Solista trupei Spin - dublura perfecta in scenele cu cascadorii.
Seara o gaseste cantand balade pe scena unui club, a doua zi dimineata poate sa sara dintr-un tren de mare viteza, impuscand gangsteri, iar la pranz este gata sa intre in studio pentru a inregistra o piesa sau a ajunge pe platoul unei televiziuni. Cam asa arata programul Roxanei Andronescu, solista trupei Spin, care isi imparte viata intre muzica si cascadorie, intre mersul pe motocicleta si sedinte de machiaj sau ore de gimnastica.
Povestea vietii
„La 6 ani mi-am inceput activitatea artistica”, incepe Roxana povestea vietii ei, „am facut, pentru inceput, dans si gimnastica si am continuat in paralel cu scoala pana la 17 ani. Inainte de majorat am inceput sa vad lumea cu alti ochi si am vrut sa fac ceva care sa imi placa. Asa ca m-am angajat la Circul de Stat, intr-o trupa de acrobatie pe cai si acrobatie pe sarma. Intre timp mai facusem sase ani de inot, doi ani de patinaj, dar nu de performanta. Am facut asa, ca un copil care se duce la meditatii la franceza. Dupa mai multe colaborari muzicale, am revenit cu trupa Spin. In 2003 am terminat mai mult degeaba Facultatea de Actorie (la clasa profesorului Virgil Ogasanu), pentru ca nu am jucat pe scena unui teatru vreodata”, declara Roxana.
In lumea circului
In lumea circului a intrat mai mult intamplator. „Mi-a placut foarte mult, ca m-au dus ai mei de mica sa vad spectacole. Eu am ajuns la circ din sport: le-am auzit pe colegele mele de la gimnastica vorbind despre o trupa care cauta acrobati pe sarma. Aveam 17 ani, m-am dus impreuna cu o colega, am dat niste probe sportive si am fost admise”, spune Roxana. A intrat in doua spectacole, la trupa Cristea-Carmelo, unde insa nu a evoluat pentru ca numarul respectiv nu era gata inca, apoi la trupa de acrobatii pe cai a lui Adrian Stefanescu.
„Nu pot sa spun ca am ramas cu ceva din lumea circului. Eu eram un copil care isi dorea o scoala inalta, voiam studii superioare, iar traditia, meseria asta de circar, presupune devotiune 100a, de dimineata pana a doua zi de dimineata, ceea ce familia mea nu a suportat”, adauga cantareata.
Inec si tornade in platou
Primul film in care a aparut s-a numit „Tornado”, in 2003, o coproductie in care a fost tarata cu un cablu pe jos. Trebuia sa mimeze cum o ia o tornada si o tranteste de niste scari. A urmat apoi „Elena si vara”, unde a simulat un inec. „Nu era o problema inecatul, ci apa, care avea probabil trei grade, pentru ca eram la mijlocul lui noiembrie. Aveam costum de neopren, asa ca nu am avut multe probleme”, isi aminteste Roxana.
„Am facut caderi din tren, accidente de masina, am mers pe motocicleta si am inlocuit mai multi actori straini. In „7 seconds” am aparut in cateva scene impreuna cu mai multi colegi cascadori si am fost pe platoul de filmare cu Wesley Snipes. Insa cel mai mult mi-au placut filmele de groaza, unde trebuia sa fiu machiata foarte mult. Tin minte ca in filmul „Seed of Chucky” (2004) trebuia sa dublez o actrita care cadea in bucatarie, dupa ce era prinsa de picioare. Am cazut de cateva ori, am tras mai multe duble, insa secventa preferata este din „Snuff-Movie”, in care joc rolul unei menajere care are un vatrai infipt in cap. M-au machiat mai mult timp, sa arat cat mai aproape de „adevar”.
A fost o experienta inedita”, declara Roxana Andronescu. Tot ea a fost cea care a dublat-o pe actrita Alexandrina Halic in filmul „Mammoth”, unde aparitia unui mamut provoaca un fel de implozie a unei masini ale carei geamuri explodeaza. „Am jucat si in „Trei frati de belea”, unde trebuia sa fac niste scene de coborare de pe o coarda de alpinism, insa la montajul final, din pacate, scenele respective au fost scoase”, spune Roxana.
Alaturi de Depardieu
A fost si tiganca, si femeie de la tara, in filmul „Les Rois Maudits”, in care joaca Gerard Depardieu si Jeanne Moreau, dar a avut si rolul agentului Nowak in filmul „The Detonator” (2006), cu Wesley Snipes in rol principal. Roxana spune ca in general nu i s-au incredintat cascade deosebit de periculoase, „insa una dintre cele mai grele a fost cea in care a trebuit sa cobor de pe capota unei masini care mergea cu viteza, sa intru in asa fel incat sa nu cad sub roti. Insa nu am riscat niciodata aiurea, fara sa ma asigur ca lucrurile sunt pregatite asa cum trebuie. Cascadoria, muzica si actoria se impaca foarte bine in cazul meu. Toate reprezinta o forma de arta, in ultima instanta, si le fac cu aceeasi placere”.