Şeful Gaz de France pentru Europa de Sud-Est evadează în fiecare weekend în România rurală.
Tanguy Moulin-Fournier este tânărul francez în mâinile căruia Gaz de France (GdF) a lăsat, începând cu 2007, dezvoltarea regională din România, Bulgaria şi Grecia. În ziua întâlnirii noastre, Tanguy studia în micul lui birou de la sediul Gaz de France România, înconjurat de zeci de hârtii întinse pe podeaua din jurul mesei de lucru. A ales România şi nu acest post într-o ţară „mai de la vest“, deoarece „între Europa veche şi Europa nouă, eu am venit în Europa nouă, unde totul se dezvoltă uimitor de repede“. Limba română, vorbită de parizieni La 34 de ani, Tanguy are deja zece ani de experienţă în domeniul electricităţii şi al gazelor naturale. Ca fost coordonator al achiziţiilor GdF în Europa şi Mexic, Tanguy a înţeles că „este foarte important să înveţi limba ţării în care trăieşti, deoarece aceasta este o lecţie de politeţe“. Aşa a învăţat ceha (după primul job petrecut acolo), rusa (pe când era student la Moscova) sau româna, „extrem de repede“, aşa cum spun colegii lui.
„Pentru un francez este foarte uşor să aibă relaţii cu românii, pentru că sub multe aspecte suntem precum verii primari“, spune Tanguy. El a venit în România cu întreaga familie, iar de Sărbătorile de Iarnă petrecute aici, i-a chemat în Bucureşti şi pe socrii din Franţa. „Socrilor mei le-a plăcut foarte mult aici. Am fost la piaţă, în afara Bucureştiului, la Snagov şi la Cernica ca să ascultăm corul bisericii“, ne-a spus el. Deşi nu are aşa mulţi prieteni români deoarece petrece foarte mult timp la birou, familia lui Tanguy cunoaşte România în cele mai mici detalii. „Soţia mea continuă aici o teză de doctorat începută în Franţa pe tema conservării şi restaurării operelor de artă şi a găsit aici o parte din materiale pentru lucrare“, spune Tanguy şi adaugă râzând că „cel mai important job al soţiei rămâne îngrijirea celor trei mici bărbaţi ai familiei“. Viaţa la ţară Deşi găseşte Bucureştiul asemă nător cu oraşele din sudul Italiei sau spune despre Capitală că are detalii asemănătoare cu ale Barcelonei, Tanguy preferă să călătorească la fiecare sfârşit de săptămână. „Îmi place când merg la ţară pentru că în România încă este «la ţară». Mai vezi încă animale în gospodăriile oamenilor, iar pentru copii este fascinant. Am fost, de exemplu, într-un sat superb lângă lacul Vidraru“, ne-a povestit Tanguy.
Pasionat de agroturism, el evită hotelurile pentru că „vrem să putem vorbi şi să ne cunoaştem cu oamenii la care stăm“. Călătoriile în România au început cu prima maşină a lui Tanguy: un Logan alb în care se simţea foarte bine deoarece era confundat cu un român. „La Paris nu am avut maşină. Traficul acolo este foarte aglomerat, iar la birou mergeam cu transportul în comun, de la teatru luam taxi, cumpă răturile le făceam prin internet, iar în concediu luam trenul (TGV)“.
ACHIZIŢII Gaz de France are planuri mari în România Compania franceză Gaz de France îşi doreşte, pentru acest an, 20% din piaţa de depozitare a gazelor naturale de la noi, potrivit lui Tanguy Moulin-Fournier, director de dezvoltare pentru România, Bulgaria şi Grecia al GdF. „România este încă una dintre ţările din Europa care produc gaz, dar nu sunt multe în situaţia asta“, apreciază Tanguy poziţionarea României pe piaţa gazelor. GdF deţine în România compania de furnizare a gazelor naturale Distrigaz Sud şi a achiziţionat anul trecut companiile de depozitare Depomureş (al doilea operator din România) şi Amgaz (a treia companie din domeniu), fiind după Romgaz cel mai important jucător în acest sector. „La Depomureş, vrem să mărim capacitatea de stocare de la 300 de milioane de metri cubi la 600 de milioane, iar la Amgaz să ajungem de la 40 de milioane de metri cubi la 300 de milioane în cinci ani“, spune Tanguy. „România este o insulă în materie de gaz“ Depozitarea gazului este o necesitate pentru România, în condiţiile în care singurul furnizor extern - Gazprom - livrează printr-un singur contract anual gazul natural, iar acesta trebuie depozitat pentru toate lunile. „România este o insulă în materie de gaz pentru că încă nu există legături cu ţările din jur. Dacă erau aceste legături, se putea face schimb de gaz pe vreme foarte geroasă. Sunt doar două soluţii: înmagazinarea şi interconexiunile cu Ungaria (conducta Arad-Szeged ce va permite României să importe şi să exporte gaze, unde, alături de Tranzgaz şi MOL, doreşte să intre şi GdF - n.r.) şi conducta Giurgiu-Ruse, cu Bulgaria“. Gaz de France vrea să producă în România electricitate, prin CET Galaţi şi CET Borzeşti, şi să participe la privatizarea microhidrocentralelor şi la construcţia de eoliene. „Oriunde în Europa, clienţii care au contract cu un furnizor de gaze vor acelaşi furnizor şi pe electricitate“, motivează Tanguy acest demers. CV Tanguy Moulin-Fournier 1990-1995: studii de management la Lyon Business School 1994: stagiar în compania Yoplait din Ungaria (Moravia) 1995-1996: primul job, în compania Saft din Cehia (Praga) 1998-1999: responsabil de relaţia cu clienţii în compania franceză EDF 2000-2004: manager pe partea de cercetare a pieţii globale pentru EDF 2005-2006: coordonator pentru Europa şi Mexic pe partea de achiziţie de materiale în compania Gaz de France 2007 - director de dezvoltare pentru România, Bulgaria şi Grecia al Gaz de France > Îi place de Dinu Patriciu şi admiră talentul oratoric al acestuia. > Adoră pălinca, sarmalele şi mămăliga, dar, „dacă vine aici un prieten din Franţa, mâncăm somn, pentru că în Franţa somnul este ceva exotic. La desert nu trebuie să lipsească papanaşii“. > Experienţa care l-a marcat în România: Dunărea pe jumătate îngheţată, la Galaţi. > Primul birou: în Cehia, un birou strâmt, unde colegii vorbeau doar în cehă > Cartea preferată: „Un veac de singurătate“, de Garcia Marquez > A început să colecţioneze dopuri de şampanie de când are copii mici > Nu are niciun mentor, „niciun guru“
Recomandările noastre
