Timotei acceptase propunerea Petrei de a se muta împreună, dar asta nu însemna că avea să renunțe la apartamentul închiriat de Mirabela. La fel cum nu avea nici cele mai mici intenții să se despartă de prima lui cucerire. I se părea chiar o decizie inspirată, evitând în acest fel posibilitatea ca cele două să se mai întâlnească.
Soția maestrului nu-l putea vizita decât în timpul zilei, deci nu avea cum să descopere că Timotei își petrecea nopțile într-o altă casă. Iar Petra, convinsă fiind că tânărul avocat îi este fidel, nu ar fi bănuit vreodată că bărbatul își împarte dragostea ca la talcioc. - Am vorbit cu Aurel despre divorț, l-a anunțat Mirabela. Știu că mi-ai spus să nu ne grăbim, dar ideea de a mă căsători cu tine m-a făcut să nu mai am răbdare.
- Și cum a primit vestea? S-a înfuriat? Te-a amenințat că pleci săracă?
- Mai degrabă s-a întristat, i-a răspuns Mirabela. A insistat să mă gândesc bine și să îi dau răspuns într-o săptămână.
- I-ai mărturisit ceva despre noi?
- Cum crezi că aș putea să fac una ca asta?
- Mă gândeam că dacă tot ți-ai dat frâu liber la vorbă, să nu-ți treacă prin căpșorul ăsta plin de idei nefericite gândul de a recunoaște relația noastră. Realizezi că nu aș mai avea nicio șansă în profesia asta la câte relații are maestrul! Aș ajunge măturător de străzi.
- Nu te îngrijora, dragul meu, cu banii pe care o să-i obțin la divorț putem pleca oriunde în lumea asta.
- Și dacă nu-ți dă nimic? La asta teai gândit ? Nu vreau să crezi că îți impun condiții ca să fim împreună, dar nu ne putem căsători dacă nu îți dă jumătate din avere. Eu sunt prea sărac să-ți pot oferi luxul cu care esti obișnuită.
- Aș renunța la tot de dragul tău. Numi trebuie lux sau lucruri scumpe.
- Spui asta acum, când nu știi ce înseamnă o viață plină de lipsuri, dar ai face o mare prostie, iar relația noastră n-ar avea nicio șansă. Trebuie să faci cum spun eu, altfel pierzi totul.
- Fac orice, dragule, l-a liniștit Mirabela și s-a agățat de gâtul lui să-l sărute.
Timotei a respins-o: - Nu e momentul acum pentru așa ceva. Trebuie să ne păstrăm mintea limpede, trebuie să născocesc un plan. Puțin îi păsa femeii de planuri. L-a tras de mănă, forțându-l să intre în dormitor. Dar cum bărbatul se tot ferea de îmbrățișările ei, Mirabela a putut observa că în cameră toate lucrurile păreau neatinse, ca și cum nimeni nu ar mai fi dormit acolo de ceva vreme .
- Unde ai dormit azi noapte? Nici nu l-a lăsat să răspundă. A început să cotrobăie prin dulapuri, care erau aproape goale, a desfăcut sertare, a cercetat baia.
- De câte nopți nu mai dormi aici, Timotei?
- Ce te-a apucat cu întrebările astea? Am făcut curățenie generală și am scos totul.
- Serios? Și unde ți-ai dus hainele?
- La curățătorie, a răspuns bărbatul, neconvingător. Trebuie să plec la birou, hai să mergem. Am o întâlnire importantă.
Timotei realiza că făcuse o gafă și Mirela era pe punctul de a-l descoperi. A cuprins-o de mijloc și i-a sărutat părul așa cum îi plăcea ei. Femeia simțea că ceva nu este în ordine așa că a angajat un detectiv privat care să descopere ce secret ascundea iubitul ei. Trei zile i-au fost de ajuns ca să afle că era înșelată. Dar în loc să renunțe la acest bărbat care o ducea la pierzanie, Mirela s-a hotărât să o înfrunte pe cea care îndrăznise să-i fure fericirea. A bătut la ușa Petrei neștiind ce avea să-i spună. I-a deschis chiar femeia pe care o căuta, mirată la rândul ei că Mirela și-a făcut apariția neanunțată și fără să scoată un cuvânt. Cele două se priveau, măsurându-se cu rigoarea unui croitor, negăsindu-și cuvintele de început.
- Cât vrei ca să îl lași în pace? a întrebat-o Mirela.
Petra a început să râdă batjocorit, privind-o cu superioritate:
- Ce ai tu în plus față de mine, în afară de vârsta pe care nu o poți ascunde? i-a răspuns. Ești doar o babă care se agață cu disperare de tinerețea unui bărbat care nu o iubește. Mirelei îi venea să plângă, dar simțea și o reală nevoie de a lovi cu sete fața perfect întinsă și superbă a Petrei. Era atât de tânără și de frumoasă...
- Am 46 de ani, nu sunt o babă!
- Ești patetică, mi-e milă de tine, a compătimit-o Petra.
- Să știi că eu și Timotei ne vom căsători în curând. Iar averea ta va fi nimic pe lângă ce voi avea eu, i-a răspuns Mirela, conștientă că banii erau singurul ei atu. Petra i-a închis ușa în față fără să-i răspundă. Se simțea trădată. Din nou. Clar nu avea succes la bărbați. A început să-i strângă lucrurile lui Timotei în două valize, în timp ce se gândea la un plan de răzbunare. Pașii au dus-o la firma avocatului Aurel Tomescu care tocmai terminase o întrevedere și voia să plece:
- Doamnă Istodor, ce plăcere să vă revăd. Sper că nu aveți iar nevoie de serviciile noastre?
- Nu domnule avocat, de data aceasta eu sunt cea care vă va face un serviciu.
- Cum așa? A întrebat-o maestrul.
- Soția dumneavoastră vă înșală.
- Știu, i-a răspuns sec, lăsând-o mută de uimire.
- Și nu aveți de gând să faceți nimic ca să o opriți?
- E dreptul ei să iubească pe cine dorește, nu o pot împiedica.
- Chiar dacă îl iubește pe colaboratorul dumneavoastră, pe avocatul Timotei Apostol împreună cu care a plănuit să vă ruineze? În acel moment Timotei tocmai își făcuse apariția, zâmbitor și mirat de prezența Petrei în firmă. Maestrul l-a privit și în clipa aceea tânărul avocat a înțeles – aflase! Totul era pierdut. Perspectiva îmbogățirii începea să pălească. Un pumn bine plasat l-a trântit la pământ, ca o pedeapsă bine meritată. Aurel Tomescu l-a lovit fără să-i spună niciun cuvânt, după care i-a mulțumit doamnei Petra Istodor și a plecat .
- Tu ai făcut asta? a întrebat-o Timotei. În loc de răspuns, Petra i-a trântit valizele cu haine în mijlocul firmei, lăsând vederii tot conținutul acestora. Se terminase . Timotei și-a luat lucrurile și a plecat acasă. Nu-i mai rămânea altceva de făcut decât să dispară. S-a întins pe patul din dormitor când a auzit o bătaie în ușă. Era Mirela. I-a deschis, dar nu a avut puterea să o înfrunte deocamdată.
- Aurel a aflat și cred că e doar vina mea. Am făcut o prostie.
- Dacă distrugerea mea înseamnă pentru tine doar o prostie, atunci da, asta ai făcut. Brusc îi veniseră pofta și cheful de ceartă. S-au spus cuvinte grele, s-a invocat despărțirea, s-au jignit reciproc în mii de feluri.
- Tu chiar ai crezut că te iubesc, femeie proastă ce ești ? Nu te uiți la tine? În zece ani vei arăta ca mama mea, de ce aș vrea să-mi stric tinerețea lângă una ca tine ?
- Ești crud, Timotei! Am doar 46 de ani, nu sunt deloc bătrână. - Iar eu am 28, iar cu puțin efort puteai să îmi fii mamă. Ne oprim cu descrierea conflictului dintre cei doi, pentru că nu face cinste hărtiei să redăm toate acele vorbe spuse la supărare. E cinci dimineața, iar Mirela nu a ajuns acasă.
Două zgomote puternice, ca niște focuri de armă au curmat scandalul, dar au alertat și vecinii. Poliția, chemată la fața locului, a găsit ușa apartamentului descuiată, iar în dormitor un bărbat și o femeie ce păreau să doarmă. Bărbatul, nimeni altul decât Timotei, iși dormea însă somnul de veci, cu o gaură în țeastă care-i curmase viața. Mirela, acoperită până sub bărbie, zăcea într-o baltă de sânge scurs, probabil, din trupul celui care îi fusese iubit. La somația polițiștilor a dat să se ridice din pat, dar a căzut secerată la pământ. Era rănită grav în zona pieptului, cu șanse mari de a-l urma pe Timotei în iadul spre care plecase. Ambulanța a transportat-o de ur gență la spital, dar șansele de supra viețuire erau minime. Între timp, apartamentul se umpluse de vecini curioși care au început să atingă obiectele găsite prin casă, să se minuneze de pistolul aflat pe noptiera lui Timotei, de felul ciudat în care bărbatul murise.
- A împușcat-o, după care s-a sinucis, a concluzionat vecina de la etajul doi, care citise prea multe romane polițiste.
Cei dintâi polițiști care au răspuns apelului de urgență, tineri și nepricepuți, au distrus iremediabil locul faptei. Pistolul a fost mutat pe o măsuță, cadavrul a fost împachetat într-un cearceaf și toate astea mai înainte ca cineva să fotografieze obiectele și alte probe ce ar fi putut fi utile în dezlegarea misterului.
Soția avocatului Tomescu a stat în comă mai bine de patru săptămâni, timp în care ancheta și-a văzut de drum. Principalul suspect al crimei era Mirela. Scenariul parchetului era următorul: femeia, orbită de gelozie și amenințată cu despărțirea, decide să-i ia viața lui Timotei, împușcându-l în cap. După care, pentru a-și asigura un alibi cât mai credibil, își provoacă o rană gravă, dar care nu îi pune viața în pericol, pentru a-l putea acuza, la rândul ei, pe Timotei că a încercat să o ucidă, apoi s-a sinucis.
Probele procurorilor erau firave. Arma crimei, mutată din locul inițial de nu se știe cine, îi aparținea mortului. Dispărea astfel ideea premeditării, pe care mizau anchetatorii acuzând-o pe Mirela. Vecinii care auziseră cearta celor doi nu puteau afirma cine a tras primul foc de armă, la fel cum inexplicabilă rămânea și atitudinea femeii care a decis să se întindă lângă trupul însângerat al celui pe care tocmai îl ucisese. Ușa de la intrarea în apartament era descuiată, iar ideea că adevăratul criminal ar trebui căutat în altă parte a fost adânc sădită în mintea judecătorului.
Cine știa despre existența acestui loc în care Timotei se întâlnea cu Mirela? Cu siguranță Petra Istodor și nu excludem nici ideea ca și marele maestru Aurel Tomescu să fi aflat între timp. Procurorii au riscat trimițând-o în judecată pe Mirela, mizând pe faptul că o femeie adulterină este din start blamată și condamnată de societate.
- In dubio pro reo! (dubiul îi profită inculpatului) și-a încheiat pledoaria avocatul Mirelei.
- Condamnare orientată spre maximul special al pedepsei, a contracarat procurorul.
- Achitată! A dictat judecătorul. Justiția fusese servită!