Ea este situată în marginea bălţii Colentina, unde a fost, până la 1820, tipografie şi fabrică de tistimeluri pentru tipărirea florilor  colorate pe basmale.

Acolo era şi cea mai vestită apă a ceşmelelor Mărcuţii, de unde se aducea în Capitală pentru domn şi toţi boierii cei mari.

Fabrica s-a mutat mai în urmă la Cişmigiu, în locul unde astăzi sunt casele generalului Florescu, iar tipografia în palatele lui Mavrogheni, lângă ceşmeaua cu acest nume, în capul Podului Mogoşoaiei.

Aci s-au tipărit cărţi româneşti, sub patronagiul lui Dimitrie Topliceanu, cărţi elene, sub patronagiul doctorului Constantin Caracaş, şi note de muzică orientală (psaltichie), sub patronagiul întâiului profesor, Petre Efesiu protopsaltu.

Spre nord de Mărcuţa era mănăstirea Plumbuita, fondată de Matei Basarab, tot lângă balta Colintinii, unde se făcea şi vechiul bâlci Drăgaica, în amintirea răpirei sabinelor.

Pe acel tărâm fu bătălia lui Matei Vodă în secolul XVII, la care bucureştenii priveau cu mic, cu mare după gardurile grădinelor lor (vezi Istoria ţării).

Pe aceeaşi întinsă câmpie se făcea şi bâlciul cel mare lângă oraşul Bucureşti, numit Moşi, acolo se încumetrea băltăreţul cu munteanul, îşi vindeau românii manufacturile, se făceau jocurile şi petrecerile în prezenţa chiar a domnitorului ţării, care venea să încurajeze populaţia şi să fie şi el văzut, cunoscut şi de copiii din faşă.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric