“Moarte”. Este un cuvânt atât de dur, rostit cu teamă şi cu fascinaţie, fiind unul dintre marile mistere ale vieţii. Tema morţii are multe feţe şi interpretări. Fiecare ţară are un loc special în cultura populară pentru acest subiect aproape tabu.
O altă întrebare care ne frământă este… ce se întâmplă dincolo de moarte? Ce se întâmplă cu noi după ce murim sau… se întâmplă ceva? Indiferent că eşti dintre cei optimişti, care cred că dincolo de vălul morţii îi aşteaptă o altă formă de existenţă sau dintre cei pesimişti care văd moartea ca pe un final absolut, acesta rămâne marele mister al omenirii.
Din fericire, ştiinţa a găsit un posibil răspuns cu privire la ce ne aşteaptă după ce viaţa încetează să palpite în organismul uman. Conform studiilor şi experimentelor acestora, s-a demonstrat că genele noastre pot continua să debordeze de activitate câteva zile după moarte.
Dovezile sugerează faptul că ca mai mult de 1.000 de gene sunt active post-mortem, dintre care unele se macină rapid în 24 de ore după moarte.
Aceste studii redefinesc tot ceea ce ştiam despre moarte şi despre transformările prin care trece organismul nostru. Ba mai mult, această descoperire ar putea conduce spre progrese inimaginabile în ceea ce priveşte transplantul de organe.
Cum s-a desfăşurat experimental? Cercetătorii de la Universitatea din Washington au apelat la animalele de laborator, șoareci și pești zebră, încercând să caute semnele care ar sugera dovezi ale activității genetice imediat după ce a survenit moartea.
In celulele vii, genele active sunt transcrise de maşini celulare, creând o copie temporară a instrucțiunilor genetice sub forma unui fir de ARN mesager. Cu cât ARN-ul circulă mai mult în organism, cu atât genele sunt mai active.
Analizând ARNm din șoarecii decedați și din peștele zebră, echipa a găsit dovezi de activitate in 1063 de gene. Într-o serie de două studii publicate on-line, ei raportează că majoritatea genelor mai prezintă activitate chiar şi la o jumătate de oră după ce mor animalele.
Cât timp corpul este viu, organismul direcționează resurse semnificative pentru păstrarea ADN-ului bine ambalat și reglementat. Dar, după moarte, ADN-ul slăbeşte, descoperind genele care au fost păstrate anterior împachetări.
Astfel, aceste gene capătă libertatea de a-şi exercita activitatea proprie, însă, cum nu mai există niciun suport pentru ca activitatea lor să fie permanent, acestea se “sting” încetul cu încetul.