectele erau considerate sfinte. Așa se face că pământul era și el un fel de zeu, Zamolxe îi zicea, iar când îngropau mortul se rugau să nu-l strivească, să-i fie țărâna ușoară, pricepi ?
Tudor a dat din cap mecanic, însă, în sinea lui, avea mari îndoieli în legătură cu lecția de istorie la care tocmai asistase, forțat de circumstanțe. Doar evocând acest subiect istoric discutabil, comisarul strivise zece țigări, găsind că e un truc al naibii de reușit ca să scoți din minți un nefumător. Reușea întotdeauna să își mobileze ancheta cu vorbe prețioase și gesturi subtile, izvorâte din priceperea lui de anchetator redutabil, iar cu expresia a-i fi țărâna ușoară simțea că a dat lovitura..
Omul avea prejudecăți de care se debarasa cu greu, dar cu un singur lucru nu putea fi de acord – oricât de mult i-ar fi spus nasul lui de polițist bătrân că Tudor e vinovat, nu l-ar fi bătut în veci ca să-l determine să recunoască.
-Știi că am colegi care folosesc violența în anchetă? Găsesc că acest lucru e impardonabil. Cum naiba să îl bați pe ăla până îi dau mucii cu sânge pe nas ? cum ? asta e tortură, îți spun eu. Dacă dai de ăștia în anchetă, ești mâncat.
-Chiar aș dori un avocat, l-a întrerupt Tudor, îngrozit de perspectiva unei bătăi.
-Insiști cu prostia asta!
-Dar mi-ați pus cătușe, nu pot fi doar martor. Am văzut și eu în filme că acuzații sunt încătușați.
-Te uiți la filme proaste, mai bine ai citi o carte. Uite, eu, de exemplu, când ajung acasă îmi bag nasul în cărți, că, slavă Domnului, am o grămadă. De acolo mi-am făcut cultura, nu din filme. Eu îți povestesc despre ritualurile dacilor și tu mă lovești cu filme americane de doi lei. Asta e diferența dintre noi doi, pricepi ? Zamolxe versus Clint Eastwood.
Trecuseră deja trei ore din acest dialog absurd, în care Tudor se simțea ca un spectator captiv, care trebuia să plângă și să râdă la comandă. Un zbârnâit de telefon fix preistoric le-a curmat discuția :
-Să trăiți, e în fața mea. Sunt pe drumul cel bun, credeți-mă, e atât de speriat încât a început să miroase. Dacă nu colaborează îl trimit la beciul cu șobolani să aibă o epifanie.
Comisarul vorbea ca și cum ar fi fost singur, fără să-i pese că Tudor realiza că el era subiectul discuției, decretând nenorocirile care urmau să se abată asupra lui, mai ceva ca un profet prăpăstios.
-Normal că știu ce e aia epifanie, domnule procuror, cu cine credeți că stați de vorbă ? era doar o metaforă, ca să-l sperii pe tâmpitul din fața mea. Epifania e când ți se arată Isus Hristos, cum dracu să nu știu asta, că doar sunt dus la biserică! Mă ocup de el și vi-l aduc în maxim 3 ore. Să trăiți, respect!
Comisarul a trântit telefonul, înjurând printre dinți :
-Paștele mă-tii de jegos care te crezi intelectual mai superior decât alții. Auzi, mă întreabă pe mine dacă știu ce înseamnă epifanie? Hai să-ți spun eu, domnule, despre epifanie, ca să te umilesc. Vine din limba greacă, bunica era pe sfert grecoaică, fie-i țărâna ușoară, și înseamnă arătarea lui Dumnezeu. Eu când am zis că te duc la beci să discuți cu șobolanii, m-am referit la faptul că o să fii atât de îngrozit, încât o să-l vezi pe Dumnezeu și mărturisești. Spune-mi că măcar tu pricepi subtilitatea mea fină.
Tudor căpătase o mutră îndoliată și doar văzându-l îți venea să-i pui grâul la fiert pentru colivă.
-Vreau un avocat, e dreptul meu.
-Bine, prietene, dar tocmai ți-ai semnat sentința. Cheamă-ți avocatul și să terminăm cu amabilitățile.
-Dar nu cunosc niciun avocat.
-Și ce-ai vrea, să-ți aduc Pagini aurii ?
-Tot nu pricep ce vreți de la mine, s-a trezit Tudor țipând.
-Să vorbim.
-Dacă sunt doar martor, atunci nu trebuia să fiu adus cu cătușe la mâini, să mă vadă toți vecinii.
-Aici ai dreptate, a fost un exces de zel.
-Un exces de zel care mi-a afectat reputația. Acum toată lumea mă crede infractor.
-Așa sunt românii ăștia, nu mai poate omul să facă o prostie, că ei îl și vor trimis la pușcărie. Suntem oameni răi și negri la suflet, cugeta comisarul.
-Dar e absurd tot ce se petrece aici.
-Știu ce urmează să spui, e Kafka, nu ? toți intelectualii subțiri sunt cu Kafka pe buze și pun pariu că niciunul nu l-a citit.
-Ei bine, eu nu voiam să spun nimic despre |Kafka, pentru că nu l-am citit. Eu vorbeam despre drepturile mele ca cetățean liber.
-Nu l-ai citit pe Kafka? Păi dacă te uiți la Clint Eastwood când să mai ai timp de Kafka? Bref, e vorba despre un tip cam de vârsta ta, domnul K, care e arestat și, tot ca tine, face pe fecioara martiră, neînțelegând de ce l-au luat ăia pe sus. Ba e liber, ba nu e, se duce la un avocat pe care i-l prezentase un unchi de la țară, pe care îl chema tot K. Nu pe avocat îl chema K, pe unchiul de la țară. Avocatul îi promite marea cu sarea, ca toți avocații, iar, în final, domnul K sfârșeste cu un cuțit în inimă. Sfârșit. Ăsta e marele Proces al lui Kafka.
-Aș dori un avocat.
-Ești mai tâmpit decât credeam. Tocmai îți povesteam cum a murit eroul lui Kafka și tu vrei avocat. Hai, spune-mi repede tot ce știi despre domnișoara Iacobescu și apoi ai liber la avocat.
-Despre cine ?
-Vrei să joci cartea imbecilului nevinovat cu mine? Pune mâna pe biblie și jură după mine că nu mai avem timp : Jur să spun adevărul....
-Sunt ateu, nu cred în Dumnezeu.
-Ce ești ?
-Ateu, adică nu cred în Dumnezeu.
-Toată lumea azi mă ia de prost ? s-a enervat comisarul. Dar în cine paștele mă-tii crezi, în Scaraoțchi? Chiar îți imaginezi că la cultura mea nu știu ce înseamnă să fii ateu ? în ochii tăi sunt un milițian tablagiu ?
-N-am vrut să spun asta, se scuza Tudor, cuprins de teamă. Nu e nicio problemă, jur pe orice vreți dumneavoastră.
-Ți-ar cădea mâna să mă bagi în belele! Că eu sunt prost și nu-mi dau seama că abia aștepți să invoci nulitatea absolută a declarației pentru că ai jurat, deși ești ateu ?
-Nici măcar nu știu ce înseamnă nulitate absolută, vă asigur că nu am nicio intenție să vă fac rău.
Polițistul a tras adânc din țigară, scuipând tot fumul înspre fața lui Tudor după care s-a așezat în scaun cu ochii înfipți într-un punct imaginar din tavan :
-Cuvântul ateu provine din grecescul atheos și înseamnă un om fără Dumnezeu. Ateul nu crede în existența lui Dumnezeu, fără a fi necesar să creadă că Dumnezeu nu există, pentru că ateul e lipsit de credință. Cu alte cuvinte, ateul nu spune cu nu există Dumnezeu, dar nu crede în el.
Tudor simțea că îi fuge pământul de sub picioare. Îi venea să urle după ajutor, voia să fie dus oriunde, chiar și în beciul cu șobolani, doar să scape de acest coșmar. Trecuseră deja șase ore în care nu se întâmplase nimic, fiind obligat să asiste la bruma de cultură cu care era asaltat și nu-și dădea seama dacă tot acest circ era parte a unui plan diabolic, sau pur si simplu avusese ghinionul de a fi anchetat de cel mai ciudat polițist.
Era trecut de miezul nopții se simțea obosit si sătul. Cearcăne de nesomn și disperare se cățărau de ochii stinși ca două lumânări pe sfârșite, iar buzele crăpate încetaseră să mai ceară un avocat .
-Am în față toată harta vieții tale, uite, dosarul ăsta gros e plin de declarații ale unor oameni care te cunosc. Nu stai prea bine la capitolul socializare, cum s-ar zice, ai profilul ideal al unui criminal sociopat.
Răsfoind zgomotos paginile, comisarul a continuat :
-Ești un dezastru când vine vorba despre femei, ești complexat, introvertit, misogin.
-Sunt de-a dreptul jignitoare aceste caracterizări, l-a întrerupt Tudor cu voce gâtuită.
-Vai de mine, te pomenești că ești făcut din lacrimi și suspine. Nu sunt cuvintele mele, prietene, sunt ale colegilor și vecinilor tăi.
-Când ați avut timp să îi interogați ?
-Ce crezi că am făcut în astea șapte zile de când ai căsăpit-o pe fată ?
-Sunt nevinovat, nu înțeleg de ce sunt acuzat.
-Ești unicul suspect, ultimul care a văzut-o în viață, singurul care avea motiv să ucidă.
-Dar mașina cu geamuri fumurii în care s-a urcat după ce și- a terminat alergarea ați căutat-o ?
-Hopa, ziceai că nu știi nimic, că nu ai urmărit-o în parc. Hai, fă-ți un serviciu și recunoaște. O să primești o reducere de pedeapsă, nu fi prost.
-Nu am omorât-o eu! Am văzut-o urcându-se într-o mașină, după care a dispărut.
-Ce masină ? modelul și numărul de înmatriculare.
-Nu știu, nu m-am uitat.
Polițistul a închis dosarul cu un zgomot nervos :
-Să mergem la procuror!
-Nu, stați o clipă, ce înseamnă asta ? Voi fi arestat?
-Nu e treaba mea și sincer nici nu îmi pasă.
-Măcar o să am un avocat ?
-O să ai avocați să te saturi! Dacă nu îți permiți unul ales, statul e prost și îți plătește un avocat din oficiu. Un prost plătește alt prost ca să apere un ticălos. Halal democrație.
Tudor a fost adus în fața procurorului unde, în prezența unui avocat din oficiu i-au fost prezentate acuzațiile.
-Nu mai trebuie să jur pe biblie ? a întrebat Tudor nedumerit.
-Inculpații nu jură, nu sunt obligați să spună adevărul și au dreptul să tacă, l-a liniștit procurorul. Veți fi dus în fața unui judecător cu propunere de arestare preventivă. Domnul avocat o să vă explice mai multe.
Nu i-a explicat nimeni nimic. Singurul lucru pe care l-a priceput a fost acela că va merge la pușcărie.
Va urma