Un fost pușcăriaș a ajuns primar. Primul gospodar ține sub papuc 7.500 de țigani

Ionela Săvescu in Actualitate la 13 ianuarie 2012, 15:15

Comuna cu 7.500 de romi e gospodărită de un infractor. Edilul a făcut puşcărie şi a fost urmărit general.

BREAKING NEWS. 1 ianuarie 2012. Bărbuleşti, Ialomiţa. "O persoană a murit şi alte patru au fost rănite, în urma unui scandal izbucnit între două grupuri din localitatea Bărbuleşti, judeţul Ialomiţa, la un moment dat fiind trase şi câteva focuri de armă, iar la faţa locului au intervenit peste 50 de jandarmi şi poliţişti". Aceasta a fost ştirea stoarsă de televiziuni în primele zile ale anului. Pe scurt: nişte copii s-au certat şi au intervenit părinţii. S-a lăsat cu moarte de om. Din lipsă de ştiri, conflictul a fost în atenţia televiziunilor până când victima a fost dusă la groapă. Apoi s-a lăsat tăcerea. "Evenimentul zilei" vă prezintă ceea ce nu s-a văzut la televizor. O comunitate neguvernabilă, cu 7.500 de suflete, în care nimeni nu munceşte. Primarul este un fost cerşetor. A făcut puşcărie prin anii 80 şi a fost dat în urmărire generală pentru lovituri cauzatoare de moarte şi multe altele. Primul gospodar Primarul din Bărbuleşti, Vasile Liţă, cunoscut ca Pătăvaru, a fost pus în funcţie în mai 2010. N-a fost decât o şedinţă de numire la Partida Romilor după demisia fostului edil. Aşa s-au pricopsit ţiganii din sat cu unul tot de-al lor. Primul gospodar ar trebui să fie un exemplu pentru comunitate. Şi este. Liţă a făcut puşcărie în anii ’80, iar între 2001 şi 2006 a fost dat în urmărire generală pentru lovituri cauzatoare de moarte. În 2010 a primit NUP într-un dosar de tentativă de omor. Primarul s-a şicanat în trafic cu un duşman, l-a dat jos din maşină şi l-a înjunghiat. S-a dus atunci la poliţie şi s-a declarat victimă. Tot în 2010, poliţiştii din Slobozia au oprit în trafic două maşini, pline cu romi. În portbagaj au găsit un arsenal de bâte, topoare, săbii ninja de un metru şi cuţite de vânătoare. Primarul, pe atunci vice în Bărbuleşti, se pregătea să meargă la o răzbunare în Ţăndărei. Poliţia a apucat să-i anuleze planul. Anul trecut, deținea două BMW-uri, trei autoturisme Opel, un Audi și o Dacie. Le-a vândut pe toate. Domnul Sandu, un ţigan la vreo 50 de ani, intră la opt fix în primăria din Bărbuleşti. Bate la uşa primarului, şi-i spune răstit că l-a chemat şeful de post. Biroul poliţistului din sat e în aceeaşi curte, dar e încuiat cu două lăcate. "Se rezolvă", îi spune primarul, care n-are ce să facă, trebuie să-l asculte, dacă tot a intrat nepoftit: "Au făcut copiii ieri accident, când se întorcea de la Făgăraş. Şi mi-a trimis vorbă şefu’, să vin la acte". Vasile Liţă îi spune că, "momental, şeful de post nu e la post", şi îl trimite la vice, să-l sune el pe şefu’. Sandu rămâne rezemat de uşă, în timp de primarul o dă înainte cu vorbele dulci despre "comunitatea asta a noastră, de ţigani de etnie romă". Romii şi legea Se joacă în fiecare zi un teatru absurd în Bărbuleşti. Pe ţiganii de-aici nu-i poate struni nimeni, pentru că până şi primarul îi laudă de gospodari, credincioşi şi harnici, dar născuţi fără posibilităţi. De când s-au împuşcat două clanuri la el în sat, iar un bărbat a murit, Vasile Liţă e confuz. Pentru el, "ţiganii de etnie romă" au fost, până în momentul scandalului, un exemplu. N-are cum să-i strunească pe toţi, că-s 7.500 în localitate. Îi pare rău că s-a întâmplat aşa, dar cel mai rău îi pare de ce s-a spus la televizor: "că oamenii de aici nu munceşte şi că fură": "Eu chiar m-am mirat. Doamne, să se împuşte ei, oamenii cu copii! Oricum, să ştiţi că m-am uitat şi eu la jurnale, la astea, nu-i Bărbuleştiul Vestul Sălbatic. Vestul Sălbatic e acolo, la aeroport, unde s-a tras gloanţe. Şi la Timişoara. Şi-a omorât un român copilul, dom’le! Acolo e sălbăticie. Eu am cinci copii. Când mă gândesc, mă ia cu tensiunea!", e moralist de dimineaţă Vasile Liţă, completând pledoaria punându-şi o mână pe inimă, că-i creşte pulsul când se gândeşte la nenorociri. Încheie frumos: "Toţi ne supunem legii. Nimeni nu e mai presus de legea!". Puşcărie în anii ’80 De cum a intrat Vasile Liţă în biroul lui, inhalăm cu toţii vapori de parfum. Primarul e ferchezuit. Poartă un costum lucios, de ocazie, şi o cămaşă în dunguliţe roşii. Scoate mâinile de sub birou şi lasă să se vadă nişte tatuaje de pârnăiaş. Zarul de cinci, simbolul deţinuţilor pentru "singur între patru pereţi", un punct verzuliu pe obrazul stâng, semnul unei lacrimi, iar pe mână, deasupra degetelor, e scris mare numele nevestei, "N. U. Ţ A.". "Nuţa" e tatuată şi pe falangele de la cealaltă mână. În rest, pe ambele braţe mai sunt măzgâlituri haotice: o inimă străpunsă de-o săgeată, un scris şters, buline, puncte şi numărul 9

LA PÂRNAIE. Edilul Liță are pe mâini urmele „bunei purtări”: zarul de cinci și l-a tatuat pe mână în anii ’80

Liţă e secretos: "Da, am fost în penitenciar, în anii ’80, da’ nu vă spun de ce". Are 51 de ani şi a făcut cinci clase. A ajuns primar după ce fostul edil, Ion Cuţitaru, şi-a dat demisia în 2010, în primăvară, motivând probleme de sănătate. De atunci, Liţă stă să-i numere eşecurile fostului şi să facă planuri. "E un om în vârstă şi eu îl tratez cu respect. Dar nu se vede nimic în comunitatea noastră", îi dă înainte Liţă, care povesteşte despre proiectele de la primăria Bărbuleşti: să pună centrală termică la grădiniţă şi să facă un podeţ. Între timp a reuşit să repare şi clopotniţa bisericii. Motivul lui Liţă e caraghios de-a dreptul: "Deci clopotniţa, cum era ea, aşa, reprezenta un pericol social pentru societate". Secretara - ştie- tot Liţă nu ştie care a fost bugetul localităţii pe anul trecut: "Ştie secretara! Dar nu pot să vă spun acum, că am învoit-o două ore, are probleme cu copilul, deci nu e la servici". Ştie însă că oamenii lui sunt muncitori. "Dacă au cărţi de muncă? Ei, Doamne fereşte! Poate au la ei, în Spanie, în Italie, aicea e fără carte, fără acte adică", spune primarul.

În familia lui, doar el plăteşte taxe. "Noi vrem să trăim ca în Occident. Şi de aia pleacă copiii la Franţa, la Italia, că aicea n-are ce să facă copiii. Merg cu materiale. Le cumpără din Europa (un magazin, n.r.) şi se duc prin sate şi le vând". A făcut şi el asta înainte să ajungă edil şi spune că, de nu-l vrea lumea primar la alegeri, se-apucă din nou de vândut materiale. S-a însurat la 18 ani şi are cinci copii, trei băieţi şi două fete. Pe fete le-a dat de tinere, pe la 17 ani, iar acum are "douăzeci şi ceva de nepoţi, că nici nu mai ştiu nici câţi sunt, nici cum îi cheamă". Ca să-i însoare bine pe băieţi, primarul zice că, prin 2004, a fost şi el în Franţa, la muncă: "Mai ajutam francezii să încarce alimente la magazin. În portbagaj adică. Şi luam şi eu euro ăla de la căruţ, că rămânea un euro la căruţ. Făceam 10 – 15 cărucioare pe zi. Şi mai primeam şi donaţii, câte 10 euro, pe stradă, aşa". Primarul se jenează şi sare la alt subiect: "Sunt mândru că ţiganii n-a jefuit. Ei nu-s ăia care că dau în cap când luaţi salariul". Trecem iar la donaţiile din Franţa. "Deci donatorii erau oamenii de pe stradă", spune primarul, care evită să spună că a stat cu mâna-ntinsă. (A contribuit Georgeta Ghidovăţ) "Noi vrem să trăim ca în Occident. Şi de aia pleacă copiii la Franţa, la Italia, la Spanie, că aicea ţ n-are ce să facă copiii.“ VASILE LIŢĂ, primarul din Bărbuleşti DIN SAT "Şomerii" stau mai sus de cimitir. Nimeni nu munceşte. La şedinţa de dimineaţă se mănâncă seminţe Domnul Sandu revine la primărie cu aceeaşi problemă, să-l caute pe şeful de post. Între timp s-a mai întâmplat ceva în punctul zero al Bărbuleştiului: a sunat secretara, să prelungească învoirea. "Deci nu mai vine azi la muncă", a strigat primarul, când l-am întrebat iar de buget.

Cât timp Vasile Liţă şi-a expus aventurile prin Franţa şi a explicat de ce nu ştie el de acte, că doar e interimar şi e de puţin timp pus în funcţie, vicele Dumitru Bacriţă a pus repede de-o regie în curtea instituţiei, să vadă musafirii că la ei în sat e chiar aşa: lumea vrea de muncă, dar nu le dă nimeni. S-a umplut de romi bătătura. Vicele le-a dat şi ordine: să nu vină cu mâna goală. Şi fiecare a luat ce-a apucat: un măturoi, un hârleţ, o lopată.

O gură o ţin ţiganii. "Să nu ne mai daţi pe prima pagină, că suntem cuminţi şi pocăiţi. Muncă? Da’ cine ne dă nouă de muncă? Că zice lumea că furăm", strigă Gheorghe Vasile, care pune repede problema: "Eu n-am mai muncit din ’95 cu democraţia asta". Îl aprobă şi Moise Panait, care creşte şase copii din ajutorul social: 200 de lei pe lună. Vrea să dea şi el o explicaţie: "Suntem un sat destul de muncitor. De aia unii au şi unii nu au". Mai la deal de cimitir, în cartierul "sinistraţilor", aşa cum e cunoscută zona care a fost luată de ape în 2005, ţiganii ies de dimineaţă în mijlocul uliţei, că n-au ce face prin case. Strada şomerilor Doi turează o maşină veche a cărei eşapament umple strada de fum. "E din aia veche, 200 de euro bucata în Germania", explică Marian, un ţigan care mănâncă seminţe de cum se crapă de ziuă. Zice că are 30 de ani şi că e şomer. De muncit, n-a muncit niciodată, că n-a avut unde. Stă acasă toată ziua. De prin casele aranjate una după alta ies găşti de puştani, unul mai şmecher ca altul. Seif, care e în clasa a patra, a crezut că a venit maşina cu ajutoare. Vrea să se mai ducă la şcoală doar un an, să facă şi a cincea, şi-ajunge. După aia are planuri: "Mă-nsor şi plec de acasă. Mă duc în Franţa!".

VIAȚĂ. Seif (în mijlocul copiilor) așteaptă să termine clasa a cincea. Apoi se-nsoară

VEDETE ÎN FRANŢA 250 de copii în 40 de case Pe strada pe care inundaţiile au luat casele pe sus în 2005, un an mai târziu au fost date în folosinţă 40 de locuinţe. Ţiganii s-au mutat de drag, că nu sperau s-aibă vreodată case de beton. Uliţa e plină de copii. Vicele spune că sunt vreo 250. Anul trecut, puştimea din Bărbuleşti a ajuns pe televizoarelor francezilor, după ce France 24 a difuzat un reportaj făcut în sat. Ţiganii îi aşteaptă în fiecare an, că le-au adus apoi un rând de ajutoare.

Pe 1 ianuarie, la Bărbuleşti a fost ca-n Vestul Sălbatic, deşi autorităţile locale spun c-a fost un eveniment minor. Două familii de ţigani s-au luat la bătaie cu ce-au găsit pe-acasă: bâte, cuţite şi chiar pistoale. Unul a murit, alţii au fost duşi la spital cu ambulanţe. Alţii stau acum pe la Parchet, să dea declaraţii. Cu jandarmii la poartă Vasile Liţă a încercat să explice de ce Sorin Radu, zis Beki Mondialul, a fost împuşcat în cap de Anul Nou. Cică s-ar fi luat de la un copil: "Vă spun eu. Un copil surdo-mut s-a dus la Mondialul şi s-a urcat pe gardul lui şi ăla s-a supărat. Şi-a venit ceilalţi şi ce şi-au mai spus nu ştiu şi s-a întâmplat asta". La casa celui mort, nevasta Irina îl plânge încă. Repetă întruna că nu mai ştie ce s-a întâmplat. La poartă stă o dubă de jandarmi şi mai la vale o maşină de poliţie, cu tot cu şeful de post. Unchii lui Beki şi mătuşile se aprind repede. La fel şi mamă-sa, care începe să urle în curte că nu i se face dreptate.

DOLIU. Rudele lui Beki Mondialu' îl plâng în continuare pe cel care a fost împușcat în cap

MONUMENT. Cavoul lui Sorin Radu, zis Beki Mondialul, e cel mai colorat din cimitir Agresorii au dispărut Clanul lui Dănuţă Chelu, cel care l-a atacat pe Beki, a dispărut din satul care s-a umput de sânge de Anul Nou. "După Sărbătorile astea nu le-a mai rămas nici de fasole, cum se zice. Poate-au plecat la muncă, nu ştiu", zice primarul. Casele familiei Chelu din Bărbuleşti au rămas goale. Şi-au luat până şi perdelele de la geamuri şi-au plecat, lăsând în curţi câini flămânzi şi rufe uitate pe sârme. Rudele lui Sorin Radu l-au jelit o săptămână pe manele şi cu grătare în curte, până-au leşinat femeile pe rând de la atâtea lacrimi. Înmormântarea, ţinută cu fast într-o joi, a umplut cimitirul de gură-cască. Locul în care a fost zidit sicriul victimei e cel mai pestriţ din cimitir, un cavou tapetat cu flori şi coroane din plastic. În interior, rudele i-au aşezat, pe un mileu alb, "necesarul" pentru cele veşnice: două deodorante, o spumă de ras, o oglindă, un aparat de ras, un săpun, un pachet cu şerveţele umede, o unghieră, o loţiune după ras şi o cremă de faţă. Trusa de cosmetice a fost aranjată între câteva vaze cu flori.

TRUSA DE VECI. Rudele decedatului i-au pus cosmetice în cavou FOTOGRAFII: VLAD STĂNESCU

"Un copil surdo-mut s-a dus la Mondialul şi s-a urcat pe gardul lui şi ăla s-a supărat.“ VASILE LIŢĂ, primar Bărbuleşti