Viața i se părea Adelei nedreaptă și inegală, iar cel răspunzător de rânduielile lumii un mare șarlatan. Dacă Dumnezeu ne-ar fi iubit pe toți la fel, n-ar fi îngăduit niciodată ca ea să se nască într-o asemenea familie, unde toate erau pe dos.
Maică-sa, o incultă nepăsătoare, nu se sinchisise câtuși de puțin să-i ofere fetei o viață cât de cât normală și lipsită de griji. În toată copilăria ei, Adela avusese o singură jucărie – o mașinuță de poliție pe care un unchi bețiv i-o făcuse cadou, crezând că fata e un băiat nereușit.
Străină de orice bucurie, Adela crescuse fără ca nimeni să bage de seamă și, din copil neajutorat, se transformase într-o adolescentă cu nevoi de care nimeni nu se îngrijea.
N-o preveniseră ce înseamnă pubertate, a trebuit să își dea seama singură citind prin reviste sau trăgând cu urechea la colegele ei mai bine informate.
Când abia împlise 15 ani, a fost lăsată în grija bunicilor, părinții motivând că trebuie să plece în Spania la muncă. În țara asta nu se mai putea trăi, iar Adela era prea mică să înțeleagă treburile adulților.
Lăsată în voia sorții, fata a trebuit să aleagă singură felul în care avea să supraviețuiescă, iar cel mai la îndemână i-a fost să-și vândă trupul.
Vasile, băiatul de care era îndrăgostită a învățat-o că se pot face bani frumoși de pe urma bărbaților amatori de sex cu minore. Și nu erau puțini cei care plăteau câțiva lei ca să batjocorească un suflet de copil captiv în trupul unei femei în devenire.
-Vasile, dar dacă fac asta, nu e ca și cum te-aș iubi mai puțin ? l-a întrebat Adela, speriată de gândul că alți bărbați o vor atinge.
-Taci, tu, cu prostiile astea. E ca o meserie pe care ești obligată să o faci ca să trăiești.
-Dar nu vreau să mă las de școală, să știi. Orice ar fi, eu trebuie să termin liceul și să iau bacul.
-Tu ai impresia că o să-ți ceară vreunul diploma înainte să îți dea chiloții jos ? În ochii lor tot o curvă rămâi, cu sau fără bac.
-Nu sunt curvă, fac asta ca să avem ce mânca.
-Toate spun așa, crezi că lucrează vreuna de plăcere ?
Genul acesta de discuții o amărau teribil, dar îi dădea dreptate lui Vasile – bărbații se uitau la ea ca la o cârpă mototolită de care se descotoroseau după își terminau treaba. Ajunsese să muncească pe 50 de lei, pentru că în orașul mic în care trăia, lumea era săracă.
-Dă-mi măcar 70, se milogea Adela de câte un client.
-Dacă faci mutre, găsesc în altă parte cu 30 de lei și mai pricepute ca tine, s-a răstit la ea un consilier de la primărie, client fidel.
Concurența era acerbă, multe fete acceptau sume derizorii.
-Săptămâna trecută n-am sărit de 20 de lei, se văita o fată care abia împlinise 17 ani. Numai de boșorogi zgârciți am parte.
-Eu o plec în Italia, spunea o alta. Măcar acolo câștig euro.
-Câștigi pe dracu ! dai mai mult de jumătate din bani la proxeneți, dacă nu vrei să îți ia gâtul.
Speriată de gândul de a ajunge pe mâna unor proxeneți, Adela era mulțumită, în sinea sa, că îl are pe Vasile care o iubește și o protejează.
În plus, spre deosebire de alte fete, Adela nu se lăsase de școală și chiar avea rezultate bune, în ciuda timpului limitat pe care îl dedica învățăturii.
-Ți-am aranjat o întâlnire cu un mare boss din politică. Am negociat la 500 de lei, dar planul meu este să îl tapăm de bani.
Cinci sute de lei erau o grămadă de bani pentru orășelul lor mic de provincie. Marele boss din politică și-a ținut cuvântul și a recompensat-o pe Adela cu suma stabilită.
-Câți ai ai? A întrebat-o la sfârșit.
-16.
-Aoleu, da nu-i arăți deloc! Uite așa ajunge omul la pușcărie, fără nicio vină, a mârâit individul, scoțând niște sunete bizare ce aduceau a râs. Te aștept și săptămâna viitoare, că tare mi-a plăcut. Poate îmi faci un abonament, ceva.
Adela se chinuia să zâmbească recunoscătoare, dar îi era al naibii de greu să își ascundă scârba pe care o simțise lângă acel bărbat. O namilă de om, cu un gabarit depășit care o despicase în două fără milă, ca și cum ar fi fost stăpân pe trupul ei. În plus era tatăl Mihaelei, colega ei de liceu, reprezentant de seamă al comunității și familist declarat.
Nevastă-sa era și ea mare directoare pe la finanțe, o coțofană cu nasul pe sus și aere de mare doamnă, de care nimeni nu îndrăznea să se apropie. Ce i-ar mai fi plăcut Adelei să-i trântească în față sclifositei câteva detalii despre preferințele sexuale ale soțiorului care cheltuia banii familiei la curve.
-Fix la asta m-am gândit și eu, i-a spus Vasile. Îl șantajăm pe porc și ne umplem de bani.
-Mi-e frică, e un om puternic, ne poate face rău.
-Stai liniștită, nu mi-e teamă de el.
Se pare că Adela noastră îi căzuse cu tronc politicianului de provincie, iar vizitele săptămânale se transformase în întâlniri zilnice, pentru că dorința era mare și poftele mistuitoare.
O aștepta în fiecare la două străzi de școală și nu-i mai dădea drumul decât târziu în noapte. Vasile se simțea exclus din joc, începea să piardă controlul asupra fetei.
-Doar nu te-ai îndrăgostit de boșorogul ăla? Planul nostru era altul.
-Lasă-mă în pace. E un om bun, nu vreau să-i fac rău.
-Pramatia asta care se culcă cu eleve de liceu e un om bun ? lasă că îl aranjez eu.
Marele boss a primit un telefon în care i s-a cerut o sumă de bani în schimbul tăcerii. Existau fotografii compromițătoare, care i-ar fi distrus cariera și familia.
-E caz penal, tipule, că fata e minoră. Dai banii, că altfel te ard.
Adela nu știa nimic despre toate astea, așa că s-a urcat în mașina la fel cum o făcea în fiecare zi, după școală.
-Am luat 8 la teză la română.
Domnul a privit-o rece și amenințător. A plecat scârțâind roțile mașinii, spre o destinație doar de el știută. A fost ultima dată când Adela era văzută în viață. Bunicii i-au anunțat dispariția după mai multe zile, iar profesorii și colegii au confirmat absența.
Vasile era și el de negăsit, iar anchetatorii l-au transformat în principalul suspect.
Însă martorii audiați au povestit despre relația pe care Adela o avea cu un politician influent din oraș, acesta fiind și ultima persoană cu care fata intrase în contact.
-O aștepta în fiecare zi după școală., toată lumea știa asta.
-Era un fel de prostituată de lux.
-Avea note bune la școală.
-Iubitul ei, Vasile, îi lua toți banii.
Colegii Adelei oferiseră informații prețioase procurorilor, ajutându-i să îl identifice pe politician în câteva zile de la dispariția fetei. Domnul a venit la audieri flancat de doi avocați, încercând să pară cât mai șocat de situația în care fusese amestecat.
-Nu o cunosc pe această fată, nu știu ce caut eu aici. Este o manevră murdară a adversarilor politici.
-O să vă arătăm niște fotografii în care minora a fost surprinsă urcând în maina dumneavoastră chiar în ziua în care a dispărut.
-E o înscenare, se revolta domnul. Fotografiile sunt trucate.
-Vă lăsăm să vă sfătuiți cu avocații, poate vă schimbați abordarea, i-au spus procurorii.
Într-adevăr, dovezile relației cu Adela erau de necombătut – fotografii, martori, mesaje telefonice sosite într-un plic anonim la poliție, veneau să răstoarne declarațiile celui care susținea că nu o cunoscuse pe fată.
-Și dacă aș fi avut o aventură cu ea care ar fi problema ? Era o prostituată.
-O prostituată minoră, a completat unul dintre procurori. În acest caz vorbim despre săvârșirea unei infracțiuni.
-Nu știam că e minoră! N-ați văzut-o cum arăta ? îi dădeau pe puțin 20 de ani.
-Poate că v-aș fi crezut dacă nu ați fi așteptat-o zilnic lângă liceul unde învăța și fiica dumneavoastră.
Un nod în gât i-a blocat domnului restul minciunilor care se înghesuiau să fie slobozite. Trebuia să recunoască relația cu Adela, dar se temea să facă acest lucru – procurorii anchetau totuși o crimă, iar el era ultimul om care o văzuse în viață.
-De unde știți că e moartă ? poate a plecat din țară.
Trecuseră deja patru săptămâni de la dispariția Adelei și tot orașul fabula pe lângă subiect. Marele boss politic îl reclamase pe Vasile, acuzându-l de șantaj în episodul cu telefonul și suma de bani pe care i-o oferise în schimbul tăcerii.
-Sigur au fugit amândoi după ce le-am dat banii.
-Așa o fi, dar am găsit telefonul fetei într-o pădure din apropierea casei dumneavoastră de vacanță. Există niște martori care v-am văzut mașina lângă lacul de acumulare chiar in ziua dispariției.
Alte sașe luni au trecut, iar lumea începea să își piardă interesul. De nicăieri au apărut doi martori care au jurat pe Dumnezeu și biblie că o văzuseră pe Adela, la brațul unui bărbat în urmă cu câteva zile.
-Avea părul vopsit, dar mi-am dat seama că e ea. Se ținea de gât cu un băiat și a luat-o la fugă când m-a văzut.
Celălalt martor susținea că i-a vorbit, iar când a întrebat-o de ce se ascunde, fata i-ar fi răspuns că de rușine.
Gura lumii se împărțise deja în două, condamnând fără cunoască și disculpând fără să știe.
Domnul își reluase viața tihnită, convins fiind că dosarul urma să se închidă cât mai curând. Lucru care s-a și întâmplat, ordonanța procurorului stabilind că nu există suficiente dovezi că Adela era moartă.
Nemulțumită, familia fetei a cerut redeschiderea anchetei, iar un judecător a tulburat liniștea care abia se instalase în viața marelui om al urbei.
-La naiba cu justiția asta, tuna domnul. O să-mi pierd mandatul din cauza unei curve.
Când nimeni nu-l mai aștepta, a apărut Vasile, proaspăt sosit din Italia. Fusese la furat. Un test poligraf la care a consimțit numaidecât l-a eliminat de pe lista suspecților.
Încă cinci ani s-au scurs în bună pace pentru vinovatul pe care nimeni nu se obosea să-l dovedească.
-Sunt convins că Adela trăiește, le-a spus într-o zi procurorul de caz.
Familia are, însă, o singură convingere – aceea că încă nu s-a făcut dreptate.
Va continua