• A ajuns doamna Nicoleta Stamate, l-a anunțat secretara pe tânărul avocat Tiberiu Sandu. • Spune-i să intre.
Ușa s-a deschis și o doamnă plăcută vederii și-a făcut apariția. Aerul din jur s-a contaminat de miros călduț de flori de mai, presărate cu vagi tonuri de vanilie, semn că parfumul doamnei Stamate știa să se facă remarcat, întocmai ca purtătoarea lui.
-Dar unde este maestrul Tudor? Sper că nu am venit degeaba.
-Domnul avocat Tudor a fost reținut într-o cauză urgentă, dar este pe punctul de a încheia. M-a rugat să vă primesc eu.
-Înțeleg, știe că sunt sensibilă la cățeluși și te-a azvârlit la picioarele mele ca să îmi distragi atenția de la impolitețea lui de a lipsi la o întâlnire fixată cu mult timp înainte.
Tânărul avocat, jignit de apelativul cățeluș, s-a ridicat în picioare pentru a da greutate lucrurilor pe care urma să le rostească
-Stimată doamnă, după cum bine știți, sunt avocat, iar maestrul Tudor are toată încrederea în mine că vor gestiona cazul dumneavoastră așa cum trebuie, dând dovadă de profesionalism și dedicare.
Mutra serioasă pe care și-o luase spunând aceste platitudini, i-a stârnit râsul Nicoletei Stamate.
-Așa vă învață să vorbiți, mai nou ? dacă vrei să devii dulău, schimbă-ți textele astea, dragul meu.
Tânărul avocat nu se mai confruntase până atunci cu asemenea lipsă de politețe din partea unui client. Dar vorbele maestrului Tudor îi rămăseseră întipărite în minte foarte adânc, punându-i piedici gurii să vorbească: ,, Ai grijă cu madam Stamate că e o cotoroanță care te devorează. Dar stă pe mormane de bani, iar lucrul ăsta o transformă într-o zână.,,
Cu gândul la averea doamnei Nicoleta Stamate, Tiberiu a reușit să-și strunească furia.
-Vă rog, luați loc, maestrul este pe drum.
În cele din urmă, tensiunea s-a mai atenuat. Bogata doamnă s-a așezat într-un fotoliu care o îmbrățișa cu generozitate, oferindu-i un unghi perfect pentru a-l studia, în cele mai mici detalii, pe tânărul avocat care se fâstâcea sub privire invazive ale femeii.
-Doriți o cafea ?
-Niciodată seara. Când vei ajunge la vârsta mea, vei înțelege cât de prețios este somnul. În tinerețe î se spune somn de frumusețe, dar mai târziu devine unul de supraviețuire.
A urmat un lung moment de liniște, în care niciunul dintre ei nu-și dorea să întrețină conversația c debutase destul de prost. Doamna Stamate își contempla mâinile, nemulțumită de petele bătrâneții care se încăpățânau să apară în ciuda tratamentelor costisitoare pe care le tot făcea de 20 de ani încoace.
Până și gleznele ei, extrem de fine și de subțiri, păreau a fi complice cu restul corpului , care pierduse lupta cu gravitația. Totul părea să atârne, de parcă pielea i-ar fi rămas cu trei numere mai mare, agățându-se de oase ca niște rufe puse la uscat.
Desigur că Nicoleta Stamate exagera gândind astfel despre ea, dar, ca orice femeie frumoasă, avea nevoie de complimente și de asigurări că totul este în ordine. În realitate, nu-i dădeai mai mult de 50 de ani deși avea 65, iar pielea ei era destul de radiantă și fermă cât să nu te afecteze vizual.
-Când l-am cunoscut pe Matei, am crezut că e mâna destinului. Aveam 60 de ani și nicio speranță că voi mai întâlni pe cineva alături de care să îmi petrec restul vieții. Mi-a lovit mașina în parcare și nu știa cum să se mai scuze. Părea atât de sincer și de inocent, încât nu aveai cum să nu crezi că totul a fost doar un accident nefericit. Îți dai seama că am acceptat să mă conducă acasă în Dacia lui amărâtă, numai ca să-l pot privi cum se consumă și cum se scuză ?
Totul în viața lui era o mare dezordine, dar am simțit acel extaz pe care ți-l dă dragostea tinereții și mi-am spus – poate că el e cel pe care îl așteptam. Acest băiat trezise în mine pofte primitive, de neînțeles, dar cine stă să mai înțeleagă atunci când iubește ?
Inutil să-ți spun că toată lumea mă judeca, dar o făcea din invidie. Matei avea 30 de ani, iar eu 60. Așa și? Simțeam că Dumnezeu îl crease anume pentru mine, ca să mă scoată din viața austeră și stearpă în care trăisem până atunci. Îmi spunea Nicole, cum să nu-l iubesc ? eram Nicole a lui, iubită, mamă, prieten, orice mi-ar fi cerut, mă metamorfozam instantaneu.
Tânărul avocat Tiberiu Sandu se minuna de lejeritatea cu care Nicoleta Stamate povestea. Oameni ca ea prețuiesc viața până la ultima suflare.
-S-a mutat la mine acasă după o săptămână. Când mi-a spus unde locuia, m-am temut ca acel loc infect să nu-i altereze inocența.
S-a lăsat modelat, dresat, schimbat, fără să clipească măcar a dezacord, iar în prostia mea, mă credeam stăpâna lui.
Eram în Las Vegas , amețiți de alcool și jocuri de noroc, când mi-a propus să ne căsătorim. Spunea lucrurile atât de simplu și de frumos, încât l-am crezut că mă iubește sincer. Fericirea, atunci când vine, dărâmă orice zid pe care rațiunea se străduiește să-l ridice, iar eu fusesem atât de credulă încât înghițisem undița cu tot cu cârlig și momeală.
Până să-l cunosc pe Matei, eram specialistă în lipsa se sex și efectele ei asupra femeilor singure. Îți spun, dragul meu avocat, săreau ferestrele din pereți în fiecare noapte de când băiatul ăsta intrase în viața mea. Avea o rezistență antiglonț, care mă uimea deseori.
Poate te întrebi de ce-ți povestesc toate aceste lucruri care n-au nicio legătură cu dosarul meu. Avocatul i-a făcut semn să continue. Era păcat să-i întrerupă confesiunea.
-Pe scurt, dragul meu, eram o femeie cu adevărat fericită. Ba chiar mă bătea gândul să fac un copil, eu care toată viața fugisem de maternitate.
Preocupată cu vizitele la diverse clinici de fertilitare care mă tot refuzau politicos, i-am dat lui Matei mână liberă în administrarea afacerilor mele, mizând pe faptul că se va comporta ca un soț ireproșabil.
,,Nicole, mă ocup eu de firme, mi-a spus. Tu relaxează-te, pentru că vreau să-mi faci o fetiță frumoasă!”Dragul de el, încă spera, deși doctorii îmi spusese clar că este imposibil să mai pot avea copii. Cum naiba să nu divinizezi un asemenea bărbat? Celulele creierului meu, invadate de dragoste, o luaseră razna.
Vreun an mi-am chinuit corpul cu tratamente sofisticate, dar inutile și, din cauza hormonilor, arătam ca o mumie supraponderală evadată dintr-un sarcofag. Cu lacrimi amare l-am anunțat pe Matei că renunț, dar el, minunat cum era, a găsit soluția salvatoare.
-Nicole, hai să adoptăm un copil.
Cotropită de emoția pe care mi-o dăduseră cuvintele lui, am acceptat fără să stau pe gânduri.
-Cunosc oameni care ne pot ajuta, dar o să ne coste, m-a avertizat el.
-Dăm oricât !
Norocul a făcut ca acei oameni care ne puteau ajuta să se miște incredibil de repede. Într-o seară, Matei a apărut însoțit de o domnișoară însărcinată, care dorea să ofere copilul spre adopție. Frumusețea ei m-a făcut să accept oferta, gândind că pruncul din pântece îi va semăna, negreșit, mamei.
Era o fată săracă, locuia într-un cămin de nefamiliști și se îndrăgostise de un bărbat însurat, care o presa să renunțe la sarcină. Ea s-a împotrivit, așa că s-au despărțit, dar nu-și permitea să crească acel copil.
-Ce-ar fi dacă am convinge-o să se mute la noi până naște? Mi-a propus Matei. În felul acesta o avem mereu sub supraveghere.
Mi-era și ciudă și că toate ideile bune îi veneau numai lui, dar am acceptat ca mama purtătoare să vină în casa noastră. În vremea asta, Matei s-a preocupat să-i cumpere fetei o locuință, astfel cum convenisem în schimbul copilului, iar după nașterea avea să primească și o foarte mare sumă de bani.
Într-o zi m-am întors acasă mai repede decât de obicei și mi-am găsit bărbatul implantat în femeia care ne ținea viitorul copil în pântece. Habar n-aveam că el e acasă, îl știam la birou și m-am speriat auzind gemete din dormitor.
M-am temut să nu-i fie rău fetei, când colo îi era bine. Erau atât de prinși în încleștarea lor, încât nici nu au băgat de seamă că îi priveam.
Deși un fior de scârbă mă împingea să îi omor atunci, pe loc, rațiunea m-a oprit și mi-a suflat în ureche un plan. Am ieșit din casă fără să fiu văzută sau auzită și am aterizat la un vechi prieten, care avea o firmă de investigatori privați.
Ce au aflat ei în câteva zile aș fi putut descoperi și eu dacă vălul de prostie nu s-ar fi așezat pe ochii mei atâta vreme. Se pare că nu eram prima victimă a lui Matei, înaintea mea, alte două proaste ajunseseră la sapă de lemn, tocându-și averile cu acest mișel care le promitea dragoste în schimbul banilor.
Mama purtătoare, găsită de ,,oamenii lui Matei,, era chiar iubita acestuia, iar copilul pe care urma să îl nască îl concepuseră împreună. Acești Bonnie și Clyde erau un cuplu desăvârșit, ridicând înșelăciunea pe culmile ingeniozității desăvârșite.
Eram uluită de tot ce aflasem, dar când iubești vezi doar cu inima.
În acel moment am luat cea mai proastă decizie – m-am dus acasă și le-am cerut socoteală, crezând, în sinea mea, că totul se va sfârși cu bine.
Matei a râs, dar nu m-a contrazis.
-Nu ești chiar atât de proastă pe cât te credeam. Totuși, nu crezi că merit o recompensă pentru faptul că a trebuit să mă prefac atâta vreme? Pentru carnea moale și vestejită pe care a trebuit să ți-o sărut, pentru îmbrățișările tale grețoase, chiar nu merit nimic ?
Se folosea de cuvinte ca de un pumnal, pe care îl tot răsucea cu satisfacție în rănile mele.
-Cred că l-aș fi sugrumat cu mâinile goale, a întrerupt-o avocatul.
-Mi-a trecut prin minte gândul ăsta, dar ei erau doi, iar eu mă rugam să ies cu viață din această confruntare.
-Maestru îmi spunea ceva despre infracțiunea de trafic de persoane.
-E amuzant nu, tocmai eu să fie cea acuzată? Pe lângă asta un denunțător anonim m-a reclamat că aș fi făcut evaziune fiscală și spalare de bani la firmele mele.
-Lăsați-mă să ghicesc - Matei e denunțătorul anonim?
-Categoric da. În perioada în care l-am lăsat să se ocupe de firme, a făcut-o cu simț de răspundere. Cert este că din victimă am devenit infractoare în toate regula, iar tu și maestrul tău trebuie să mă scoateți din mizeria asta.
Altfel, îi omor pe amândoi și nu cred că voi primi o pedeapsă mai mare.
Va urma