N-am timp să mă așez la templul vostru paradoxal, în fond, aveți dreptate atâta timp cât cel căzut e-al nostru nu merită să vă uitați în spate.
Ce să mai spui când gura ți-e legată
m-aș revolta, m-aș duce, m-aș întoarce
toți fug, se-ascund, e-o brealsă prea ciumată
din ochi uscați nici lacrimi nu-i poți stoarce.
Eu însămi mă revolt cu gura mică
Scot vorbe cât să le agăț în ștreang
Mă uit în jur și simt atâta frică
La toți ne vine rândul, după rang.
Acesta a fost marele exemplu
Sfârșitul hâd și rece ei îl văd
De astăzi tot ce vine de la templu
Va fi un mare, anunțat prăpăd.
Se minte cum nu s-a mințit vreodată
Măști false, false judecăți
Nu vom mai ști de-acuma niciodată
Balanța când se rupse în bucăți.
Află, călăule, c-aici ne doare
Și dacă ai de completat pedepse
Condamnă-ne câte puțin pe fiecare
Promit să mă abțin de la prolepse.