M-am uitat pe hartă ca să văd exact unde e Muntenegru și câți kilometri desparte această țară de România. 515 km cu avionul de la Sibiu, circa o oră. 862 km pe rută cu mașina, 13 ore și jumătate. Președintele nostru a ales avionul, evident. O scurtă călătorie pe final de mandat, că bani nu prea mai sunt de plimbări, și o împăunare, după „experimentul” din Moldova. Fanii lui Klaus Iohannis au tăcut.
Știți de ce președintele Iohannis s-a dus în Muntenegru în vizită oficială, prima la nivel de șef de stat de când s-au reluat relațiile diplomatice după comunism? Înainte, fanii din presă ai lui Klaus Iohannis anunțau vizita, valsau pe laudele rezultatelor, puneau în antiteză ceea ce făcea președintele ales în 2014 față de ce reușiseră anteriorii. Iar noi, ziariștii care îndrăzneam să aducem critici eram puși la zid, ni se puneau tot felul de etichete.
Acum, acești fani din presă și din alte cercuri cu puternice accente activiste fie tac, fie împroașcă cu invective mai rău ca pe comuniști și pe Băsescu, fie servesc românilor argumente puerile pentru motivarea celor două mandate în care „dirigintele de la Sibiu” a eșuat și cu Educația, și cu Imobiliarele, și cu Corupția.
Conform informațiilor oficiale de la Cotroceni, președintele Iohannis va purta discuții în domenii cheie, precum apărarea și politica externă. După succesul alegerilor prezidențiale și referendumului de duminică din Republica Moldova, Klaus Iohannis scoate pe tapet sprijinul pe care România îl va oferi și pentru integrarea europeană a Muntenegrului.
Din 2010, această țară căreia i s-a acordat titlul de candidat pentru aderarea la UE, se chinuie să încheie capitolele ca să devină membru. Puține șanse. Nu sare niciun presar-activist să-l toace pe cel pentru care au făcut propaganda în 2014 și 2019? Muntenegru mai are de încheiat 30 din cele 33 de capitole necesare pentru finalizarea procesului de aderare. Deci, o vizită puțin utilă la Podgorița pe final de mandat a președintelui Iohannis, în acest stat cu populație cât trei sectoare din București.
Ficusul în primul mandat
Cu ceva timp înainte de a ajunge candidatul PNL pentru alegerile prezidențiale din 2014, unora nu ne-a plăcut „baletul” politic prin care primarul Sibiului, sasul Klaus Iohannis, l-a șuntat pe Crin Antonescu, trăgându-i preșul de șef al liberalilor de sub picioare. Am pus întrebări atunci, dar n-am fost nici noi, presa, prea incisivi deoarece PSD nu reușise să convingă electoratul că merită să-și instaleze candidatul – Victor Ponta – la Cotroceni.
Profesorul și dirigintele Iohannis, descins din Ardeal, a schimbat registrul, adresându-se unei alte pături electorale decât cea clasică. Ei i-a promis o Românie Educată, ei i-a promis că va da o lovitură mortală Corupției, că Siguranța națională are prioritate și a validat dezideratul Stradă, Școală și Spital.
Au apărut problemele cu cele 6 case, cu ANI, cu vacanțele la prietenii din Miami, cu vizitele în diferite colțuri ale lumii, când Doamna Carmen ieșea din peisaj prin ținute fistichii, au apărut disfuncții în comunicarea cu presa. La rarele conferințe de presă organizate la Cotroceni, jurnaliștii erau puși să stea la coadă și n-aveau dreptul la mai mult de două întrebări, fie că primeau un răspuns lămuritor sau nu la ele. Altminteri, tăcerea era arma președintelui Iohannis. De aici i s-a tras porecla de „ficusul de la Cotroceni”.
Al doilea mandat: Excursionistul
În ciuda descoperirii unui alt fel de președinte decât cel care le promisese multe schimbări, românii l-au reales pentru un nou mandat pe Klaus Iohannis. Prestația a fost mai dezastruoasă, în opinia majorității, mult enervate de călătoriile în străinătate ale familiei Iohannis în avioane de superlux, închiriate la prețuri enorme, de banii obținuți nelegal din chirii și taxele neplătite către stat, de încercările președintelui de a obține un post bun la Nato sau UE după retragrea de la Cotroceni. Vila de pe Aviatorilor, parte a cartierului Primăverii, despre care unele surse au afirmat că este renovată cu 7 milioane de euro pentru familia Iohannis, a declanșat o furie nebănuită.
Jurnaliști celebri, care-l ridicau în slăvi pe „omul în geacă roșie” și-l considerau „salvatorul democrației, au pus mâna pe ghioaga criticii și, la spartul târgului, au menționat în articolele lor că în al doilea mandat Klaus Iohannis a cam închis ușile Palatului Cotroceni și și-a văzut de ale lui. A avut o singură conferință de presă, niciun interviu televizat sau în presa scrisă. Dintr-odată au început să-l hăituiască pe favoritul lor, dar niciodată nu au recunoscut că au făcut parte din corul care i-a cântat în strună lui Iohannis.
Lucrurile s-au mișcat mai lent la Administrația Prezidențială după 2019. Românii spun acum că președintele n-a făcut mai nimic, că pas cu pas și-a atins propriile obiective.
Cu toate acestea, nu a existat nicio revoltă publică. Puține critici din partea „deontologilor” la modul în care a colaborat cu guvernul, pe care l-a frământat ca pe o cocă, fie că premier a fost Cîțu sau Ludovic Orban. Pe Nicolae Ciucă și pe Marcel Ciolacu, președintele a ales să-i lase în plata Domnului și să cutreiere lumea.
Treziți-l pe președintele Iohannis! Altfel capitalul de încredere din decembrie 2014 se scutură ca florile de cireș
Acesta este titlul unui editorial pe care l-am publicat în Evenimentul zilei, în 4 aprilie 2016. Bineînțeles că mi s-au pus tot felul de etichete de la colegii de breaslă care semnau cu „#rezist”, iar o critică adusă președintelui Iohannis te arunca imediat în barca vreunui partid politic.
„Participarea președintelui Klaus Iohannis la Summitul Securității Nucleare de la Washington n-a stârnit vreun mare interes în mediul diplomatic de acolo, însă ne-a arătat nouă că la nivelul Administrației Prezidențiale lucrurile cam scârție când e vorba de pregătirea unei vizite de nivel înalt.
Glumele făcute pe rețelele de socializare sau în presă pe seama ținutelor Primei Doamne sunt doar pentru amuzamentul general! Altceva înseamnă, însă, o vizită prezidențială acasă la cel mai puternic partener, unde șeful statului numit România nu a reușit să obțină nimic altceva decât o porție de mâncare lângă amfitrion și ceilalți 50 de lideri mondiali!
Nu sunt un jurnalist specializat în politică externă, dar experiența în profesie îmi dă posibilitatea să văd cu ochiul liber acolo unde lucrurile sunt alandala, conțin fisuri și merită discutate. Comentariul unui specialist în limbajul non-verbal al președintelui Obama, apărut pe siteul Huffington Post (pe care îl găsiți și în pagina de politică a EVZ), mi-a atras atenția și mi-am zis că merită aruncată o privire și dincolo de informarea oficială asupra subiectului legat de vizita președintelui Iohannis în SUA.
Mărturisesc că m-a incitat mai ales faptul că președintele Ucrainei, Petro Poroșenko, a obținut cam ce a vrut la Summitul de la Washington: întâlnire cu Barak Obama, 335 de milioane de dolari de la SUA, convorbiri cu vicepreședintele Joe Biden și secretarul de stat John Kerry.
Ca să se ajungă la asemenea întâlniri diplomatice în cadrul unei vizite oficiale, oamenii Administrației prezidențiale își „fac temele” cu multe luni înainte. (…)
Există o complementaritate între președinte și consilierii săi în acest sens. Ministerul Afacerilor Externe (MAE) și Ministerul Economiei sunt principalele instituții care sunt consultate, dar se practică și discuții cu ambasadorii sau consulii, căci au și ei semnalele lor, solicitări sau propuneri. Apoi, MAE face toate diligențele. Cam asta înseamnă o vizită pregătită, iar uzanțele diplomatice permit ca „buzduganul” să fie trimis înainte către statul care a transmis invitația, solicitând fie o întâlnire la nivel înalt, fie bilaterale unde se vor putea discuta teme de interes pentru ambele părți. Consilierii președintelui Iohannis fie nu au făcut lucrul acesta, fie președintele nu a fost interesat de ceva mai mult decât participarea la Summitul pe probleme nucleare și la Festivalul Cireșilor Înfloriți. (…)
E aproape cert că nici președintele nostru nu a cerut întrevederi, căci un refuz ar fi căzut mai greu decât un cireș înflorit lovit de furtună! Treziți-l pe Iohannis, domnilor consilieri! Îndatorirea asta o aveți în fișa postului”.