Venerabilul Jimmy Carter mituit de Ceaușescu! Deși pare incredibil, deși conducea o superputere, Carter era sensibil la „atenții”
Jimmy Carter (nume complet James Earl Carter Jr.), născut la 1 octombrie 1924 (Plaines, Georgia, SUA), a împlinit 100 de ani. A fost președintele SUA în intervalul 1977-1981, după Gerald Ford și înaintea lui Ronald Reagan. Veteran de război, s-a dedicat promovării fermei de arahide a familiei, apoi a intrat în politică, fiind senator de Georgia (1963-1967) guvernator al statului natal (1971-1975), apoi candidat la președinția SUA.
Jimmy Carter „a spart gheața” pe plan intern! S-a făcut „praf” destinderea sovieto-americană
Atunci când a fost ales președinte al SUA, Jimmy Carter a fost o excepție! A fost primul politician din Sudul american care ajungea la Casa Albă de la Războiul de Secesiune din 1861-1865. Mandatul său a fost liniștit în general. Pe final însă, președintele american s-a confruntat cu trei conflicte majore.
Vorbim aici de invazia sovietică din Afghanistan (27 decembrie 1979-15 februarie 1989), criza ostatecilor americani de la Teheran pe fondul Revoluției Islamice din 1979. Mai vorbim și de debutul conflictului dintre Iran și Irak (22 septembrie 1980-20 august 1988). Donald Rumsfeld, celebru pentru retorica anti-Saddam Hussein în anii 2000, va fi în anii 80 ai secolului XX, emisarul special al americanilor pe lângă Saddam. Saddam era susținut de SUA contra Iranului islamist. Acesta din urmă, evident, avea sprijinul URSS.
Așadar, destinderea sovieto-americană la finalul mandatului Carter, singurul pe care l-a avut s-a spart ca un pahar de cristal. Jimmy Carter l-a primit pe liderul român Nicolae Ceaușescu în SUA, în ultima vizită a lui Ceaușescu peste Ocean în perioada 12-17 aprilie 1978. Trei luni mai târziu, organizatorul vizitei de atunci, generalul Pacepa avea să defecteze.
Jimmy Carter cade în capcana lui Pacepa
Dacă vom citi „Orizonturi roșii” vom vedea că generalul Pacepa relatează pe larg cum Ceaușescu își bătea joc la propriu de liderul american. Îl considera nepotrivit ca lider fiindcă rămăsese fermier. Dictatorul ordonase chiar înființarea unei agenții românești la Atlanta, Georgia, statul american natal al lui Carter. Evident, era înțesată de „băieții deștepți”. Pur și simplu, Ceaușescu voia să-i cumpere arahidele produse de ferma lui Jimmy Carter.
Pentru asta, evident, liderul american ar fi trebuit să-l lase pe Ceaușescu să viziteze „inima” cercetărilor spațiale și tehnologice americane. Liderul român era fericit la propriu că americanii nu puseseră piedici deschiderii acestei agenții a DIE. În plus, Ceaușescu voia ca Pacepa să-i aranjeze o întrevedere personală cu președintele american:
„Am citit în dosarul tău despre Carter că e bun prieten cu predicatorul baptist. Nu-mi pasă cum faci, dar trebuie să găseşti o modalitate de a rezolva problema asta. Ceausescu a subliniat că predicatorul trebuie convins să-i vorbească lui Carter despre România în fiecare zi — că în România nu sînt bogaţi si săraci, nici regi si cerşetori, ci numai oameni liberi ale căror educaţie, loc de muncă, asistenţă medicală si pensii sînt garantate de stat. — Da, tovarăşe. Staţia din Washington se ocupă de problema asta printr-un agent secret despre care se spune că e preşedinte onorific al organizaţiei Convenţia Bisericilor Baptiste din Statele Unite şi Canada.
Ceaușescu cere „forțarea mâinii” președintelui Carter
— Forţează-i mîna! a ordonat Ceausescu, iar apoi a continuat să mă instruiască referitor la cum ar putea fi folosit agentul ca să-l influenţeze pe predicatorul lui Carter şi ce altceva ar trebui să mai şoptească la urechea lui Carter, „zi de zi, zi de zi si iar zi de zi ?" îţi aminteşti motto-ul „Orizontului " nostru ? — Gutta caval lapidem, non vi şed saepe cadendo ? — Exact. Picătura găureşte piatra nu prin forţă, ci căzînd des. Să-l facem pe predicatorul lui Carter să fie picătura care-i face o gaură în cap. înţeles ? — Da, tovarăşe. Brusc, a schimbat subiectul: — Cînd a fost ales Carter, ţi-am spus să deschizi un birou comercial în Atlanta. — Aşa am făcut. — N-au fost probleme cu obţinerea aprobării de la americani ? — Nici una. — Vom cumpăra arahide de la Carter şi o să avem nevoie de nişte oameni acolo. Cîţiva oameni inteligenţi de-ai tăi, ca să trateze cu ferma lui Carter. Ceausescu a făcut o pauză lungă înainte de a începe să vorbească iar, fără nici o legătură aparentă cu ceea ce spusese înainte.”
Elena Ceaușescu vrea diplome de la o instituție de top din Washington
Elena Ceaușescu le spunea familiei Rosalynn (născută Smith) și Jimmy Carter, „Domnul și Doamna Arahidă”. Ca să nu rămână mai prejos, a solicitat ca neapărat să obțină o diplomă. S-a supărat că se găsise tocmai o Academie din Illinois. Ea dorea neapărat din Washington:
„ Vreau să văd dosarul Indirei, a continuat Elena, înainte ca tu să pleci la Washington. — îl veţi avea. Iată dosarul referitor la vizita în Statele Unite. Conţine tot programul dumneavoastră acolo. — Mare scofală ! O săptămînă pierdută cu domnu' şi doamna Arahidă. Apoi si-a îndulcit vocea. — O să mai obţii nişte diplome pentru mine pe-acolo, scumpule ? — Da, tovarăşă. Un certificat de membru onorific al Academiei de Ştiinţe din Illinois, i-am spus, sperînd s-o mai îmbunez”.
Elena Ceaușescu nu vrea să audă de Illinois:
„— Illi-ce ? a ţipat, bătînd din picior. Ce crede ei că-s io ? Maica Tcreza ? Vreau o academie din Washington. Sau New York. Aşa să-i spui lui domnu' Arahidă. Am încercat din răsputeri să-i explic că preşedintele Americii n-are aceeaşi putere ca acela al României. Singurul rezultat, cu toate acestea, a fost mînia Elenei. — Hai scuteşte-mă ! Nu mă poţi face să cred că domnu' Arahidă poa' să-mi dea o diplomă din Illi-cum dracu i-o zice, dar nu una din Washington. Nu vreau să mă duc la Illi-dracu să-i pieptene. Nu vreau ! — Diploma o să vă fie înmînată la Blair House, la Washington, de către Profesorul Merdinger, ca reprezentant al consiliului de conducere al Academiei de Ştiinţe din Illinois, am încercat s-o liniştesc. — Cine ? — Profesorul Emanuel Merdinger, născut în România. — Da de ce nu tot consiliu' de conducere, scumpule ? N-a avut ei niciodată si n-o să aibă un savant de talie internaţională si un conducător politic într-una s'aceeasi femeie. Haide, scumpule, io vreau tot consiliul ăla.”
Până la urmă, a ieșit cum dorea Ceaușescu. Evident și „savanta” și-a primit ce a dorit. Câteva luni mai târziu, Pacepa defecta, alegând să ajungă în SUA. 11 ani mai târziu, Ceaușeștii vor ajunge în fața unui pluton de execuție la Târgoviște. Momentul aprilie 1978 fusese unul din ultimele lor momente de maxim triumf pe plan mondial.
Sursa foto: Arhivă