Mii de turisti viziteaza anual unul dintre cele mai vestite ansambluri funerare din lume.
In miez de zi, la Sapanta e liniste si pace. Pe strazile cu-rate si lungi, rareori se in-tampla sa treaca vreo persoana. Mare parte dintre cele 15 pensiuni ale comunei maramuresene au storurile trase si portile incuiate, dar pe cele dispuse sa gazduiasca oaspeti le recunosti dupa portile larg deschise si cergile atarnate frumos pe gard.
„Aici nu ai voie sa mori”
Cimitirul cu cruci albastre precum cerul senin e asezat in mijlocul satului. Nu ai cum sa-l ratezi pentru ca sunt indicatoare care te ghideaza inspre el inca de la intrarea in localitate. De la 7.00 dimineata si pana se intuneca, indiferent de anotimp, portile cimitirului numit „Vesel” sunt date cu generozitate indarat pentru a lasa lumea sa-l viziteze si sa-l admire.
Locuitorii din Sapanta il strabat cu nonsalanta ori de cate ori au nevoie sa ajunga dintr-o parte in alta a satului, oprindu-se uneori, din proprie initiativa, sa le mai spuna strainilor de sat cate o poveste despre Ion Stan Patras, creatorul muzeului, si crucile lui. Cum nu exista un ghid pentru vizitatori, intalnirile cu localnicii pe aleile cimitirului sunt mai mult decat bine-venite.
„Aici nu ai voie sa mori”, spune cu sfatosenie Ileana Barani, una dintre femeile satului. Spusele ei nu au nimic filosofic, ci doar vor sa arate ca pamantul cimitirului nu e tocmai cel mai bun pamant de ingropaciune. „E plin de apa si de pietre. Cand te baga in pamant, te baga direct in apa”, explica femeia.
Asa ca cei din Sapanta care vor sa fie ingropati in pamant bun aleg celalalt cimitir, de pe deal. E adevarat ca acolo nu-i viziteaza nimeni, si mormintele nu sunt aliniate ca margelele pe ata, dar de cruci albastre, sculptate si impodobite de mesterii satului pot avea parte. In plus, in cimitirul de pe deal nu se plateste locul de mormant, pe cand in Cimitirul Vesel, da.
Si nu e deloc ieftin sa fie ingropati in cel mai vizitat cimitir din Romania. Dar pentru mandrii maramureseni, pretul nu conteaza atata vreme cat si dupa moarte pot sta la loc de cinste.
Marca inconfundabila Aliniate frumos, ca pentru poza, mormintele din Cimitirul de la Sapanta iti fura ochii. Pe fondul albastru deschis, modelele colorate in negru, galben, rosu si verde dau o nota de proaspat si voiosie. Desi nu sunt intotdeauna atat de vesele pe cat ai crede, epitafurile de pe cruci au o calitate aparte: in cateva randuri naive te fac sa cunosti un om.
E suficient sa citesti cuvintele sculptate in lemn de stejar si vei sti daca soacra respectiva a fost iubita sau nu de ginere, daca presedintele cooperativei de consum le-a fost pe plac oamenilor din sat sau daca tanarul de 35 de ani a murit de boala sau in accident.
In niciun alt cimitir din lume nu ai parte de astfel de povesti adevarate. Din acest motiv, anual, aleile cimitirului sunt calcate de zeci de mii de persoane din intreaga lume. La plecare, aproape fiecare se opreste sa lase cateva randuri in „Cartea de Onoare” a cimitirului. Iar unii isi comanda cate o cruce de Sapanta pentru a o avea acasa, ca obiect de decor.
Chiar daca oamenii locului spun ca recunosc dintr-o privire cine este sculptorul fiecarei cruci in parte, fara sa se uite pe marginea in care este marcata semnatura, strainii nu-si dau seama. Pentru ei, toate aceste bijuterii poarta o singura si inconfundabila semnatura: Sapanta.
Cruci furate?
De-a lungul vremii au existat zvonuri despre furtul unor cruci din Cimitirul Vesel care ar fi fost vandute apoi la preturi exorbitante. Localnicii dezmint insa zvonurile.
„Nici vorba de asa ceva. Unele cruci sunt luate de pe mormant de familiile respective pentru ca decid sa inmormanteze acolo un alt membru al familiei. Satenii nu au voie sa instraineze crucile si, ca sa nu se piarda, le-am adunat la mine. Mai incolo, vom deschide un muzeu cu ele”, spune Dumitru Pop. Alte 300 de cruci sunt in acest moment restaurate de o firma baimareana, iar dupa aceea vor fi repuse pe morminte.
PRETURI
Pe o cruce semnata Dumitru Pop, urmasul lui Ion Stan Patras, se poate plati intre 500 si 3.000 de lei, „in functie de cerinte”, respectiv cat de plina de text si de imagini se doreste crucea.
Ea costa mai putin, pana in 400 de lei, daca este realizata de Stan Gheorghe Coltun, un mester care nu a invatat meserie direct de la Ion Stan Patras, ci de la un alt ucenic de-al acestuia.
CREATORUL
Dar, deoarece acestia nu sunt ortodocsi, ci neoprotestanti, continuatorul oficial al traditiei lui Patras este un alt ucenic al acestuia, Dumitru Pop. El este, de altfel, si cel care are in grija Casa Memoriala „Ion Stan Patras”.
ARGUMENTE
„O victorie asupra mortii”
Directorul Muzeului Maramuresului din Sighetu Marmatiei, Mihai Dancus, considera Cimitirul de la Sapanta „o carte de istorie locala, de sociologie si etnografie”.
Si asta pentru ca Stan Ion Patras a imortalizat toate intamplarile care au marcat satul, viata si obiceiurile de zi cu zi ale fiecarui locuitor din comuna: „Stan Patras a facut haz de necaz pe seama consatenilor sai. Versurile sale devin interesante cand, „repetate” aproape in acelasi fel, iti dezvaluie sentimentul de invin-gator, de victorie asupra mortii, de zambet conspirativ si ironie”.
Unii etnografi romani nu sunt insa de parere ca cimitirul de la Sapanta este un loc care ar merita atata publicitate, argumentandu-si spusele printr-un singur cuvant: kitsch.
„Este considerat asa pentru ca nu este in specificul nostru. Maramuresenii nu colorau lemnul. Acest mod de lucru este iesit din specificul artei maramuresene. Dar si kitsch-ul devine, in timp, arta autentica si normala”, conchide Mihai Dancus.
PLEDOARIE
Cantaretul maramuresean de muzica populara Lupu Rednic (foto) cunoaste atat Cimitirul de la Sapanta, cat si satenii. „Nici nu mai stiu de cate ori am fost. Suntem foarte buni prieteni cu preotul satului, dar si cu oamenii. Acolo totul e vesel - si nuntile, si cimitirul”, spune Lupu Rednic. El este convins ca Cimitirul de la Sapanta poate fi considerat pe deplin una dintre minunile tarii.
„Numele de minune i se potriveste ca o manusa Cimitirului de la Sapanta. E un loc foarte important. In toate cimitirele din lume se plange, numai aici iti vine sa razi. Tot ce scrie pe crucile alea e foarte haios. Sa vezi tot ce-a facut omu’ pe pamant in doar cateva versuri mi se pare admirabil”, este de parere Lupu Rednic.
FISA TEHNICA 1.000 de cruci
Dimensiuni. Cimitirul se intinde pe 10.000 de metri patrati si numara aproximativ 1.000 de cruci sculptate in „stil Sapanta”. Alte 240 de astfel de cruci se gasesc in cimitirul din deal.
Unicitate. Originalitatea si unicitatea cimitirului este data, mai ales, de mesajul pe care il transmit epitafele de pe cruci, si anume ca nu moartea, ci viata, cu bunele si relele ei, ramane in prim-plan. In afara imaginilor si a versurilor care sintetizeaza viata celui decedat, caracteristic acestor cruci este culoarea albastru de Sapanta, foarte aproape ca nuanta de celebrul albastru de Voronet. De altfel, satenii din Sapanta spun ca cel care a zugravit Manastirea Voronet a fost un mester de la ei din sat.
Valoare. Expertii estimeaza ca, la preturile de astazi, cele 1.000 de cruci existente in cimitir valoreaza intre 400.000 si 3.000.000 de lei. Notorietate. La Simpozionul Monumentelor Funerare, tinut in 1998 in SUA, Cimitirul de la Sapanta a fost clasat primul in Europa ca notorietate si al doilea in lume dupa cel din Valea Regilor, din Egipt. Turism. Anul trecut, cimitirul a fost vizitat de peste 40.000 de persoane din toata lumea. Turistii ajung destul de usor la el deoarece este trecut pe harti si sunt indicatoare la tot pasul. In plus, in jurul cimitirului s-a dezvoltat o adevarata industrie turistica, existand puncte de artizanat care comercializeaza de la obiecte de arta populara maramureseana pana la cruci in model Sapanta de mici dimensiuni. Cazare. 15 pensiuni gazduiesc turisti.
Semnal GSM. Exista
VOX POPULI
„Ma impresioneaza de fiecare data”
Catalin Ghinescu, Bucuresti: „E cam trist, de obicei, intr-un cimitir, dar acesta iti da o stare aparte, sentimentul ca totul e bine. Ar trebui ca in toate cimitirile sa fie la fel”.
Bogdan Cosmescu, Iasi: „E interesant si deosebit, dar mie personal nu mi se pare vesel”.
Cristiana Soava, Germania: „Cimitirul are o simbolistica aparte, este extraordinar de impresionant. Ne dovedeste ca romanul este si va ramane poet”.
Gratian Ardelean, Baia-Mare: „De 20 de ani tot vin, ori singur, ori cu familia, ori cu musafiri. Imi place aici si ma impresioneaza de fiecare data cand il vad”.
Cititi si:
Biserica Densus, un templu romanesc
Cuibul de vulturi al Corvinilor