Pentru cei care nu au avut răgazul să citească despre agitata și norocoasa viață a lui Neluțu Măciucă, voi face o scurtă introducere. Acuzat că a ucis și incendiat o fetiță de 11 ani, după care i-a ascuns trupul într-o peșteră, Neluțu Măciucă a cunoscut, vreme de opt ani, neputința și eșecul sistemului judiciar românesc.
Condamnat inițial la 25 de ani de închisoare, achitat la scurt timp de o instanță de apel, după care condamnat din nou la detențiune pe viață, iar achitat, a sfârșit prin a fi declarat nevinovat de către Înalta Curte, din lipsă de probe.
Viața fusese bună cu Neluțu Măciucă, atât de bună încât, după nici doi ani de când își încheiase socotelile cu justiția, bărbatul a ucis din nou. Cu mai mult curaj, orbit de succesul primei crime, convins că va scăpa din nou de pedeapsă.
Dar haideți să pătrundem puțin în mintea acestui individ despre care medicii au declarat că avea discernământ, numindu-l un adevărat prădător sexual.
Neluțu Măciucă se mutase la oraș ca să scape de privirile și ocara oamenilor din satul unde o omorâse pe Ionela Haiduc. La urma urmei, judecătorii îl declaraseră nevinovat, de ce să mai suporte el povara unei condamnări colective ?
Împlinise 35 de ani, dar ochii lui albaștri încă fugeau după fete abia înmugurite și neatinse de microbul feminității.
-Toate ajung curve la majorat! Se plângea Neluțu Măciucă. Nu mai au nimic sfânt când devin femei.
Așa se face că bărbatul era văzut numai în compania unor copile, care habar n-aveau despre trecutul monstrului cu ochi albaștri.
De la o vreme se împrietenise cu două surori care locuiau la periferie, dar lucrurile între ei rămăseseră la granița normalității, astfel încât, nimănui nu i se părea nefirească această amiciție.
Mama fetelor îl cunoscuse și ea pe Neluțu Măciucă, găsindu-l un băiat așezat și în treaba lui.
Într-o după amiază, cei trei au plecat împreună la o petrecere. Neluțu le-a luat pe fete din fața porții, le-a urcat pe scuterul lui puturos și duși au fost.
Soarele era sus pe cer, deși noiembrie bătea la ușă, astfel că eroul nostru avea tot timpul din lume ca să-și ducă planul la bun sfârșit.
Conducea scuterul pe axul drumului fără să-i pese de mașinile care îl făceau să se clatine sau de șoferii care îl înjurau zgomotos.
Fetele râdeau și se distrau iar Angela, cea mai mică dintre ele, îl strângea cu putere de mijloc strigându-i : mai tare!
Mâinile ei încă mici, îi aminteau de Ionela Haiduc. Părul și felul peltic în care pronunța cuvintele îl făceau să se gândească la Ionela, fetița pe care o omorâse în urmă cu 10 ani.
Cu gândurile adunate grămadă, Neluțu Măciucă încerca să-și amintească prima lui crimă. Frânturi de scene îi treceau prin cap și, dintr-o dată, încruntându-se, a virat brusc pe un drum lăturalnic, mărginit de mărăcini și gunoaie.
-Hei, ce faci? Ai greșit drumul, i-a strigat Gina, fata mai mare.
Angela, prinsă la mijloc între cei doi, nu vedea nimic, dar simțea praf în ochi și zguduituri puternice din pricina gropilor de pe drumul desfundat. Așa că a început să-l înghiontească pe Neluțu Măciucă, cerându-i să se oprească.
-Mi-ai murdărit rochia și pantofii. Ce te-a apucat să o iei pe aici ?
Dar bărbatul gonea nepăsător, sădindu-și în minte planul pe care îl avea cu cele două fete.
Angela a început să-l lovească, amenințându-l că îl va arunca de pe scuter.
-Sunteți niște putori! Le-a strigat Neluțu, oprindu-se brusc. Să nu vă mai aud. Coborâți !
-Nu ne lăsa aici, Neluțule, că se întunecă și ne rătăcim pe câmpurile astea, se văita sora cea mică.
-Taci că îți rup gâtul! A urlat bărbatul. Dezbrăcați-vă amândouă!
-Tu vorbești serios? Rădea Gina batjocoritor. Și dacă nu vrem ce ne faci?
-Vă omor, asta vă fac. A lămurit-o Neluțu Măciucă, scoțând un cuțit pe care l-a lipit de gâtul fetei.
Lucrurile se complicau. Angela încremenise, dar o neliniște, aproape convulsivă, îi făcea inima să bată cu putere.
-Să nu ne faci rău, Neluțule! Suntem niște copii, te rog.
-Dezbracă-te și taci.
-Fă ce îți spune, a implorat-o Gina, ale cărei vene pulsau tremurătoare sub lama cuțitului.
Angela și-a aruncat rochița, dar Neluțu Măciucă voia mai mult. Trebuia să o imobilizeze pe Gina pentru că era puternică și se tot zbătea, încercând să-i reziste.
-O să te leg de copac până termin cu soră-ta. Dacă țipi sau faci cel mai mic gest prostesc, îi tai gâtul.
-Promit să nu strig, dar nu mă lega, l-a rugat Gina, în timp ce încerca să butoneze pe ascuns telefonul pe care îl ținea în buzunarul pantalonilor.
-Bine, dar ai grijă. Un sunet și soră-ta e moartă.
Neluțu venise pregătit cu tot arsenalul de unelte – ciocan, târnăcop, lopată, bandă adezivă, ca orice criminal care se respectă.
-Ce faci cu toate astea? Dacă ai de gând să ne omori, mai bine fă-o acum! I-a spus Gina.
-Și să ratez plăcerea unui viol? Nu drăguțo, mie nu-mi place sexul cu moarte. Taci și privește, dacă nu vrei să încep cu tine.
Sărmana Angela, sora cea mică, s-a zbătut cât a putut, dar trupul ei firav a cedat sub greutatea monstrului cu ochi albaștri. Cu ultimele puteri a încercat să se lupte, dar două răni adânci i-au secționat traheea, alte două lovituri de cuțit i-au oprit inima, în timp ce plăgi nenumărate aplicate în spate ținteau plămânii care se încăpățânau să respire.
În timpul ăsta Gina reușise să formeze numărul de telefon al mamei și biata femeie ascultase îngrozită sunetele disperării și plânsul morții.
-Ajutor, mamă, Neluțu vrea să ne omoare !
Atât a mai apucat să-i spună Gina. Lama cuțitului care încă păstra sângele Angelei, a redus-o la tăcere.
Neluțu a batjocorit-o lacom, neliniștit, gâfâind, dar fericit la gândul că avea să ucidă din nou.
Această hidoșenie de om, care sfâșiase copilăria celor două fete cu poftele lui primitive, fusese achitat pentru o crimă asemănătoare. Prima lui crimă, săvârșită în urmă cu zece ani. Cum zboară timpul....
Cu ultimele puteri Gina a încercat să lupte, deși era conștientă că n-avea cum să câștige. Cum să reziste un copil în confruntarea cu cimentul?
Neluțu Măciucă învinsese și de data aceasta. Ochii lui albastri, pietrificați și reci, căutau un loc pentru a ascunde cadavrele. Ce bună ar fi fost în momentele astea o peșteră ca cea în care o ascunsese pe Ionela Haiduc în urmă cu zece ani.
Era prea obosit ca să le mai îngroape, deși lopata și târnăcopul își așteptau în liniște rândul, așa că le-a aruncat într-un șanț de irigare din apropiere. Nu-și făcea griji că ar putea fi acuzat de ceva, doar folosise prezervativul.
-Trebuie să le dai foc, i-a șoptit rațiunea. Ai uitat cum ai făcut cu Ionela Haiduc de nu te-au prins? Arde-le dacă vrei să scapi. Arde-le!
Neluțu și-a scos bricheta din buzunar, a aruncat câteva crengi și frunze uscate peste fete și le-a dat foc. Însă fumul gros, apărut odată cu focul, îl putea pune în pericol, așa că a renunțat la incendiere.
-Uite ce m-ai pus să fac! Vorbea singur. Vrei să scapi de mine? Altădată nu te mai ascult.
Neluțu simțea nevoia să fumeze ca să-și poată savura în tihnă cele două crime. La naiba, nici nu apucase să se bucure.
Și-a luat scuterul și s-a așezat la adăpostul unui copac, făcând rotocoale mari de fum pe care le rotea pe deget până dispăreau.
În timpul ăsta, mama fetelor alergase într-un suflet la poliție și mai multe echipaje porniseră în căutarea surorilor.
Nepăsător și obosit, Neluțu Măciucă mergea pe m,arginea drumului, trăgând după el scuterul și fredonând o melodie.
O mașină de poliție l-a observat și l-a oprit pentru identificare :
-Prezentați un act de identitate.
-Nu am la mine.
-De unde vii ? l-a întrebat unul dintre polițiști.
-Am fost să caut pe cineva.
-Și la ce-ți trebuie târnăcop și lopată? A intervenit în discuție un al doilea polițist care inspecta scuterul. Ia deschide cutia asta să vedem ce ai înauntru.
Neluțu Măciucă nu s-a împotrivit. Le-a arătat ciocanul, banda adezivă și cuțitul de pe care nici măcar nu se obosise să șteargă urmele de sânge.
-Cum te cheamă?
-Nelu Măciucă, dar nu am făcut nimic rău. Este un abuz ce faceți. O să vă dau în judecată.
-Am primit o reclamație că ai răpit două fete. Unde le-ai dus?
-Îmi cunosc drepturile, trebuie să mă lăsați să plec, le-a răspuns Neluțu.
Polițiștii l-au urcat în mașină, iar în drumul spre secție i-au explicat toate drepturile pe care le avea. Câteva ore mai târziu, Neluțu Măciucă îi conducea pe anchetatori la locul faptei.
Ca o minune, Gina, sora cea mare, trăia, deși trupul îi fusese sfârtecat.
Arsurile minore provocate de incediere aminteau, dureros, de felul în care fusese omorâtă Ionela Haiduc, în urmă cu zece ani.
-Ia spune, și pe fata aia de 11 ani tot tu ai ucis-o? l-a întrebat unul dintre anchetatori.
-Am fost achitat pentru acea crimă, se apăra Neluțu Măciucă. Imi cunosc drepturile. Vreau un avocat.
A fost nevoie de moartea a două suflete nevinovate pentru ca un criminal să fie condamnat.
Pentru prima crimă, Neluțu Măciucă nu mai poate plăti.
Detențiunea pe viață primită în cele din urmă, poate va aduce liniște.
Căci de dreptate nu mai putem vorbi.