Arheologii bănăţeni au cerut autorităţilor locale să conserve la vedere o parte din sistemul de fortificaţii de 300 de kilometri de pe vremea romanilor.

Arheologii bănăţeni care lucrează pe şantierul viitoarei autostrăzi Arad - Timişoara au scos la iveală, în timpul celor cinci luni de săpături, o necropolă din secolul al III-lea şi vestigiile "Valului Roman" ce se întindea de la Vrşec, Serbia, până la Budapesta, Ungaria.

Pentru a valorifica şi din punct de vedere turistic elementele descoperite, arheologii le-au propus autorităţilor să conserve "la vedere" o parte din acest sistem de fortificaţii.

Lucrări aproape de finalizare

Pe cele cinci şantiere deschise pe tot atâtea situri de pe traseul autostrăzii, specialiştii de la muzeele din Timişoara, Arad şi Reşiţa, cărora li s-au adăugat recent şi cei de la muzeul din Mangalia, au descoperit vestigii din Epoca Bronzului (1200 î.Hr.), Epoca Fierului (700 î.Hr.), Epoca Romană şi Epoca Romană târzie (secolele III-IV), dar şi din Evul Mediu, pe siturile din judeţul Arad. "Suntem în faza finală cu săpăturile la Valul Roman. În câteva zile vom înainta Ministerului Culturii documentaţia şi raportul final de cercetare, în vederea obţinerii certificatului de descărcare de sarcină arheologică", afirmă Florin Draşovean, arheolog la Muzeul Banatului şi responsabilul ştiinţific al cercetărilor arheologice de pe Autostrada Arad-Timişoara.

Fortificaţie de 300 km

Potrivit specialiştilor, cele mai importante descoperiri se referă la cele legate de "Valul Roman", ce datează din primele secole ale erei noastre. Situl arheologic, care include sistemul de fortificaţie din perioada romană, se află între localităţile Giarmata şi Pişchia, judeţul Timiş.

Deşi fortificaţia, care se întindea de la Vrşec, Serbia, şi până la Budapesta, Ungaria, a fost studiată de-a lungul timpului de numeroşi istorici, arheologii au obţinut date concrete abia după săpăturile din această vară.

"În jurul valurilor romane există o adevărată discuţie, în mare parte motivată de lipsa unei datări certe. Prin aceste săpături am reuşit să stabilim o datare aproximativă - sec. al III-lea şi, cel mai important, am putut stabili, pe acest tronson, etapele de construcţie a valurilor de pământ. Până acum, nu a reuşit niciun arheolog român, sârb sau maghiar, în ciuda faptului că l-au studiat de aproximativ 100 de ani. Acest val e unul dintre cele mai lungi valuri de graniţă ale Imperiului Roman", explică Florin Draşovean importanţa for tificaţiei lungi de 300 km.

"Valul roman" era compus din mai multe şanţuri, iar pământul dislocat pentru construirea şanturilor era utilizat pentru amenajarea unui val înalt de circa 2,5 metri. Pe valul respectiv era apoi ridicată o palisadă (un zid de apărare din lemn - n.r.), iar gărzile militare îşi efectuau permanent rondurile. Alte valuri romane au fost descoperite în Oltenia, "brazda lui Novac", şi în zona Apusenilor, mai exact în Munţii Meseşului, unde era graniţa de nord a Imperiului Roman.

Potrivit arheologilor, nici im portanţa mormintelor sarmate, datând din Epoca Romană Târzie nu trebuie neglijată. Printre vasele şi bijuteriile descoperite în mormintele sarmate, cea mai importantă piesă e o fibulă din argint, orna mentată cu email roşu, galben şi albastru cu inserţii albe. Arheologii spun că modul de fabricare şi decoraţiunile fibulei, piesă decorativă de origine romanică, denotă influenţe clare de tip germanic, evidenţiind astfel inter ferenţele culturale de la graniţele Imperiului Roman.

RITUALURI FUNERARE

Berze înhumate în morminte sarmate

Referitor la mormintele sarmate, arheologii bănăţeni spun că necropola descoperită aduce la lumină o serie de ritualuri funerare aparte, practicate pe teritoriul Banatului actual.

Astfel, ei au descoperit în mormintele sarmate cranii înhumate ulterior datei la care fusese înmormântată per soana pentru care fusese realizat mormâdul sau păsări înhumate după un ritual încă nedescifrat. "Era o practică destul de întâlnită la sarmaţii de la marginea imperiului roman. La sarmaţii târzii se constată că unele morminte nu mai conţin oasele în poziţia anatomică. Asta înseamnă că e posibil ca, după o anumită perioadă, mormântul să fie deschis şi să se intervină asupra oaselor, practicându-se o serie de ritualuri. Craniul singular ar putea fi rezultatul unei asemenea practici", consideră arheologul Florin Draşovean. În gura craniului, arheologii au descoperit boabe de grâu carbonizate, iar în jurul lui, bucăţi de bronz şi dinţi de animale.

O altă descoperire stranie se referă la două berze îngropate în alt mormânt. "Cuplul de păsări a fost depus ritualic, una peste alta, iar sub acestea a mai fost înhumat un câine", spune Draşovean. Potrivit specialiştilor, este prima dată când pe teritoriul ţării noastre au fost descoperite berze înhumate.

Înhumarea unor animale alături de oameni este un element specific civilizaţiei egiptene. În acelaşi timp, şi romanii, şi etruscii apelau la asemenea ritualuri, iar în Epoca Bronzului oamenii obişnuiau să înhumeze animale pentru a deveni "ofrande de carne" pentru banchetul funebru al celui decedat.

MORMINTE. Aheologii au descoperit oseminte umane şi animale Foto: adi Pîclişan