Tily Niculae a scris pe blogul personal cum a ajuns pe mâna medicilor din cauza unei probleme de sănătate.
"Ahh, ok... îmi vine să râd şi nu prea! În primul rând, iartă-mă, ştiu, multe săptămâni de când nu am tot scris. Însă, crede-mă că am un motiv bun. NU mă simt pregătită să îl povestesc. Dar îmi vine să povestesc ceea ce am trăit aseară. Mă gândesc cât de trist este când ai probleme grave şi eşti disperat să ajungi la spital. Aşa şi cu mine de când uşor, uşor începeam să nu îmi mai simt piciorul drept. În primă fază, în timp ce munceam de zor la studio m-am gândit că mi-am legat şireturile prea tare. Apoi, mi-am spus că am stat într-o poziţie ciudată şi în ultimă instanţă am sunat la medicul de familie. Atât a fost necesar să aud: Du-te la camera de gardă să nu fie vreun tromb pe vene.
Aoleo, acum, azi? Un tromb? Păi nu m-au băgat pe tratament fiindcă mi-au zis că-s tânără. Şi uite aşa mi s-au înmuiat genunchii gândindu-mă că poate situaţia este urâtă. Cu foarte mulţi dintre voi vorbesc în privat, drept urmare i-am scris lui O care este asistentă la Judeţean. Ieşise din tură, dar mi-a recomandat să mă duc la Floreasca. M-am dus! Mă simţeam penibil având în vedere că erau urgenţe reale. Da, ştii cum e, nu înseamnă că venind pe picioarele mele lucrurile nu se puteau complica. M-am dus degeaba! De la recepţie mi-au zâmbit frumos, spunându-mi că nu exista specialist care să facă ecografie doppler seara. M-am uitat mirată gândindu-mă: FRĂŢICĂ, plec! Dar totuşi, dacă este extrem de important ca cineva să mă vadă până mâine dimineaţă? Resemnată m-am dus la maşină şi ca de obicei noastra- SUNĂ UN PRIETEN. Prin ceva intervenţii am ajuns să mă vadă colega unei prietene de familie. Aveam noroc. Făcea gardă pe terapie intensivă. Am urcat scările spitalului şi numai asta ziceam: Popescule, îţi dai seama ce omor e aici ziua? Popescule, da tu vezi ce jeg este? Popescule, pe bune acum, cum să lucreze şi ei când stau în nişte condiţii de îţi vine să fugi?!
După vreo 40 de minute de aşteptare a ieşit şi doamna doctor, de altfel, foarte drăguţă - uitându-se cam cruciş la mine. Dar a înţeles situaţia când i-am spus că tata a făcut infarct, eu am trombofilie şi surpriză: Nu sunt pe tratament şi nu îmi simt piciorul drept! M-a primit într-un salon, mi-a făcut ecografie pe vene şi artere. Stătea cu spatele şi nu-i vedeam mimica feţei, nici măcar buzele. Şi la un moment dat am auzit un- AHHHHH! Să mor pe loc şi nimic altceva! Voiam să vorbesc, dar parcă era prea concentrată şi nu îmi doream să o deranjez. Voiam să întreb- AHHHH, ce doamna doctor? În capul meu numai asta auzeam: Aoleo, e la mine? Aşa grav? V-am zis, nu îl simt! Chiar nu îl simt. În salonul respectiv era o doamnă la 76 de ani care urma să treacă printr-o operaţie. Nu am rezistat. Simţeam că îmi iese inima din piept şi întreb: Dumneavoastră aţi oftat? Da, domnişoară. Nu mai suport perfuzia asta! M-am relaxat şi am aşteptat să îmi spună doamna doctor cu exactitate cum stă treaba. Mi-a explicat ce trebuie să simt în cazul în care apare un tromb şi m-a relaxat spunându-mi că simte pulsul la picior.
Am aflat spre uimirea mea că trombii venoşi se pot face şi pe artere şi pe vene. Yeye, ce bucurie! Pentru liniştea mea sau a dumneai a chemat chiar şi chirurgul ca să îşi dea cu părerea. Circ mai mare nici că a existat! Eu... în chiloţi. Intrau în salon, ba unul , ba altul. Deci? Pentru ce ai venit? Păi, eu de unde să ştiu pentru ce am venit? Nu îmi simt piciorul. Râdea. Hahahah - LA BLOC, ştiam că eşti aşa simpatică şi în realitate. Nu, ce te supără. Ah, spuneţi aşa... Cert este că venele şi arterele sunt în regulă ( cel puţin la piciorul drept), dar totul este de la coloană. Eu ştiu că am dureri insuportabile, scolioză, că o ridic pe Sofia deşi nu ar trebui, dar să mă lovească aşa dintr-o dată chiar m-a făcut să îmi dau două palme şi să am un reality check. Acu, vă ţin la curent. Sper să nu fie de operaţie! Sincer, de abia am născut! Nu ştiu dacă mă duc de bună voie! Până atunci să le dea Dumnezeu sănătate", a scris Tily Niculae pe blogul ei.