În 2016, generalul Florian Coldea încă era șeful operativ al SRI. Deținea întreaga putere concretă în interiorul serviciul, încă putea decide după bunul plac soarta oricărui român. Dar de Dan Condrea își mai amintește cineva? A fost patronul firmei Hexi Pharma și victimă a scandalului cu același nume. A murit în circumstanțe absolut dubioase în același an, la puțină vreme după ce Cătălin Tolontan l-a acuzat că a fabricat și livrat spitalelor dezinfectanți falsificați. Cota de piața pe care o deținea a fost preluată imediat după scandalul care i-a distrus firma și i-a curmat viața. Ipoteza potrivit căreia tot scandalul era doar o înscenare începuse deja să prindă contur. Unul care avea să se îngroașe pe măsură ce apăreau probe și expertize în dosar.
Reiau pe scurt istoria unei mistificări care a omorât un om, a distrus o afacere românească și a distrus zeci de destine. În prima jumătate a anului 2016, Cătălin Tolontan a declanșat un tăvălug de presă în ceea ce avea să se numească Afacerea „Hexi Pharma”. Acuzația era că spitalele românești foloseau dezinfectanți diluați de până la „4000 de ori” livrați de către firma Hexi Pharma. Știm ce a urmat. Firma a fost distrusă, patronul ei, doctorul Dan Condrea s-a (a fost) sinucis, iar cota de piața i-a fost preluată de firma franceză de Anios. Astăzi, cunoaștem adevărul, potrivit expertizelor, dezinfectanții nu au fost diluați, abaterile de la concentrație erau în marjele admise.
La termenul procesului desfășurat în 14 mai 2021, expertul-cheie i-a spus judecătoarei: „Nu pot face expertiza, sunt prea multe documente”. Și s-a cerut afară. Drept care, instanța a desemnat alt expert. Adică, nu a survenit nicio noutate, față de momentul din vara anului 2016 când, la câteva luni de la declanșarea lichidării Hexi Pharma, primele teste arătau că dezinfectanții aveau o concentrație în limita standardelor Uniunii Europene, adică substanța activă nu era diluată. După care, a intervenit prescripția, toată lumea s-a dus acasă și peste întreaga poveste s-a așternut uitarea.
Așa cum arătam la vremea respectivă, înainte de distrugerea firmei și de moartea dubioasă a patronului ei „francezii de la firma Anios i-ar fi mandatat pe reprezentanții lor locali să-i facă o ofertă lui Dan Condrea, patronul firmei. Zis și făcut! S-au întâlnit cu Dan Condrea și i-ar fi propus 5 milioane de euro pentru a-și vinde business-ul. Ce intra aici? În afară de fabrica Hexi Pharma, depozitele de la Mogoșoaia și restul mijloacelor fixe, francezii erau interesați mai mult de infrastructura și de rețelele dezvoltate de Condrea în mediul spitalicesc. Dan Condrea n-ar fi cerut timp de gândire, răspunzând că pentru 8 milioane de euro își vinde afacerea pe loc. A specificat însă, că prețul nu este negociabil. Tatonările celor de la Anios au mai continuat o perioadă, dar cum patronul a fost de neclintit, negocierile s-au sistat, iar relațiile de colaborare s-au rupt definitiv. Pasul următor, a intrat pe teren Cătălin Tolontan, iar francezii nu au mai fost nevoiți să cumpere nimic, pentru că piața Hexi Pharma le-a căzut gratis în brațe.”
Abia început scandalul, au și apărut informații potrivit cărora ofițeri cu funcții de conducere din SRI implicaseră instituția în afaceri cu spitalele și prin interpuși dețineau chiar un monopol. Mai mult, ancheta oficială a dat peste o serie de unități medicale ale SRI printre clienții lui Dan Condrea, iar apropiați de-ai lui au vorbit despre relații pe care le avea la nivelul de vârf al serviciului.
Rapid, „pe surse”, SRI a reacționat îngrijorat. O serie de jurnaliști cu soldă de grad a informat publicul că instituția a înregistrat peste 115 informări către instituțiile statului cu atribuțiuni în Sănătate, cu privire la pretinse pericole generate în spitale prin utilizarea unor dezinfectanți ineficienți. Cauza invocată, nerespectarea standardelor de fabricație de către firma lui Dan Condrea. „Sesizări!”, deci se știa și a fost protejat, a exclamat publicul.
În pasul următor, Alina Mungiu-Pippidi, în numele Societății Academice Române, a solicitat SRI desecretizarea celor 115 informări, în vederea elucidării clare a cazului. Cum se aștepta orice ziarist civil, SRI nu a dat curs solicitării. Alina Mungiu-Pippidi nu s-a lăsat și tot în numele SAR, a dat SRI în judecată în speranța că desecretizarea s-ar putea obține prin instanță. Nu s-a obținut nimic. Instanțele erau sub ocupația militară dispusă de generalul Florian Coldea și executată de comandantul Culoarelor Morții din Justiție, generalul Dumitru Dumbravă.
Din toată povestea asta nu au mai rămas decât acuzațiile lui Cătălin Tolontan. Acelea potrivit cărora dezinfectanții erau diluați de „4000 de ori”(!!!), adică erau apă de la robinet, căci asta însemnă substanță activă 1/4000. A mai rămas un proces în care nimeni nu a fost condamnat, pentru că faptele nedemonstrate de procurori s-au prescris, în condițiile în care experții se cereau afară dintr-un proces evident trucat. La fel și unii judecători, mai ales după ce cuplul Coldea-Dumbravă a fost ușuit din SRI.
Să nu uit! A mai rămas o cruce într-un cimitir, aceea a lui Dan Condrea, „sinucis” la doar o oră după ce își anunțase familia că vine spre casă. Locul pe care îl deținea Hexi Pharma în piață a fost luat rapid de francezii de la Anios, astăzi în vârful topului furnizorilor de dezinfectanți ai unităților medicale românești. Adică, fix firma care dorea să cumpere Hexi Pharma, dar i s-a părut prea mare prețul cerut.
Nu sunt procuror. Dacă aș fi, aș redeschide Dosarul „Hexi Pharma”. Primii pe care i-aș audia ar fi jurnalistul Cătălin Tolontan, apoi generalii Florian Coldea și Dumitru Dumbravă.