Viața după moarte nu este doar un concept, ci o realitate. Un studiu publicat de doi cercetători americani dovedește că mii de gene din corp funcționează chiar și la patru zile după deces.
Deși nu se poate vorbi de posibilitatea de a readuce la viață a un corp decedat, această descoperire ar putea schimba modul în care privim transplantul de organe.
Cercetătorii Peter Noble și Alex Pozhitkov, de la Universitatea Washington Seattle, au realizat un studiu pe țesuturi provenite de la șoareci și pești zebra proaspăt decedați. Scopul lor era să observe modul în care se comportă celulele din corp imediat după moarte, iar ceea ce au aflat este absolut uimitor.
Cercetătorii au presupus că genele și celulele își vor înceta activitatea la scurt timp după moartea animalului. Surprinzător, ei au descoperit peste o mie de gene care și-au continuat activitatea chiar și la câteva zile de la data decesului.
Noble și Pozhitkov au descoperit că majoritatea genelor care au rămas în viață după moarte sunt cele care ajută corpul să se apere în situații de urgență: cele care au rolul de a declanșa inflamații, de a activa sistemul imunitar și de a combate stresul.
În corp se mai petrece un fenomen straniu: genele responsabile de dezvoltare, care sunt active doar atunci când se formează embrionul și care după naștere se opresc din funcționare, se reactivează după moarte.
O posibilă explicație pentru reactivarea acestor gene este faptul că, la nivel celular, corpul unei persoane decedate de puțin timp seamănă cu cel al unui embrion. Desigur, aceste gene nu vor putea niciodată să readucă la viață un animal sau chiar un om.
Totuși, cercetarea celor doi i-ar putea ajuta pe medici să înțeleagă mai bine ce se petrece în corp după un transplant de organe. Studiul lui Noble și Pozhitkov a scos la iveală faptul că, în afară de genele descrise deja, la scurt timp după moarte s-au activat și unele gene cu potențialul de a declanșa cancerul.
Acest rezultat ar putea explica de ce persoanele care primesc prin transplant un organ de la o persoană decedată au un risc crescut de îmbolnăvire de cancer.
Studiul celor doi cercetători ar putea fi folosit în viitor ca o unealtă de diagnosticare, care să-i ajute pe medici să determine calitatea unui transplant.