Actualitate
Vedere de pe DN1. Autostrada de hârtie, crucea lui Corneliu Zelea Codreanu și vânzătoarele de plăceri
Scăpați, deci, din chinga Ploieștiului, iată-ne în Românești (e o localitate, nu un trop). După un scurt avânt, de doar câțiva kilometri, frână, frână, frână! Șoseaua, împărțită până aici generos în câte două benzi pe sens, se înjumătățește brusc. Dar brusc, fără vreo atenționare prealabilă. Autovehiculele se îngrămădesc, beculețele semnalizează nevrotic, conducătorii auto scrâșnesc din dinți, înjură, blesteamă. Fiecare pe limba lui. Și totul coagulat în efortul de a se încolona, hodoronc-tronc, pe o singură bandă.
Motivul ni se relevă în câteva zeci de secunde: în stânga, chiar pe mijlocul panglicii gri, chiar în buricul acelui du-te, vino amețitor, „doreii”, suiți în macarale înalte sau pe tocuri tocite de bocanci, așază meticulos și netulburați separatoare de beton între benzi. Construiesc, pasămite, o autostradă.
Atenție, urmează Ciolpani-Tâncăbești!
Pentru că, da!, cele patru benzi de pe Drumul național 1 (DN1) sunt împărțite, reordonate și redefinite, pas cu pas, prin aplicarea acestor despărțitoare, într-un desen ce se vrea a reprezenta o autostradă. Una de beton, fără garduri, doldora de treceri de pietoni și pasarele! Inițial, s-a aplicat metoda în „curbele periculoase”, apoi a crescut aproape pe toată lungimea traseului București-Ploiești (sau invers, mă rog).
Dar hai c-am depășit îngustimea șoselei (și a minților conducătoare) și nu mai am chef să mă enervez. Și-așa mă așteaptă o zi rotundă. Atenția, captată cu vreme bună în urmă, mi-e fixată pe raza așezării Ciolpani (alt loc de poveste, pe care am să-l evidențiez cu alt prilej) și mai încolo.
Uciderea Căpitanului, a Decemvirilor și a Nicadorilor
Recomandările noastre
